Cu ce-şi acoperă Republica Moldova consumul de electricitate acum, când termocentralele care produceau căldură au fost reduse la minim

Despre criza energetică din Republica Moldova nu s-a vorbit atât de intens în ultimele luni, pentru că manifestările cele mai acute ale ei au fost menajate cu succes, în mare parte datorită importului de electricitate din România şi datorită producţiei locale de electricitate din surse regenerabile, în special panouri fotovoltaice. Dar adevărul e că motivele care au stat la baza declanşării crizei energetice din Moldova — lipsa de gaz pentru centrala de la Cuciurgan, situată în regiunea transnistreană şi excluderea acesteia din participarea la generarea de electricitate pentru întregul teritoriu al Moldovei — încă sunt prezente, iar Moldova încă mizează în mare parte pe energia importată din România. Mai mult ca atât, dacă iarna termocentralele din oraşele Chişinău şi Bălţi produceau căldură centralizată pentru acestea, iar ca efect advers şi electricitate, acum sezonul de încălzire a luat sfârşit, iar acestea au fost reduse la minim. Cu ce-şi acoperă, deci, acum Republica Moldova consumul de electricitate?

Termocentralele din cele două oraşe — Chişinău şi Bălţi — produceau împreună peste 200 MW de putere electrică pe timp de iarnă. Cei 200 MW era semnificativi pentru un sistem energetic care consumă circa 500 MW pe timp de noapte iarna, circa 700-850 MW pe timp e zi şi până la 800-1.000 MW în orele de vârf iarna.

Circa 160 MW din acest sistem erau produşi de centrala din regiunea transnistreană şi consumaţi tot în acea regiune. Vremea însorită din ianuarie, o mare parte din februarie şi martie, a permis ca producţia de energie regenerabilă să bată noi recorduri în cuantumul său, inclusiv datorită construcţie de noi parcuri în ultimii ani. La 20 martie 2025, spre exemplu, scriam despre un cuantum record atins de regenerabile în Moldova, de 29%, în producţie locală, fără a lua în considerare energia importată din România şi produsă eventual inclusiv din surse regenerabile.

În acelaşi articol din martie, indicam că termocentralele asigurau 25% din consum, iar importul era situat la 46%. Ei bine, acum termocentralele au fost reduse la minim, iar la prima vedere asta ar însemna că nevoia de energie de import ar trebui să crească brusc. Însă există nuanţe care fac tabloul un pic mai diferit.

Situaţia sistemului energetic al Moldovei în martie, câdn termocentralele încă funcţionau pentru livrarea de căldură în oraşe

Termocentralele din Moldova, care furnizau căldură pentru Chişinău şi Bălţi, nu au fost oprite cu totul, ci trecute în regim de vară, cu producţie de apă caldă menajeră, regim care le permite să cumuleze împreună o producţie de circa 50 MW de electricitate. Azi dimineaţă producţia lor cumulată era chiar mai mare, la 74,6 MW. Asta înseamnă că golul efectiv creat de acestea se cifrează la valori cuprinse între 125 şi 150 MW, faţă de cât produceau iarna.

Doar că între timp a scăzut mult şi consumul, mai ales în perioada primăverii. Aparatele electrice de încălzit locuinţele nu sunt folosite la fel de mult ca iarna, iar zilele mai lungi şi trecerea la ora de vară au redus din consumul de electricitate casnică. Asta face ca cifrele maxime să fie cu cei puţin 50-125 MW mai mici decât cele din iarnă. Iar consumul zilnic, conform informaţiilor prezentate de Constantin Borosan, secretar de stat la Ministerul Energiei din Republica Moldova, a scăzut de la 15 GWh la 12 GWh. O scădere simţitoare, deci.

