Estonia a aprobat construcţia primei sale hidrocentrale prin pompare subacvatică, printr-o tehnologie nouă, dar genial de simplă
4 Februarie 2025, 22:52 Redacţia PiataAuto.md
Estonia, ca şi celelalte două Țări Baltice, se află acum într-un moment de răscruce în care accentele spre energie regenerabilă se pun deja la scara unor proiecte imense, semnate şi aprobate, cu bugete alocate pentru ele. Săptămâna trecută Estonia a anunţat că va lansa licitaţii pentru parcuri eoliene în Marea Baltică, ce ar produce 2 TWh de electricitate anual, iar toate cele 3 ţări baltice vor avea un moment crucial în week-end-ul care urmează, când reţelele lor electrice se or deconecta de la reţeaua rusească şi se vor conecta în ziua următoare la cea central-europeană. Odată cu asta, va exista un moment de izolare a reţelelor electrice, fără interconexiune cu alte state, iar acest moment, discutat intens în societate, a scos la iveală şi mai mult necesitatea de soluţii de stocare proprie a electricităţii, mai ales în context regenerabil. Tocmai într-un asemenea context de discuţii intense a venit acum şi aprobarea construcţiei primei hidrocentrale prin pompare din Estonia, care nu are nevoie de relief muntos, însă, pentru că funcţionează pe baza unei tehnologii noi, dar genial de simple.
Despre tehnologia de bază a acestei hidrocentrale noi scriam încă acum un an şi spuneam că ea rezolvă una din cele mai mari piedici în construcţia hidrocentralelor în multe alte ţări ale lumii — lipsa reliefului muntos. La hidrocentralele prin pompare obişnuite, e nevoie de două lacuri de acumulare, superior şi inferior, separate de o diferenţă de altitudine de cel puţin câteva sute de metri şi conectate cu galerii şi turbine reversibile. Atunci când e prea multă energie în reţea, turbinele pompează apa din rezervorul de jos în cel de sus şi consumă astfel electricitate. Ulterior, când se doreşte reîntoarcerea energiei în reţea, apa de sus e lăsată să coboare în jos sub acţiunea gravitaţiei şi turbinele produc electricitate. În tehnologia estoniană, însă, lucrurile funcţionează un pic diferit.
În lipsa munţilor, lacul superior de acumulare poate fi un lac obişnuit sau însăşi Marea Baltică, cum a fi în cazul hidrocentralei de care vorbim azi, ce urmează a fi construită în regiunea Paldiski. Iar diferenţa de altitudine a asigurată prin săpături în subteran, unde se vor construi galeria turbinelor şi o galerie cu rezervoare imense de apă, situate la circa 700-750 metri adâncime.
Astfel, apa va fi preluată din mare prin nişte guri subacvatice, situate în apropiere de ţărm şi va coborî apoi în adâncime, ajutată de gravitaţie, ajungând la turbine şi apoi oprindu-se în acele rezervoare imense, astfel producându-se electricitate. Atunci când hidrocentrala preia energia din sistem, turbinele vor pompa apa din acele rezervoare din adâncuri spre suprafaţă, eliberând-o din nou în mare. La randamentul bun al acestei tehnologii contribuie astfel şi diferenţa de altitudine, şi presiunea hidrostatică a mării.
Foto: Schema principiului de funcţionare a noii hidrocentrale din Estonia
Bineînţeles, o asemenea hidrocentrală ar trebui să aibă rezervoare subterane imense şi această hidrocentrală din Estonia le va avea. La început ea a avea 10 rezervoare, care vor totaliza 4,5 milioane de metri cubi de apă. Iar acest volum de apă poate asigura funcţionarea hidrocentrale pe o durată de 12 ore, deci cu un debit de circa 375.000 metri cubi de apă pe oră sau 104 metri cubi pe secundă.
Foto: Galeriile către rezervoarele subterane ale hidrocentralei
Puterea produsă de turbine cu un asemenea debit de apă e de 500 MW, ceea ce poate asigura până la 30-40% din puterea necesară întregii Estonii în perioadele sale maxime. Capacitatea de stocare a acestei hidrocentrale estoniene va fi de 6 GWh, comparabilă cu cele mai mari centrale de baterii existente acum în lume. Doar că aici, ca şi la hidrocentralele prin pompare clasice, durata de viaţă e mult mai lungă, fără pierdere de capacitate de stocare.
Deci hidrocentrala va fi un instrument esenţial pentru stabilizarea sistemului energetic al Estoniei, iar decizia de acum pentru aprobarea construcţiei ei şi bugetare, prevede că galeriile subterane trebuie prevăzute cu posibilitatea extinderii rezervoarelor de stocare până la 15 GWh de stocare în viitor, cu 30 de ore de funcţionare continuă la putere maximă! Turbinele vor rămâne aceleaşi, doar în galeria rezervoarelor vor fi adăugate noi rezervoare.
Autorităţile estoniene şi-au ţinut astfel promisiunea lansată anul trecut printr-un memorandum de a susţine această hidrocentrală, bazată pe tehnologia unui start-up estonian, numit Zero Terrain. Mai mult ca atât, între timp hidrocentrala a fost declarată drept un obiectiv strategic european, pentru că tehnologia ei ar putea fi replicată în multe alte locuri din Europa, iar asta înseamnă că va exista şi o susţinere de finanţare din fonduri europene. Aceleaşi autorităţi estoniene spun că asemenea soluţii de stocare sunt absolut necesare sistemului ţării, mai ales în contextul parcurilor eoliene imense anunţate. Or, să ai energie eoliană şi să nu ai soluţii de stocare, înseamnă să fii dependent de intermitenţa condiţiilor şi să ajungi să exporţi supraproducţia a preţ mic, importând apoi energie a preţ mare când ai insuficienţă.
Noua hidrocentrală va începe va fi construită chiar în acest an, întrucât proiectarea ei a fost comandată anul trecut, şi în 2029 construcţia ei ar trebui să fie finalizată, urmând a funcţiona doi ani în regim de testare. Abia în 2031 va fi recepţionată oficial, pentru ca în 2032 să fie deja operaţională la parametri maximi.
Costul acesteia e estimat la circa 800 milioane euro, ceea ce o face mai ieftină decât o centrală de baterii Tesla Megapack cu aceeaşi capacitate de stocare de 6 GWh, care ar costa circa 1,5 miliarde euro. Deci, atunci când ideile sunt cu adevărat ingenioase şi vin din interior unei ţări, se pot realiza lucruri remarcabile cu costuri relativ moderate! Şi va fi prima hidrocentrală din lume de acest tip, care a găsit o soluţie genială pentru lipsa de munţi din Estonia.