O americană trăieşte într-un automobil smart, pentru că a vrut să se pensioneze mai devreme şi nu a avut economii suficiente

Imaginea perfectă a bătrâneţii ar fi, poate, cea în care te poţi pensiona cu suficient venit pasiv sau economii, încât să poţi savura timpul liber într-o casă frumoasă, să scoţi din când în când o maşină frumoasă din garaj, şi să poţi călători mult savurând regiuni de dolce vita. Puţini ar fi fericiţi cu o imagine aflată la polul opus, în care în loc de casă, să se ajungă la traiul într-un smart. Dar o americană, pe nume Kai, are tocmai o asemenea bătrâneţe. Şi acest mod de viaţă nu e neapărat rezultatul unei întâmplări nefericite, ci e o alegere conştientă, prin care ea a vrut să se pensioneze mai devreme.

Kai a vrut dintotdeauna să se pensioneze la 65 de ani, promiţându-şi să nu muncească mai mult decât această vârstă. Doar că atunci când a ajuns la. această vârstă, ea nu avea economii suficiente ca să-şi continue acelaşi mod de viaţă ca până atunci. Iar în SUA pensia de vârstă începe abia la 70 de ani, aşa că proprietara de smart s-a gândit că singura soluţie ca să se pensioneze devreme e să nu trăiască în casa sa, ci să renunţe la ea şi să se mute în smart.

Avea deja maşina, şi e fericită că e ultra eficientă de consum. Marea dilemă era dacă va putea dormi în ea, şi a descoperit că, de fapt, ar putea.

Kai şi-a improvizat un pat pe partea dreaptă a maşinii, peste scaunul pasagerului, dar, pentru a încăpea, patul său e ridicat mai sus, astfel încât capul ei ajunge între planşa de bord şi parbriz, iar picioarele ajung aproape în lunetă, rămânând doar vreo 5 cm liberi.

Bineînţeles, maşina nu oferă confortul unei dubiţe sau a unui case de vacanţă. Ea nu are nici măcar o toaletă proprie, ci doar una de rezervă pentru condiţii meteo extreme.

Kai nu prea are loc în maşină de nimic altceva decât nişte spaţii de depozitare în portbagaj, patul de pe partea dreaptă şi locul de şezut şi condus de la volan.

Ea-şi dezumflă saltelele în fiecare dimineaţă, iar seara şi le umflă înapoi, folosind doar forţa plămânilor. Apoi se întinde din nou cu capul lângă parbriz şi spune că-i place poziţia, pentru că vede stelele.

Kai nu prea foloseşte motorul pentru a menţine climatizarea în habitaclu. Iarna foloseşte sacii de dormit pentru a se menţine caldă, iar întrucât maşina e foarte mică, ea menţine un nivel confortabil de temperatură şi noaptea, spune ea.

Vara se străduie să stea la umbră şi să evite zonele cu năduf. Deci ea nu prea doarme cu motorul porni ca să-i asigure temperatura perfectă în interior.

Kai spune că deschide din când în podeaua portbagajului pentru a verifica nivelul de ulei şi a adăuga ulei în motorul de 3 cilindri de pe smart. Se pare că aşa funcţionează mentenanţa la acest motor, prin adăugare de ulei, nu neapărat prin schimbare.

În rest, maşina e plină cu cutii şi obiecte. Există chiar şi două metode de a găti, dar şi o masă care se fixează de volan. Şi se pare că toate lucrurile pe care le deţine Kai au încăput în această maşină.

Ea trăieşte astfel de 14 luni deja. Şi va mai trebui să trăiască aşa cel puţin încă aproape 4 ani, până când a împlini 70 de ani şi va avea o pensie care-i va permite probabil să trăiască într-o casă, undeva. Kai pare să aibă o abordare pozitivă faţă de situaţia sa şi faţă de acest mod de viaţă, dar dacă e să facem o privire de ansamblu, oricât de mult am iubi maşinile, probabil e un mod de viaţă trist, să trăieşti într-un smart. Oricât de mici ar fi cheltuielile pentru un asemenea mod de viaţă, e greu să descrii această manieră de a trăi drept una care să însemne timp petrecut cu calitate şi demnitate până la urmă. Sau poate există o altă perspectivă asupra lucrurilor, care e pozitivă, de fapt, dar pe care n-o prea pricep alţii.

Poţi vedea pe YouTube un video cu Kai şi relatările ei, întrucât nu am putut integra acest video aici din cauza setărilor lui.