Un norvegian se plânge pe costul exorbitant al unor piese mici de pe Audi e-tron electric, şi arată cum a economisit 70% căutându-şi singur componente

Despre maşinile electrice se spune adeseori că sunt mult mai accesibile în mentenanţă, întrucât n-au schimburi de ulei la intervale regulate de timp şi până şi plăcuţele de frână rezistă mult mai mult datorită regenerării. Desigur, există şi la ele lucrări care trebuie făcute, pentru că în zilele noastre şi ele pot avea electromotoare răcite cu ulei, dar aceste lucrări sunt mai rare, aşa că şi atelierele de service au mai puţin de muncă la ele. Norvegia e cu siguranţă ţara care a adoptat maşinile electrice cel mai rapid şi în cea mai mare cotă, acestea fiind dominante de ani buni în vânzările de maşini noi şi depăşindu-le deja pe cele cu benzină aflate în circulaţie, dintre toate vârstele. Şi chiar dacă norvegienii sunt catalogaţi de obicei ca fiind printre cei mai înstăriţi oameni, nici ei nu sunt prea încântaţi când pentru o problemă minoră la o maşină electrică li se înmânează o factură uriaşă. Norvegianul Jorgen Gunnestad, proprietar al unui Audi e-tron electric, şi-a povestit de curând experienţa sa pentru site-ul norvegian motor.no.

Foto: Norvegianul Jorgen Gunnestad şi Audi e-tron pe care-l deţine

Acesta a cumpărat maşina sa nouă, în 2019, iar în 2024 i-a expirat garanţia de 5 ani pe care o avea. Spune că a fost foarte satisfăcut de maşina sa în aceşti ani. A avut câteva probleme minore, dar nimic care să-i fi eclipsat impresia generală bună despre ea.

Foto: Audi e-tron, poză simbol

La câteva luni după expirarea garanţiei, însă, s-a defectat amortizorul hayon-ului, din partea dreaptă. Din câte se pare, vorbim de un hayon acţionat electric, după cum se poate înţelege din imagini.

Norvegianul a mers la service-ul Audi să-şi repare maşina, iar cei de acolo i-au recomandat să schimbe ambele amortizoare, ca să nu mai aibă prea curând probleme la uşa portbagajului. În curând a venit şi factura pentru această reparaţie: 29.647 coroane norvegiene, echivalentul a circa 2.565 euro!

Revoltat de un asemenea preţ pentru înlocuirea a două amortizoare la portbagaj, Jorgen i-a întrebat pe cei de la service de ce costă atât de mult această reparaţie. Cei de acolo i-au spus că manopera de înlocuire a pieselor e foarte uşoară şi nu costă mult, în schimb piesele originale au într-adevăr un preţ exorbitant.

Norvegianul a mai căutat alternative şi a descoperit că există asemenea amortizoare de la alţi producători specializaţi în ele, dar fără emblema Audi pe ele, care costă 2.800 de coroane. Totuşi, a mai căutat opţiuni şi a găsit un atelier care vinde piese de pe exemplare e-tron accidentate, iar amortizoare originale în stare excelentă costau acelaşi preţ de 2.800 per exemplar, aşa că a plătit 5.600 coroane pe ele, echivalentul a circa 485 euro pentru ambele.

A mers a service-ul Audi şi i-a rugat pe cei de acolo să le instaleze, iar manopera a mai costat 2.870 coroane, adică aproximativ 250 euro.

În rezultat, toată reparaţia l-a costat 8.470 coroane, echivalentul a 735 euro, în loc de cei 2.565 euro pe care i-ar fi plătit iniţial. A economisit 21.177 coroane sau 1.830 euro, deci peste 70% din preţ! E fericit că a putut economisi, dar e revoltat pe toată situaţia, când producătorul are asemenea preţuri exorbitante pentru componente relativ minore la o maşină, care nu sunt nici cele mai hi-tech, nici cele mai costisitoare în fabricare. E un soi de jupuire a proprietarilor fără vreo justificare palpabilă, spune norvegianul.

Presa norvegiană a cerut şi comentariul service-ului, care a confirmat preţul şi care a menţionat că cea mai mare parte din factură era alocată pieselor, nu manoperei. Aceştia au ţinut să menţioneze totuşi că faptul că lui Jurgen i s-a permis să vină cu piesele sale e mai degrabă o excepţie, întrucât într-un asemenea caz ei nu oferă garanţie pe reparaţia făcută şi de obicei vor să fie siguri că ceea ce instalează are origine de la producător.

Norvegianul spune că dacă dealer-ul l-ar fi taxat cu 100-200 euro mai mult decât alternativa pe care a găsit-o el, le-ar fi plătit lor şi ar fi cumpărat piesa de la producător, acceptând diferenţa. Dar atunci când această diferenţă a fost de aproape 2.000 euro, la una din cele mai simple piese de pe o maşină, care nu ţine direct de propulsie, frâne, direcţia sau baterie, el n-a mai putut răbda o asemenea suprataxare. Şi a decis să-şi facă istoria publică pentru că nu i se mare normală şi acceptabilă o asemenea practică.