Franţa va construi un parc de turbine hidroliene, similare celor eoliene, dar amplasate subacvatic, pe fundul mării, cu o tehnologie curioasă

Parcurile eoliene maritime sunt într-o dezvoltare accelerată în multe regiuni ale lumii, iar Europa e deocamdată lider în acest domeniu, raportat la cifra populaţiei sale. Dar Franţa îşi doreşte să experimenteze nu doar cu turbinele eoliene clasice, care se înaltă deasupra mării la 200-300 metri, captând energia vântului. Acum Franţa şi Uniunea Europeană au aprobat finanţarea şi autorizaţiile aferente pentru construcţia unui parc de turbine hidroliene, cum sunt numite ele de creatorii lor. Aceste turbine sunt similare în formă celor eoliene, dar sunt amplasate subacvatic, pe fundul mării şi reprezintă o tehnologie interesantă.

De ce ar amplasa cineva turbine în adâncul mării şi nu la suprafaţa ei? Răspunsul e în folosirea energiei valurilor, în special cea generată de maree. Franţa e considerată a doua ţară din Europa în potenţialul energetic generat de fluxul şi refluxul mărilor sale, iar în ultimii ani au apărut mai multe inovaţii care vor să capteze acest potenţial.

Noul parc de turbine hidroliene va fi construit de compania franceză Normandie Hydroliennes şi va cuprinde 4 turbine, de model AR 3000. Sunt turbine concepute de compania britanică Proteus Marine Renewables, iar o asemenea turbină are o putere de 3 MW, prin urmare 4 turbine vor asigura parcului o putere instalată de 12 MW. E foarte puţin în raport cu turbinele eoliene maritime, unde o singură turbină poate avea 15 MW, dar 12 MW reprezintă oricum cel mai puternic parc de până acum dedicat energiei valurilor.

Turbina AR 3000 are un rotor cu 3 pale, în stil similar celor eoliene, doar că palele sunt mai scurte, diametrul rotorului fiind de 24 metri. Fiind mai mici, şi instalarea lui pe fundul mării e mult mai rapidă decât cele eoliene, dar şi costul e mai mic, sau cel puţin aşa se intenţionează când se a ajunge la o etapă a producţiei de scară largă.

Palele îşi pot schimba ughiul de incidenţă, pentru a se ajusta la forţa valurilor, iar pe nacela din centru e un generator foarte similar turbinelor eoliene, doar că el are 3 MW, similar turbinelor de uscat.

Desigur, marea provocare aici va fi rezistenţa în timp a întregii turbine, or, ea va opera în apă salină, cu proprietăţi corozive.

Parcul care urmează a fi construit acum se află în apropierea coastei Normandiei, pentru a face uz de curentul de maree Raz Blanchard, unul din cei mai puternici din Europa. Fiind unul din locurile cu cel mai mare potenţial pentru acest tip de energie, proiectul va fi şi o demonstraţie a viabilităţii acestei tehnologii în viaţa reală, pentru o eventuală scalare ulterioară. Costul său e relativ mare acum, fiind de 31,3 milioane de euro pentru cei 12 MW de putere, iar acest cost e dat şi de scara mică, dar şi de lucrările necesare pentru conectarea lui la ţărm.

Totuşi, Normandie Hydroliennes anunţă şi estimările calculate de producţie a electricităţii din acest proiect. Producţia anuală ar urma să se cifreze la 34 GWh de electricitate, ceea ce înseamnă o producţie medie de 93,15 MWh pe zi sau 3,88 MWh pe oră. Asta înseamnă un factor de capacitate de 32,3%, ceea ce mai puţin decât la turbinele eoliene maritime, dar e relativ similar cu factorul de capacitate al turbinelor eoliene de uscat.

Cum funcţionează aceste hidroliene? Ele folosesc energia generată de mişcarea apei, mişcare cauzată la rândul ei de maree, atât în etapa de flux, cât şi reflux. Marea diferenţă a acestor turbine e că ele au intermitenţe, dar intermitenţa lor e predictibilă, întrucât şi mareele sunt predictibile.

Curentul Raz Blanchard are două fluxuri şi două refluxuri în decursul a 24 ore, cu mici variaţii de la o zi la alta şi în funcţie de ciclul Lunii în jurul pământului. Prin urmare, un asemenea parc poate prezice la cel ore a furniza electricitate şi în ce volume, iar sistemul energetic poate conta într-o mare măsură pe asemenea surse, ştiind exact şi în avans câtă energie va primi, spre deosebire de variaţiile impredictibile ale turbinelor eoliene.