Pe de altă parte, producţia de energie de la panouri fotovoltaice creşte datorită avansării spre perioada de vară, când unghiul de incidenţă al razelor solare e mai favorabil, iar factorul de capacitate mediu zilnic începe a creşte simţitor, fapt valabil atât pentru panourile instalate pe acoperişurile caselor, cât şi pentru cele din parcurile fotovoltaice mari. Această creştere a producţiei de la panouri fotovoltaice ajută şi mai mult la acoperirea golului lăsat de reducerea producţiei termocentralelor, iar perspectiva e că pe măsură ce înaintăm spre vară, ponderea energiei produse de fotovoltaice va creşte şi mai mult şi va acoperi şi creşterile din vară, când vor fi folosite instalaţiile de climatizare şi consumul în sistem va fi mai mare.

Totuşi, e adevărat că de la o zi la alta, în funcţie de condiţiile de soare, producţie de energie din surse regenerabile în Moldova poate varia de la 10 la 30%, termocentralele mai acoperind încă 12%. Deci, oricum, în mediu, Moldova importă peste 50% din energia consumată, în cea mai mare parte din România. Cam jumătate din cantitatea importată acum e în baza contractelor bilaterale, cu entităţi producătoare de electricitate din România, cum ar fi Nuclearelectrica. Cealaltă jumătate e cumpărată de pe bursa OPCOM.

Achiziţiile de pe bursă sunt întotdeauna mai scumpe, dar în lunile de primăvară ele au de obicei preţuri mai temperate, pentru că regenerabilele au o producţie tot mai mare. Şi pentru România poate fi benefic faptul că Moldova cumpără electricitate de la bursă, întrucât astfel poate absorbi excesul de producţie de la panourile fotovoltaice din România.

Chiar duminică, ministrul energiei din România, Sebastian Burduja, anunţa că în zi de sărbătoare, cu un consum de doar 4,3 GW la nivel naţional, sistemul energetic al României a intrat în excedent de producţie.

Foto. Parametrii sistemului energetic al României în ziua de duminică, 13 aprilie 2025

România are acum şi centrale de baterii, care încep a face o mare diferenţă deja. Dar şi Republica Moldova poate absorbi o putere de 200-400 MW în perioadele de excedent, pe lângă valorile contractate bilateral din România. Iar atunci când Republica Moldova ajută la absorbţia acestei energii, cumpărând energie la preţ de bursă, producătorii de energie pe bază de panouri fotovoltaice nu sunt deconectaţi de la sistemul energetic al României pe acele perioade, ci continuă să vândă şi să încaseze venit, la preţ de bursă. Prin urmare, această cooperare e benefică pentru ambele ţări în perioadele de excedent de putere generată de regenerabile.

Constantin Borosan, de la Ministerul Energiei din Moldova, spune că există toate premisele pentru ca sistemul energetic al Moldovei să funcţioneze predictibil şi sigur pe toată perioada primăverii şi verii, chiar dacă anul 2025 e primul din istoria recentă în care Moldova nu mizează pe centrala transnistreană pentru întreg teritoriul său. Cooperarea strânsă cu sistemul energetic al României şi cel al UE şi producţia tot mai mare de electricitate din surse regenerabile fac posibilă menţinerea acestei funcţionări stabile.

Iar între timp, construcţia liniei electrice aeriene Vulcăneşti-Chişinău, care ar face transportul de electricitate din România spre Moldova mai direct şi mai sigur e în toi. Iar săptămâna trecută în parlamentul Moldovei a fost adoptată în prima lectură şi legea privind declararea liniei electrice aeriene Bălţi-Suceava drept proiect de utilitate publică de interes naţional, ceea ce va permite accelerarea procedurilor de avizare şi construire a acesteia.

De fapt, aceste interconectări între Moldova şi România, la toate nivelurile de infrastructură, ar fi trebuit să fie făcute încă din anii 90, imediat după obţinerea independenţei Moldovei. Pentru că anume asemenea proiecte, energetice, de infrastructură şi de economie impulsionează şi fortifică cel mai mult colaborarea profundă.