Suedezii au descoperit că Dacia Duster cu motor pe benzină poate genera costuri mai mici decât un Volvo electric în călătoriile lungi

Suedezii de la ViBilagare, una din cele mai respectate reviste auto din Europa, au făcut de curând un mare test de iarnă, parcurgând 1.130 km din zona sudică a ţării până după Cercul Polar, cu 5 automobile. În test au participat atât maşini cu combustie, cât şi electrice. Şi constatarea cea mai surprinzătoare pentru jurnaliştii suedezi a fost că într-o călătorie lungă costurile de alimentare a unei maşini electrice pot fi mai mari decât ale uneia diesel sau chiar benzină. Mai mult ca atât, asta poate fi valabil şi la SUV-uri, or, Dacia Duster cu motor pe benzină a generat costuri mai mici de alimentare decât SUV-ul electric Volvo EX30.

În test au participat modelele electrice Volvo EX30 şi Kia EV3, iar dintre maşinile cu combustie au participat Dacia Duster, Skoda Kodiaq şi Suzuki Swift.

Dacia Duster a avut un consum mediu de 5,9 litri/100 km în toată călătoria şi a generat costuri de 1.135 de coroane suedeze în călătorie, ceea ce echivalează cu 103,80 euro.

Kia EV e o maşină electrică mai eficientă în consum şi a indicat costuri de 1.059 coroane pe acelaşi traseu, sau 96,85 euro. Însă Volvo EX30 a avut un consum mai mare şi a generat costuri de 1.168 coroane, sau 106,80 euro. Astfel, s-a ajuns la o situaţie pe care suedezii o consideră paradoxală, când e mai ieftin să călătoreşti la drum lung cu un SUV pe benzină, faţă de unul electric, chiar dacă ambele sunt compacte.

Problema acestui fenomen vine de la costurile foarte mari pentru electricitatea furnizată de prizele fast charge, iar în Suedia s-a mai adăugat acum şi un alt motiv, cel al preţurilor mai joase la carburanţi, din cauza unei schimbări de taxare.

Însă problema costurilor mari a prizele fast charge e una comună pentru aproape toate ţările europene, iar noi menţionam încă de acum de mai bine de un an că experimentasem pe propria piele acest fenomen într-o călătorie a noastră cu BMW i5 electric prin Germania, Suedia, şi Danemarca. Situaţia e şi mai gravă a viteze mai mari de autostrăzi, în special în Germania, unde o vizită la prize fast charge se impunea cam la fiecare 200-250 km, şi fiecare vizită acolo circa 40 euro, ceea ce rezulta în costuri mai mare decât la o maşină cu combustie.

Desigur, există reţele care oferă abonamente şi planuri mai avantajoase, dar atunci când cineva merge în călătorii şi traversează în tranzit o ţară, nu prea poate face zeci de abonamente unul după altul. Şi atunci aceste călătorii încep a genera fie irosire enormă de timp pentru documentări şi abonamente, fie costuri mult mai mari.

Şi exact asta punctează şi suedezii acum, spunând că cei care încărca acasă maşinile electrice nu vor avea de suportat asemenea costuri. Însă cine călătoreşte mai departe de 400 km, nu se poate baza doar pe prima încărcare de acasă, şi atunci inevitabil la ajunge la prize fast charge, unde preţul unui kWh poate fi de 3-5 ori mai mari decât acasă. Iar costurile devin imediat exorbitante.

Până acum, se putea prezuma că asta ar putea fi valabil la o maşină compactă, eventual diesel, care să consume puţin. Însă atunci când un SUV cu motor turbo pe benzină ajunge să fie mai accesibil în călătorii lungi decât o maşină electrică, asta dă cumva un semnal de alarmă, că undeva e un dezechilibru la mijloc.

Or, până la urmă, o staţie de alimentare cu petrol are un adaos comercial cu care operează, dar nu vinde combustibilul de 3-5 ori mai scump decât îl cumpără. În timp ce staţiile fast charge pentru maşini electrice asta se cam întâmplă.