Audi a anunţat că va concedia 7.500 de angajaţi de la fabricile sale din Germania, într-o nouă decizie simptomatică pentru timpurile noastre

Epopeea concedierilor din industria auto germană continuă cu noi veşti triste, venite acum de la Audi. Deşi producătorul german a anunţat în noiembrie concedierea a 4.500 angajaţi, printre care 2.000 de ingineri în dezvoltarea de noi modele şi tehnologii, acum Audi a făcut un nou anunţ că va concedia 7.500 de angajaţi de la fabricile sale din Germania, iar celor rămaşi le va ajusta salariile.

Audi blamează condiţiile economice tot mai dificile, presiunea pe care o simte din partea concurenţei şi incertitudinile politice. Audi menţionează că noul său plan nu vizează doar reduceri de costuri, ci pregătirea fabricilor principale Audi din Germania, din Ingolstadt şi Neckarsulm, pentru a rezista acestor turbulenţe. Fabricile trebuie să devină mai productive, mai rapide şi mai flexibile, spun cei de la Audi.

Parte din acest program de mărire a productivităţii la fabricile germane e şi decizia de a concedia 7.500 de angajaţi, inclusiv din personal auxiliar, care nu are atribuţii directe la producţia de maşini. Audi spune că aceste concedieri se vor face treptat, într-o manieră responsabilă faţă de angajaţi, şi se vor realiza până spre anul 2029.

Vor fi concediaţi, însă, şi mulţi şefi şi supervizori, Audi declarând că vrea să reducă birocraţia în interiorul companiei şi a fabricilor. Se va reduce semnificativ numărul de documente de ghidare pentru tot soiul de procese şi numărul de comitete. Fabricile şi departamentele companiei vor fi organizate după un principiu matricial, cu ierarhie în trei niveluri, cu responsabilităţi clare de luare a deciziilor, pentru a accelera procesele şi deciziile. Or, în zilele noastre o companie care e împotmolită în procese birocratice lungi nu mai poate reacţiona suficient de repede la provocările de piaţă şi nu mai poate inova şi crea produse noi suficient de repede.

Toate astea sună frumos şi sunt necesare, probabil, dar la o primă etapă ar putea determina şi mari scăpări, cu scurtături în dezvoltare sau producţie, şi nu neapărat că aceste procese noi ar fi imperfecte, ci pentru că ele determină o schimbare majoră în interiorul unei companii care acţiona până acum pe alte principii şi procese, mult mai lente, dar care aduceau anumite beneficii de conformitate a produselor. În termen lung, însă, această viziune ar trebui într-adevăr să îi facă pe cei de la Audi să poată dezvolta şi ei mai repede modele noi, apropiindu-se de ritmul chinezilor. Iar inovaţiile nu ar mai însemna ca fiecare nouă piesă să fie concepută ani de zile şi analizată de echipe enorme de ingineri, ieşind peste un deceniu în producţie.

Audi mai spune că va ajusta salariile angajaţilor rămaşi, însă speranţele că aceste ajustări ar putea fi în creştere sunt spulberate repede de scopul anunţat al acestor ajustări, de reducere şi mai mare de costuri. Reducerile de salarii vor fi mai moderate pentru angajaţii cu contracte colective de muncă şi mai mari pentru cei cu contracte temporare sau plătiţi în baza scorurilor de performanţe.

Audi vrea ca aceste concedieri, cooptate cu reducerile de salarii, să aducă economii de 1 miliard de euro anual. Însă aceste reduceri de costuri vin la pachet cu investirea a 8 miliarde de euro în fabricile sale din Germania, pentru ca acestea să devină mai flexibile pentru tranziţia la maşini electrice şi mai versatile în maşinile pe care le pot produce. De fapt, fabricile din Germania sunt singurele care vor beneficia de asemenea investiţii majore, iar Audi le-a desemnat drept prioritate zero, dincolo de orice alte fabrici Audi din Ungaria sau Mexic, pentru că cea din Belgia a fost închisă deja, iar cea din China asamblează deja modele Audi fără emblema cu 4 inele, concepute într-un parteneriat local.

