Un matematician din Canada pretinde că a realizat un mic reactor de fuziune nucleară în condiţii de casă şi că experimentul i-a reuşit

24 Ianuarie 2025, 21:10
Redacţia PiataAuto.md
Fuziunea nucleară e domeniul unde între zeci de echipe de fizicieni din lume se dă o concurenţă acerbă pentru a reuşi să se ajungă la controlarea constantă a reacţiei. Chiar ieri publicam un articol despre realizarea Chinei în acest domeniu, de a fi atins o reacţie de fuziune continuă pentru 1.066 secunde, stabilind un nou record mondial în durată. Între timp, în SUA se tot anunţă cele mai avansate realizări, pregătindu-se deja şi construcţiile viitoarelor reactoare comerciale, care ar trebui să fie gata în 2030-2035. Şi toate astea pentru ca omenirea să poată produce cantităţi enorme de energie folosind în principal izotopi de hidrogen drept combustibil, într-o reacţie care e inversă fisiunii nucleare actuale de la centrale nucleare şi care n-ar produce deşeuri radioactive. Deşi în lume s-au documentat deja reacţii repetate cu producţie netă mai mare de energie decât cea consumată pentru declanşarea reacţiei, încă nimeni nu poate pretinde că a reuşit să stăpânească deplin tehnologia şi poate garanta funcţionarea continuă a unui reactor nuclear. Şi în toată această competiţie acerbă de a rezolva una din cele mai dificile probleme ale planetei şi totodată cu una din cele mai uriaşe mize, un tânăr matematician din Canada pretinde că a realizat un mic reactor de fuziune nucleară şi că experimentul i-a reuşit.
Tânărul, pe nume Hudhayfa Nazoordeen, a avut prima încercare de a construi un asemenea reactor în una august 2024, publicând experienţa sa de a-l construit pe X, fostul Twitter. Tânărul a folosit un asistent avansat cu inteligenţă artificială, adunând toate informaţiile posibile şi livrându-i-el acestui asistent, pentru a prima recomandări de construcţie de la acesta, la scara mică ce ar fi posibilă în condiţii de casă.
La un moment dat, doctorul profesor în inginerie nucleară Michael Liesenfelt a intervenit cu comentarii în postările sale, apreciind că tânărul e pe calea cea dreaptă în încercări, dar încă e departe de obţine reacţia de fuziune. I-a oferit public şi sfaturi preţioase despre etanşări, valorile de curent electric care ar fi mai eficiente, care ar trebui să fie de 30 kV la o asemenea scară mică. Întrucât cifra amperilor e foarte mică, se putea produce acest curent fără instalaţii uriaşe.
Sfaturile profesorului au fost preţioase, iar Hudhayfa a folosit lunile din august până în prezent pentru pregătiri, adunând componentele necesare. Avea nevoie de deuteriu în rol de izotop al hidrogenului şi combustibil, şi a fost surprins să contate că nu prea îl poate cumpăra în formă liberă, având nevoie de acte justificative pentru asta. Aşa că l-a produs el, găsind o membrană PEM de la o instalaţie de electroliză pentru producţia hidrogenului. A cumpărat apoi oxid de deuteriu şi l-a trecut prin instalaţia sa, obţinând deuteriul la un cost neaşteptat de mic.
Trebuie să menţionăm că deuteriu nu e material radioactiv, deci, manevrarea lui nu e periculoasă din această perspectivă. Există procese de fuziune care folosesc şi tritium, un alt izotop, iar acel materia e radioactiv şi necesită alte protocoale, însă aici nu s-a folosit acest izotop. Însă în procesul fuziunii pot exista emanări scurte de radioactivitate, dar la final rezultă heliu, exact ca în reacţia de pe soare, iar heliul nu e radioactiv, deci lipsesc deşeurile radioactive finale chiar şi în cazul folosirii unei combinaţii cu tritium.
Pentru tânărul matematician scopul de acum a fost declanşarea reacţiei de fuziune, fără a urmări producţia de energie mai mare decât cea consumată. De fapt, el recunoaşte că întreaga sa construcţie a atât e departe de standardele perfecte, încât consumul de energie de multe ori mai mare decât producţia acesteia, dar a fost important să vadă dacă poate atinge această reacţie în condiţii relativ simple şi cu costuri minime, care s-au ridicat a 3.000 dolari pentru toate echipamentele şi materialele în cazul lui.
A avut şi probleme în special la sistemul de vacuum, dar până a urmă spune că reacţia minune i-a reuşit în declanşare, ceea ce e aproape incredibil, considerând că pentru o asemenea reacţie e nevoie de minim 100 milioane grade Celsius în punctul de concentrare, unde se declanşează reacţia. Dar şi alţi fizicieni americani de la Livermore au reuşit declanşarea reacţiei prin concentrarea unor fascicule laser într-un punct, evitând necesitatea unor construcţii mult mai mari de reactoare tokamak.
Foto: Imagine din reprezentarea reacţiei de fuziune nucleară obţinută de fizicienii de la laboratul Lawrence Livermore în SUA

Tânărul şi-a transmis toată experienţa live pe X, şi toată asamblarea şi încercările au durat 36 ore. Spune că experimentul a fost un succes şi a raportat cât a putut de detaliat. Fireşte, aşa cum spuneam, n-a produs nici pe departe mai multă energie decât a consumat, dar faptul că a putut să creeze totul atât din doar a doua încercare, cu un buget atât de mic şi în condiţii atât de spartane, sugerează cumva că în domeniul fuziunii nucleare ar putea veni în curând un nou val de tineri talentaţi, care ar putea folosi instrument noi precum inteligenţa artificială şi abordări diferite, pentru a ajuta la atingerea acestui mare deziderat al omenii, de a stăpâni fuziunea nucleară şi de a avea energie din abundenţă, fără emisii CO2 şi fără deşeuri nedorite.
Foto: Micul reactor construit de matematicianul din Canada
4
50,516
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează această ştire!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
COMENTARII FACEBOOK
Înapoi
    Logare PiataAuto.md
Login:
Parola:
Memorizeaza-ma
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!