Datorită centralelor de baterii construite în ultimii ani, Australia a încheiat o vară cu cifre record de regenerabile, reuşind să evite deconectările de supraproducţie

Australia e o ţară foarte specială în dezvoltarea energiei regenerabile din ultimii ani, două direcţii dezvoltându-se cu o direcţie fulminantă — energia din panouri fotovoltaice şi centralele mari de baterii. Cu doar un deceniu în urmă Australia era una din ţările cu cea mai mare pondere a cărbunelui în producţia de electricitate, şi cu o interdicţie aproape unică în lume pentru centralele nucleare. Totodată, primele centrale cu adevărat mari de baterii au apărut tot aici, iar parcurile fotovoltaice mai s-au dezvoltat cu un ritm record. Şi mai intens a fost ritmul cu care australienii şi-au amplasat panouri fotovoltaice pe acoperişurile caselor lor, energia de la ele ajungând să contribuie enorm de mult şi să bată recorduri la cuantumul acesteia până a început să se ajungă la situaţii de supraproducţie şi deconectare forţată a acestora în orele de producţie maximă. În acest an, însă, situaţia e cu totul alta.

Fiind amplasată în emisfera sudică, trecerea de echinocţiul de primăvară înseamnă pentru Australia sfârşitul perioadei de vară. La începutul acestei veri, adică prin octombrie, scepticii prognozau că va urma o nouă perioadă de deconectări masive ale unor surse de energie fotovoltaică, ceea ce va duce la noi irosiri. Explicaţia era simplă — panouri fotovoltaice s-au instalat tot mai multe, iar în orele de consum maxim se ajunge inevitabil la supraproducţie, chiar dacă se opresc sau se dau la minim aproape toate centralele de fundal, care pot fi ajustate.

Scepticii au avut dreptate despre cantităţile record de producţie de la panouri fotovoltaice, însă n-avut dreptate pe partea de deconectări şi irosire de energie. Şi asta pentru că în ultimii ani Australia a construit şi centrale mari de baterii cu o viteză record, iar cele care sunt deja operaţionale au schimbat considerabil modul în care poate funcţiona reţeaua.

Australia a reuşit, astfel, să încheie o vară cu producţie record de regenerabile în mixul său energetic, care a ajuns la 44,7% la media întregii perioade, inclusiv nopţile, dar cel mai important e că în toată această perioadă nu a avut nicio deconectare semnificativă cauzată de supraproducţie, singurele deconectări fiind realizate în zilele când au avut loc intemperii, sau foarte local.

Toată energia produsă în exces momentan a putut fi stocată în centralele cu baterii, fiind livrată apoi la orele de vârf seara şi noaptea. Operatorii australieni au contractat şi capacităţi nocturne pentru aceste centrale de baterii, plătindu-le un preţ ceva ai mare, astfel încât să poată reduce din termocentralele care funcţionează în regim de fundal pentru acoperirea unui nivel minim fix de producţie. Uneori acele centrale de baterii nu erau folosite la capacitate maximă, dar li se plătea pentru a fi periodic pregătite să intervină când e nevoie. Iar asta a eliberat mai multe capacităţi pentru energie regenerabilă pe perioade medii.

Chiar şi în regiunea Australia de Vest, unde reţeaua e una izolată fără interconexiune cu restul statelor australiene, reţeaua a putut funcţiona ireproşabil, gestionând excelent regenerabilele datorită centralelor mari de baterii. Per total la nivelul verii, panourile fotovoltaice de pe acoperişurile din această regiune au produs 16,5% din toată electricitatea consumată, parcurile fotovoltaice încă 9,8%, turbinele eoliene încă 12,9%, iar hidrocentralele încă 4,9%. Deci, în total, această reţea izolată a produs 44,1% regenerabile şi le-a putut integra cu bine, o cifră apropiată de cele 44,7% la nivelul întregii Australii.

Inginerii de reţea din Australia spun că performanţele din această vară sunt datorate faptului că ei au învăţat să gestioneze mult mai bine toate resursele sistemului într-un tot întreg şi au putut dirija centralele de baterii private mult mai uşor, cerându-le să îndeplinească funcţii conform necesităţilor de reţea, fără să le aducă pagube financiare acestora.

. În unele perioade, unor centrale de baterii li se ordona să stea în aşteptare aproape descărcate şi li se dădea putere în ele doar când producţia în reţea depăşea acut cererea. Altora, după cum menţionam mai sus, li se ordona să nu-şi furnizeze energia în reţea înapoi în orele de maxim consum, ci să aştepte ore nocturne, ca să asigure diferenţa dintre cerere şi puterea redusă la minim a termocentralelor. Anterior, doar prin autogestiune comercială a cestor centrale, toţi erau interesaţi să vândă în reţea doar la orele de consum maxim, atunci când preţul e maxim, şi să încarce în orele amiezii. Din cauză că toţi îşi doreau să utilizeze aceleaşi intervale de ore, apăreau dezechilibre majore în reţea.

Totuşi, situaţia generală mai are nevoie de îmbunătăţiri, pentru că în statele Victoria şi Australia de Sud au existat şi deconectări locale ale surselor de energie în supraproducţie, care au adus pierderi de 8%. E un indicator local, şi e foarte mic în raport cu anii anteriori, dar nici aceste situaţii izolate n-ar trebui să există în mod ideal. În statul Australia de Sud, însă, regenerabilele au atins 74,6% în această perioadă, deci cu mult peste media naţională.

Iar către anul 2030 vrea să ajungă la o medie anuală de 82% de energie regenerabilă, ceea ce va însemna că în perioada verii va trebui să opereze cu 100% energie regenerabilă, bazându-se pe cota mică a hidrocentralelor, dar factorul cel mai mare vor fi panourile fotovoltaice şi centralele de baterii. Deci, vedem pe viu o transformare majoră a unei ţări, şi vedem cum Australia e un exemplu de ţară care învaţă a face management eficient al unei reţele cu surse de producţie regenerabile foarte intermitente, dar gestionate eficient cu ajutorul centralelor de baterii.