Asistăm, deci, la o exprimare clară a izolaţionismului actual prezent în lume, iar Audi a ales să-şi fortifice fabricile sale de acasă în primul rând, pentru că asta-i va garanţa rezilienţa. Şi din păcate, în condiţiile unor vânzări atât de incerte pe pieţele chineză sau cea a Americii de Nord, Audi n-a avut de ales decât să aprobe aceste concedieri drastice, pentru ca aceste fabrici să devină mai tehnologizate şi mai agile. Fabrica din Neckarsulm va deveni cea mai avansată tehnologic din toate pe care le deţine Audi, urmând să aibă şi inteligenţa artificială implementată pe larg acolo. Probabil către anul 2028-2029 vom ajunge să vedem aici primii roboţi cu inteligenţă artificială, care să lucreze la asamblare, după modelul roboţilor Figure, testaţi deja de BMW.

Audi a redus forţa sa de muncă din 2019 încoace cu 9.500 angajaţi deja, fără a-i cuantifica pe cei care abia urmează a fi concediaţi. Pe atunci, când se anunţau acele reduceri, se spunea că asta va elibera miliarde de euro, care vor putea fi investiţi în tranziţia spre maşini electrice a companiei şi urma să crească marja de profit operaţional al companiei de la 9 la 11 procente. Însă vânzările de facto din ultimii ani au fost într-un continuu declin, inclusiv din cauza întârzierilor în lansările de noi modele, determinate de problemele de soft produs de Cariad, iar în 2024 Audi a ajuns la o marjă de profit de doar 4,5%, departe de cele 11% pe care le intenţiona.

E clar că aceste probleme sunt cauzate şi de schimbările tectonice care au loc pe piaţă, mai ales în China, pentru Audi. Şi e clar că şi gama de modele întârziate a accentuat aceste probleme, iar cele electrice s-au dovedit a avea un ciclu de viaţă pe piaţă mult mai scurt, atractivitatea lor epuizându-se mult mai repede decât cea a modelelor cu combustie, care pot rezista 7-8 ani pe piaţă într-o singură generaţie cu un facelift minor la mijloc de carieră.

Dar cumva, dacă privim întregul tablou şi citim printre rânduri ce vrea să facă Audi prin acest concedieri, reduceri de birocraţie şi sporiri de productivitate, înţelegem că apun timpurile de over engineering, când echipe întregi de ingineri testau fie care piesă ce ajungea pe o maşină, asigurându-se de excelenţa ei. Apun timpurile când o maşină trebuia să fie lansată în urma efortului a mii de ingineri pe durata a câţiva ani, cu milioane de kilometri în teste de dinaintea lansării. Apun timpurile când o maşină era lansată după ce era adusă la perfecţiune. Acum, perfecţiunea e contraproductivă. Acum tendinţa e să se lanseze maşini imperfecte, care să fie testate de cei care le cumpără, şi erorile să se corecteze pe parcurs. Acum „repede” e mult mai important decât „bun”, iar asta va determina inevitabil o reducere a calităţii. Echipele mari pot munci superb de bine, dar nu prea pot munci foarte repede. Iar tendinţa e în avea echipe mici, matriciale, cum spun cei de la Audi, care să facă repede sarcinile şi să le dea mai departe, ca maşina aia finală să poată fi concepută de la zero la final într-un timp record. Iar asta înseamnă că în lume vor rămâne tot mai puţine maşini care să fie create din geniu ingineresc pur, cu atenţie la cele mai mic detalii, cu o calitate care să-ţi scoată exclamaţii sincere. Atenţia la detalii e prea costisitoare şi se pare că, la nivel de omenire, nu ne mai prea permitem să o plătim. Iar mândria de a face produse desăvârşite pare a fi tot mai mult o virtute ce nu mai are loc în timpurile de azi.