Fostului şef Stellantis, Carlos Tavares, ar urma să-i fie blocată plata a peste 20 milioane euro în bonusuri şi plăţi de adio, din cauza revoltei unor investitori

Fostul şef Stellantis, Carlos Tavares, a fost una din cele mai controversate figuri din industria auto, luând şi decizii care păreau logice şi de perspectivă, dar reuşind să implementeze cu mare întârziere multe din ele sau cu răzgândiri şi decizii impulsive în alte cazuri. În decembrie, el şi-a dat brusc demisia pe fundalul unor cifre în care era clar că Stellantis ratează ţintele de vânzări şi profit. Iar acum istoria sa trebuia să ia sfârşit cu un pachet de plăţi pe care acesta trebuia să-l primească pentru anul 2024 şi pentru despărţirea de companie. Însă aceste plăţi au toate şansele a fi blocate azi, la adunarea consiliului de directori, mai mult investitori anunţând public că cer asta.

În perioada conducerii lui Tavares, Stellantis a eşuat să profite de portofoliul imens de mărci pe care-l are, multe din ele fiind lipsite de atenţia necesară şi transformându-se în poveri. Stellantis a reuşit să dea cu oiştea-n gard până şi pe pieţele unde avea mărci ce vindeau bine şi profitabil, precum în SUA cu mărcile americane, sau în Europa, compania deţinând un portofoliu imens de mărci cu o lungă istorie. Iar Tavares a fost, pe de o parte, un pesimist pentru maşinile electrice o lungă perioadă de timp, dar a şi exclus multe din modelele cu combustie, scoţând şi renumitul V8 Hemi american din producţie. Şi pe lângă toată, fostul şef Stellantis a reuşit să se certe cu dealerii, cu sindicatele şi cu guvernul italian şi cel britanic, reducând producţia şi chiar dispunând închiderea de fabrici în aceste ţări.

Tot el a fost cel care a decis în schimb să le deschidă larg uşa chinezilor de la Leapmotor în Europa, mai investind şi 1,5 miliarde de euro în compania chinezească, fără a primi acces la piaţa chineză, ci doar la vânzările de export ale acelei companii. Chinezii au putut astfel plasa primul model electric în producţie la uzina Stellantis din Polonia şi au şi început deja a-l vinde în Europa. Faimoasa frază de atunci a lui Tavares a fost „eu vreau ca noi să fim parte din ofensiva chineză în Europa”. Şi această decizie a lui a subminat o mare parte din propriile mărci care voiau să concureze în nişa maşinilor electrice ieftine, precum Citroen sau Opel.

Ideea de scoate din producţie aproape toate modelele americane, fără a le garanta înlocuitori, a dus la un dezastru în vânzări şi acolo. Tavarez a scos din producţie aproape toate modelele Dodge, inclusiv muscle-car-urile Challenger şi sedanul Charger şi le-a adus americanilor în loc primul muscle-car electric, care e necioplit şi stângaci şi absolut toţi îl califică deja ca un mare eşec.

Iar acum, după anunţarea taxelor uriaşe de import în SUA, Stellantis s-a pomenit primul afectat de toate şi a anunţat că va concediat 5.400 de angajaţi din America de Nord, sistând producţia la două fabrici.

În Europa, Fiat nu mai vinde nici pe departe faţă de cât vindea cândva. Alfa Romeo are un model nou, Junior, care e bazat pe o platformă folosită de aproape toate mărcile europene ale companiei, fără vreo personalitate proprie, iar renaşterea Lancia a fost făcută cu un model care a devenit brusc mai scump şi a cunoscut o prăbuşire de vânzări.

E clar, deci, Stellantis e într-o situaţie critică, iar contextul economic global îi acutizează şi mai mult problemele. Şi cu toate astea, fostului şef demisionar Stellantis trebuia să-i fie aprobată azi plata a circa 23,1 milioane de euro sub formă de bonus salarial pentru anul 2024, inclusiv pentru vechime în muncă, dar şi o parte alocată drept indemnizaţie de concediere.

AllianzGI a fost primul investitor şi acţionar Stellantis care a tras semnalul de alarmă acum câteva zile, iar azi i s-au mai alăturat şi alţii. Toţi cer blocarea acestor plăţi către fostul şef Stellantis, pentru că „nu se poate să plăteşti cu zeci de milioane în bonusuri şi compensări de adio un fost şef care a adus compania într-o situaţie de criză existenţială”, declară aceştia.

Cei de la Alianz şi-au exprimat refuzul categoric de a aproba asemenea plăţi la întâlnirea de azi şi i-au chemat şi pe alţii să ia aceeaşi poziţie. Situaţia e una curioasă, întrucât AlianzGI nu are nici măcar 1% din acţiunile Stellantis, acţionarul cu cea mai mare cotă fiind în continuare familia italiană Agnelli, moştenitoarea celui care a fondat Fiat în 1899 alături de un grup de investitori în Torino.

Doar că Stellantis are şi un număr mare de investitori instituţionali, cu experienţă majoră în finanţe corporative, iar când asemenea semnale stridente sunt emise public, cu apel la acţiuni corecte în viziunea lor, ele nu pot fi pur şi simplu neglijate. Un vot ce ar accepta aceste plăţi acum ar ridica mari semne de întrebare despre conduita companiei şi ar putea fi urmat de retrogradări în scoruri de credit, făcând soarta de mai departe a companiei şi mai dificilă.

Aşadar, cel mai probabil, consiliului de directori ar urma să voteze fie pentru blocarea totală a plăţilor către fostul CEO Stellantis, fie pentru o reducere considerabilă a acestora, până la cifre simbolice, care n-ar trezi revolta acţionarilor şi analiştilor.