Turcii construiesc noi centrale electrice plutitoare, care operează cu motoare MAN ES şi cu nave adiţionale cu gaz LNG

Acum mai bine de 10 ani, turcii de la Karpowership au avut ideea de a construit centrale plutitoare la bordul unor nave, care să poată naviga oriunde e nevoie de ele, conectându-se la ţărm şi furnizând electricitate pe perioadele unor intemperii sau indisponibilităţi ale centralelor de bază. Ceea ce a început ca un model de centrale de back-up a evoluat între timp într-o flotă globală uriaşă, de 40 de nave active în prezent, de diverse puteri şi dimensiuni, care operează în cele mai diverse locuri de pe mapamond. Iar acum germanii de la MAN Energy Solutions, cei care furnizează motoarele pentru aceste centrale, au anunţat o nouă comandă uriaşă primită de la turci, or, aceştia construiesc alte nave noi în flota lor.

Ca şi navele de până acum, noile centrale operează pe baza motoarelor cu combustie uriaşe din clasa celor navale. Doar că aici nava are o hală imensă, unde aceste motoare uriaşe cu combustie sunt plasate alături, fiecare având câte un generator ataşat, şi câte o ţeavă pentru evacuare. Aceste motoare funcţionează de obicei cu gaz LNG, dar cele mai moderne pot accepta şi combustibili alternativi.

Metoda are un randament mai mic decât dacă s-ar aplica turbine de gaz, spre exemplu, unde s-ar capta mai eficient şi căldura şi ar mai exista şi turbine cu abur. O asemenea configuraţie are nevoie de mult mai mult spaţiu pentru circuitele sale, turbinele au şi un timp de pornire mult mai mare, iar pe lângă asta sunt mai inflexibile în ajustarea puterii necesare. În cazul acestor nave turceşti, motoarele cu combustie pornesc uşor şi fiecare din ele poate avea câteva gradaţii de turaţii şi putere livrată, de obicei. Iar pe lângă asta, o asemenea navă poate opri temporar unele motoare în orele de consum minim şi porni mai multe în orele de consum maxim.

Aceste nave au ajuns să asigure electricitate pentru un număr uriaş de ţări şi regiuni, mai ales în Africa, acolo unde centralele de bază au degradat, undele ţări s-au pomenit că n-au bani să construiască rapid altele, iar singura soluţie viabilă era apelarea la aceste soluţii. Există ţări din Africa, care au ajuns să mizeze în raport de 25%, 70% sau chiar 100% pe aceste nave.

Spre exemplu Guineea Bissau e dependentă 100% de o navă Karpowership. Gambia e dependentă în raport de 65% de aceste nave. Până şi Senegal mizează în raport de 20% pe centralele plutitoare turceşti, iar Sierra Leone a ajuns să depindă în raport de 80% de ele. Deci, încet şi sigur, aceste nave au ajuns să constituie o parte uriaşă din infrastructura energetică a Africii, Braziliei şi a altor regiuni, pe fundalul degradării centralelor vechi ale acestora şi lipsei investiţiilor în centrale noi sau energie regenerabilă.

O asemenea centrală plutitoare are nevoie de obicei de o navă cu gaz LNG alături, iar între cele două se conectează o conductă flexibilă, care trimite gazul din rezervoarele navei cu LNG spre centrala plutitoare. Când acest gaz e epuizat, vine o a treia navă, care alimentează din nou rezervoarele navei cu gaz.

Cei de la MAN Energy Solutions au anunţat că noua comandă conţine 24 de motoare noi de model 18V51/60DF, unde indicele DF înseamnă Dual Fuel, adică abilitatea lor de a rula şi cu gaz LNG, dar şi cu biogaz sau alţi combustibili lichizi. Cifra 18V înseamnă că avem 18 cilindri, amplasaţi în formă de V, deci efectiv un motor V18!

Foto: Motorul MAN, folosit pentru noile nave turceşti pentru generarea de electricitate

Motoare sunt în 4 timpi şi operează la 500 rpm de obicei, dacă generatorul e setat la 50 Hz frecvenţă şi 514 rpm dacă acesta e setat la 60 Hz, pentru unele ţări. Un asemenea motor generează o putere electrică de 20,7 MW, pe care o furnizează în reţea.

Cele 24 motoare comandate acum totalizează 496,8 MW, deci aproape 500 MW. Ele vor fi distribuite, însă, în câteva nave noi. Puterea totală a flotei actuale a turcilor de la Karpowership e de 7.500 MW, iar cu noile nave va ajunge la 8.000 MW!

Această flotă ar putea alimenta toată România, spre exemplu, apropiindu-se şi de puterea maximă pe care România o atinge în orele de vârf.

Desigur, aceste centrale plutitoare cu gaz nu sunt cea mai ecologică soluţie, pentru că arderea gazului emite CO2. Şi nu sunt nici cea mai ieftină soluţie în costul per kWh livrat, dar totuşi, preţul nu e atât de usturător precum am putea crede, dată fiind toată complexitatea logistică. Turcii au reuşit să-şi eficientizeze procese în mod admirabil şi în anul 2022, compania turcească anunţa că media preţului practicat de navele sale e de 25 eurocenţi/kWh sau circa 0,27 dolari/kWh. Acest preţ e unul brut, pe care îl plăteşte ţara pentru electricitatea primită, la care se mai adaugă costuri de transport şi reţea şi alte taxe. Şi se pare că tocmai acest preţ, mare comparabil cu soluţiile pe termen lung, dar îndulcitor de mic în rol de soluţie pentru probleme greu de rezolvat la nivel energetic, a făcut ca multe ţări să mizeze tot mai mult şi mai multe pe aceste nave turceşti.

Şi contractele noi curg gârlă pentru flota turcească. Anul trecut au fost lansate 4 nave noi şi 1.000 MW putere suplimentară. Iar acum doar începutul de an adaugă încă 500 MW şi minim 2 nave noi.