Renumitul mega proiect NEOM din Arabia Saudită se transformă într-un dezastru financiar, cu un buget ce a ajuns de la 500 miliarde la 9 trilioane de dolari

Acum câţiva ani, Arabia Saudită anunţa cel mai grandios proiect de dezvoltare a unui oraş pe care l-a văzut vreodată omenirea — un oraş linear de 170 km lungime şi doar câteva sute de metri lăţime, numit The Line, parte a unei întregi regiuni construite de la zero, numită NEOM. Au urmat anunţurile altor orăşele şi regiuni, parte din NEOM, precum oraşul plutitor hexagonal industrial Oxagon, sau a unei staţiuni de ski la altitudine, în deşert, apoi chiar şi a unui mic oraş multietajat integrat într-un munte, pe verticală. Toate aceste oraşe păreau idei grandioase şi admirabile, până la nivelul unor filme de science-fiction, dar Arabia Saudită, prin fondurile sale de investiţii, îi asigura pe toţi că aceste idei ambiţioase vor fi realizate, iar şantierele începuseră deja a se mişca. Doar că anul trecut, în aprilie, deja se anunţa că oraşul The Line, de 170 km, care fusese între timp modificat la un soi de zgârie-nori pe orizontală, cu aceeaşi lungime, a fost redus la 2,4 km care vor fi lansaţi iniţial. Iar acum întreg proiectul NEOM are parte de încă o lovitură de imagine, după ce un audit intern al entităţii care dezvoltă acest proiect a revelat că bugetul de facto va creşte de 18 ori, de la 500 miliarde de dolari la aproape 9 trilioane.

Foto: Oraşul The Line, anunţat iniţial cu o lungime de 170 km

Acelaşi raport, care a fost difuzat către consiliul de directori şi de supraveghere a proiectului, stipulează că NEOM va putea ajunge la finalitatea construcţiilor intenţionate abia în anul 2080, deci minim 55 de ani de acum încolo va trebui să dureze această construcţia grandioasă.

Mai mult ca atât, auditul a constatat că responsabilii de gestionarea proiectului NEOM ar fi încercat să ascunde realităţile despre progresul lent şi despre costurile exorbitante de reprezentanţii fondului de investiţii şi de familia regală saudită, raportându-le acestea o situaţie mult mai optimistă decât realitatea.

Iar pentru a arăta că viitorul proiect are şanse de a fi sustenabil economic, ajustau cifrele conform unor estimări fondate doar pe percepţii proprii şi dorinţe. Spre exemplu, costurile de cazare la viitoarele hotele din staţiunea de ski, parte din NEOM, au fost ajustate de la 489 dolari la 1.866 dolari pe noapte, iar la un alt hotel de la 216 dolari la 794 dolari pe noapte, deşi staţiunea abia urmează a fi construită. Însă, aceste cifre erau modificate ca să dea speranţa că staţiunea îşi va putea acoperi costurile şi va rambursa şi investiţiile, chiar dacă ea se va baza exclusiv pe zăpadă artificială, fiind situată într-o zonă de deşert, doar altitudinea salvând-o un pic de căldura toropitoare.

Şi costurile de construcţie a oraşului The Line, transformat într-o clădire de 170 km lungime, au crescut excepţional. La un moment dat, responsabilii din Neom au sugerat că înălţimea acestui edificiu grandoman ar putea fi redusă de la aproape 500 metri, cât se planifică în prezent, la circa 300 metri, pentru a economisi din costuri. Dar se pare că până şi familia regală a refuzat categoric această reducere.

Foto: Aşa ar urma să arate zgârie-norul de 170 km lungime şi 500 m înălţime, acoperit de geamuri cu refectare a luminii, pentru a păstra o izolare termică mai bună în interior

La acest edificiu încă se lucrează la fundaţii şi abia pe la finele anului ar putea începe şi ridicarea pe verticală, însă doar la primii 2,4 km lungime. Şi termenul acestei părţi a fost mutat de la 2030 la 2034 deja.

Toamna trecută, s-a dat o petrecere de 45 milioane de dolari pentru inaugurare a regiunii maritime Sindalah, doar că acolo însă se mai fac lucrări de construcţie până în prezent, iar hotelurile încă abia urmează să-şi primească primii turişti.

Foto: Insula Sindalah cu staţiune turistică, parte din NEOM

Auditul a mai constatat sute de milioane de dolari cheltuite pe tot soiul de companii de consultanţă, inclusiv pentru constatarea unor lucruri evidente. Costurile de facto sunt exorbitante la o mulţime de capitole, iar grandoarea proiectului face ca multe estimări anterioare să fie declarate acum prea optimiste şi să coste mai mult de fapt sau să fie mai complexe în realizare.

Foto: Oraşul Aquellum, integrat pe verticală în munte

Astfel, auditul a constatat că aducerea la bun sfârşit a proiectului va dura până în 2080 şi va costa 8,8 trilioane de dolari, ceea ce depăşeşte de 8 ori produsul intern brut anual al Arabiei Saudite. Iniţial, bugetul proiectului era de 500 miliarde de dolari. Fondul suveran de investiţii al Arabiei Saudite, care finanţează cea mai mare parte a acestui proiect, are active de doar 925 miliarde de dolari. Deci, la situaţia sa actuală, e cam imposibil să-l poată finanţa. Până şi în situaţia în care aceste costuri de 8,8 trilioane de dolari ar fi distribuite pe 65 de ani, tot s-ar ajunge la 135 miliarde de dolari anual.

Prin urmare, aceste estimări noi arată că viitorul proiectul va fi pus la încercări grele, şi asta cu condiţia că acest buget nu mai creşte din nou.

Dar ideea iniţială suna frumos, şi presupunea să se atragă cei mai talentaţi oameni din întreaga lume, iar NEOM trebuia să funcţioneze cu un cadru legal propriu, ca o autonomie, legile fiind mult mai libertine. Hub-ul trebuia să devină un centru al inovaţiei şi tehnologiei, dar şi al industriei cu valoare adăugată înaltă, recompensându-şi rezidenţii cu o calitate excepţională a vieţii în aceste oraşe.

Reprezentanţii NEOM nu confirmă deocamdată noile estimări de costuri şi emit comunicate pentru a asigura publicul şi investitorii că lucrurile se mişcă înainte şi că proiectul derulează cu bine în continuare, chiar dacă la o asemenea complexitate are parte de şi provocări inevitabile.

E adevărat că la NEOM se depun eforturi colosare de a atrage companii în parteneriate promiţătoare şi intenţia de bază a fost una admirabilă. Însă asemenea proiecte uriaşe pot fi subminate de un management risipitor sau desconcentrat spre prea multe direcţii gestionate în paralel. Şi e foarte probabil că omenirea a cam uitat cum e să gestioneze proiecte grandioase pe durata a câtea decenii, la care uneori începe a munci o generaţie şi continuă alta. Iar atunci când sunt în desfăşurare asemenea proiecte imense în zilele noastre, cu bugete la fel de imense, limita aia dintre a reuşi să se facă incredibilul şi a eşua lamentabil e foarte subţire.