Datorită faptului că are tot mai multe panouri fotovoltaice, Moldova a înregistrat un nou record la cuantumul energiei regenerabile

De la începutul acestui an, de când Moldova a rămas fără electricitatea produsă la centrala electrică din regiunea transnistreană, din cauza lipsei de gaze pentru acea centrală, electricitatea produsă din surse regenerabile locale a devenit şi mai importantă decât anterior, întrucât de volumul producţiei ei depinde şi diferenţa care trebuie importată. Şi deoarece în ultimii ani în Moldova s-au instalat capacităţi mari de panouri fotovoltaice, încă în luna ianuarie timpul însorit a permis atingerea primelor recorduri la cuantumul energiei regenerabile în reţea. Acum, însă, odată cu venirea primăverii, unghiul de incidenţă mai favorabil al razelor solare a făcut ca ieri Moldova să raporteze un nou record înregistrat la cuantumul energiei regenerabile în reţea.

Acest record a fost stabilit în ziua de luni, 18 martie, când 29% din electricitatea consumată la nivelul întregii zile a provenit din surse regenerabile, de la turbine eoliene şi în special de la panouri fotovoltaice. Recordurile anterioare, stabilite în acest, se apropiau la 25%.

La un moment dat, în jurul orelor 10-11, electricitatea din surse regenerabile ajungea la circa 51% din toată puterea consumată în reţea! Astfel, din cei aproximativ 650-660 MW putere consumată de întreg sistemul energetic, aproximativ 340 MW erau produşi din surse regenerabile, în special de panouri solare şi turbine eoliene!

Partea la fel de curioasă e că în această cifră nu e inclusă contribuţia de la prosumatorii casnici, cu panouri solare montate pe acoperişul lor, conectaţi prin mecanisme de contorizare şi facturare netă, pentru că aceste cuantumuri nu sunt monitorizate separat. Dar puterea cumulată a lor ajunge la 150 MW, deci dacă am presupune că în ora de vârf acestea furnizau măcar o treime din puterea lor instalată, avem o contribuţie de facto încă minim 50 MW, pe lângă cei 340 MW contorizaţi oficial.

Toată această energie regenerabilă e produsă local, în Republica Moldova, importul fiind clasificat separat. Iar acest fapt confirmă potenţialul uriaş al energiei regenerabile în Moldova, care i-ar permite să producă local şi mai multă energie, şi să importe şi mai puţin. Asta ar servi drept o fundaţie extraordinar de importantă pentru o creştere economică durabilă, or, întotdeauna energia produsă pe interior stimulează puternic economia unei ţări, nemaivorbind de o situaţie când s-ar putea ajunge şi la eventuale exporturi.

Conform datelor oficiale, capacităţile instalate de energie regenerabilă în Moldova au crescut de 10 ori în ultimii 7 ani. La finele lunii ianuarie 2025, capacitatea totală instalată de surse regenerabile în Moldova era de 618 MW, faţă de doar 61,6 MW la sfârşitul anului 2018.

Cel mai mare salt l-au înregistrat panourile fotovoltaice, puterea instalată a cărora a crescut de 50 de ori în ultimii 6 ani, în timp ce eolienele au crescut de 5 ori în aceeaşi perioadă. Deci, e clar că panourile fotovoltaice au avut cea mai mare creştere în aceşti ani, iar asta se datorează atât condiţiilor legale care au stimulat aceste acţiuni, cât şi iniţiativelor şi investiţiilor private, uneori susţinute cu ajutor parţial de la stat, sau din partea unor proiecte internaţionale.

Totuşi, situaţia actuală va avea o evoluţie foarte interesantă şi inedită în scurt timp, care va fi şi mai interesantă în a fi urmărită. Pe de o parte, în scurt timp centralele termoelectrice, care produc în prezent căldură pentru oraşele Chişinău şi Bălţi, iar ca efect advers şi electricitate, vor fi trecute la regim de vară, pentru producţia doar a apei calde, ceea ce înseamnă că va scădea şi contribuţia lor în sistemul energetic al ţării. Pe de altă parte, fiecare nouă zi de primăvară şi evoluţia spre vară aduce condiţii tot mai favorabile pentru panourile fotovoltaice, ceea ce înseamnă că acestea ar trebui să stabilească recorduri de producţie şi mai mari. Marea întrebare este dacă surplusul de energie produs de parcurile fotovoltaice şi panourile casnice vor putea acoperi diferenţa de circa 160-180 MW care va dispărea de la CET-uri, astfel încât cele două fenomene să se compenseze reciproc.

Cel mai probabil, pe timpul zilei se va putea ajunge la o producţie dominantă din aceste surse şi va fi nevoie de un import minim, eventual se va putea miza şi pe importul supraproducţiei din România. Însă în orele de seară şi noapte, Moldova va trebui să importe cea mai mare parte din electricitatea necesară ei. Şi tocmai de asta ar fi fost necesare centralele de baterii, dar şi linia Vulcăneşti-Chişinău, care să asigure că toate aceste capacităţi de transport necesare pot fi acoperite în siguranţă.

E cert, însă, că această vară şi primăvară Moldova va trebui să facă faţă pentru prima dată unor scenarii atipice de producţie mai mică de la termocentralele locale şi totodată în contextul unor contribuţii record de la energia regenerabilă, cu toate intermitenţele asociate ei.