Industria turbinelor eoliene caută soluţii inspirate din avioanele supersonice pentru a elimina interferenţele pentru radare, pe care le produc acestea

Turbinele eoliene sunt concepute de obicei cu scopul primordial de a maximiza randamentul de producţie a electricităţii, asigurând totodată durabilitatea în timp, astfel încât de pe o suprafaţă de captare a vântului să se poată produce o putere electrică maximă. Totodată, e important ca turbina eoliană să funcţioneze de la viteze cât mai mici ale vântului, astfel încât acest prag de includere, în care turbina să poată fi propulsată de vânt, să fie cât mai mic, în jurul a 3 m/s. Inginerii şi-au pus până acum minţile la treabă şi pentru diverse modul de a fixa turbinele maritime în ocean, dezvoltând şi turbinele flotante, ancorate în trei puncte de fundul mării, dar care pot fi astfel amplasate în ape mult mai adânci. Şi, aceeaşi ingineri muncesc în continuu la un randament cât mai mare de transport al electricităţii produse în largul mării spre ţărm, prin staţii de transformare cu curent continuu şi cablul de înaltă tensiune cu acelaşi tip de curent continuu, cu ajutorul căruia sunt reduse substanţial pierderile. Dar toate aceste preocupări sunt valabile şi sunt principalele în timpuri liniştite şi civilizate. În timpuri în care preocupările de securitate mai importante, brusc atenţia e îndreptată şi asupra efectelor adverse pe care le poate aduce prezenţa unor turbine eoliene în anumite regiuni.

Toată această problemă a venit ca un duş rece pentru întreaga industrie a producătorilor de turbine eoliene şi a dezvoltatorilor de parcuri eoliene în noiembrie 2024, atunci când Suedia a respins la pachet proiectele a 13 parcuri eoliene din Marea Baltică, invocând motive de securitate naţională şi indicând că prezenţa acestor turbine în acea regiuni ar periclita capacitatea de apărare a ţării pentru forţele navale.

Foto: Harta parcurilor eoliene respinse de Suedia (macate cu roşu şi X alb)

Suedia e o ţară care şi-a luat întotdeauna apărarea în serios, bizuindu-se mai ales pe forţele proprii şi tot Suedia e producătorul unora din cele mai bune avioane şi tehnică de apărare, deci dacă această ţară a emis o asemenea decizie, înseamnă că în spatele ei stau analize riguroase şi concluzii care, or, Suedia e la fel de deschisă de obicei şi spre soluţii de energie regenerabilă.

Foto: Avioane suedeze Saab Gripen

Explicaţia elementară a acelui refuz e simplă. Regiunea unde trebuiau instalate acele turbine e orientată direct spre regiunea Kaliningrad, iar în contextul actual de securitate, dacă ar fi să existe vreodată o invazie pe calea mării sau aerului, acea zonă e calea cea mai scurtă şi deci e o zonă crucială de apărare. Chiar dacă s-ar dori ocolirea acelei regiuni, geografia ar impune in inamic să navigheze oricum într-o regiune ce ar fi în vizorul alelei părţi de ţărm suedez şi prin urmare securitatea pur şi simplu nu poate fi periclitată acolo.

Oficialii suedezi menţionau că prezenta a sute de turbine eoliene, relativ apropiate una de alta, ar putea periclita traiectoriile avioanelor suedeze şi navelor de apărare, mai ales într-o situaţie tensionată. Pe lângă asta, acum se mai aminteşte despre un motiv, şi anume că turbinele eoliene pot crea interferenţe pentru radare.

Turnul turbinei e un obiect metalic fix, care e văzut de obicei ca un obstacol de radare, dar palele imense, în rotaţie permanentă, ale turbinelor, pot crea un efect de înăbuşire sau distorsionare pentru radare, iar astfel radarul poate afişa sacadat turbina drept obstacol, sau poate să nu afişeze corect un alt obstacol ce navighează lângă acea turbină, calificând devierile de poziţie drept un bruiaj „normal”.

Prin urmare, toate aceste consideraţii ale forţelor navale suedeze sunt cât se poate de argumentate, oricât de mult am vrea să existe mai multe asemenea surse de energie regenerabilă. Iar cei din industria eoliană au enunţat de curând mai multe soluţii posibile, care le-ar permite turbinelor să elimine aceste probleme.

Cea mai importantă soluţie propusă e inspirată din avioanele supersonice de luptă, create pentru a fi invizibile radarelor, şi reprezintă un strat de material special de amortizare, foarte similar cu cel cu care sunt acoperite avioanele, care ar transforma turbinele în elemente „invizibile” pentru radare şi astfel radarele ar putea scana nestingherite toate acele regiuni.

Doar că această soluţie ar mări considerabil costul turbinelor şi ar diminua din efectul lor aerodinamic, reducându-le un pic randament. Cei din industria eoliană dau exemplul unui caz din 2018 din Franţa, când un asemenea material a fost aplicat lângă un radar meteo şi tehnologia a funcţionat de minune.

Mai există însă şi partea nemenţionată de industrie şi anume că invizibilitatea pentru radare ar putea eventual constitui un pericol pentru nave, dar aici există soluţii de marcare şi de reglementare.

Ceea ce nu rezolvă această tehnologie de creare a unor turbine eoliene „stealth” e obstacolul fizic pe care aceste turbine oricum îl reprezintă pentru avioanele de apărare ale unei ţări, care trebuie să zboare la altitudine joasă în situaţi critice tocmai pentru a nu fi detectate de inamici. Şi într-un asemenea caz piloţii ar trebui să manevreze printre sute de turnuri şi elice în mişcare, cu un risc sporit de zdrobire a unui avion de o asemenea turbină. La fel, e valabil şi pentru nave mari, iar unele din cele mari, precum portavioanele, ar avea şi mai mari probleme de a opera în asemenea regiuni.

Cei din industrie spun, însă, că toate aceste impedimente sunt posibile de depăşit, iar turbinele eoliene ar putea fi chiar de ajutor pentru forţele de apărare, putând avea integrate chiar ele tehnologii adiţionale de supraveghere şi notificare. Poate unele din ele ar putea fi într-adevăr aplicate, însă în acest caz toate aceste propuneri par deocamdată însoţite de multe îndoieli, mai ales când sunt contrapuse cu priorităţile de apărare. În mod ideal, ar fi frumos să trăim într-o lume care-şi pune mintea la treabă în a gândi cum să creeze progres, dar suedezii, norvegienii şi finlandezii ştiu cu siguranţă că apărarea nu trebuie neglijată nici în cele mai frumoase şi luminoase timpuri.