Suedezii au descoperit că utilajele nedespachetate ale fabricii Northvolt au fost scoase la vânzare pe bucăţi după faliment, împreună cu tot ce se află în ea

Istoria falimentului Northvolt pare să nu mai aibă un sfârşit logic în Suedia, iar fiecare nouă evoluţie îi face pe suedezi tot mai consternaţi de ce se întâmplă acolo. În luna decembrie 2024, după ce fusese anunţat falimentul diviziei responsabile de extinderea fabricii Northvolt din Skelleftea cu un nou edificiu responsabil de producţia la scară mare a catozilor şi după anunţarea falimentului diviziei americane, dar încă înainte de falimentul întregii companii, suedezii descoperiseră peste 4.000 de cutii cu echipament şi utilaje pentru fabrica de baterii, în valoare de 430 milioane euro, care nu fuseseră nici măcar despachetate. Marea problemă era că în momentul falimentului, aceste utilaje fuseseră casate în contabilitate la valoare de fier vechi, punând baza unor posibile viitoare vânzări la preţ derizoriu a unor utilaje enorm de scumpe. Ei bine, acum suedezii au descoperit că acest lucru deja se întâmplă, iar utilajele nedespachetate ale fabricii Northvolt au fost scoase la vânzare împreună cu tot ce se află în ea. Şi marea problemă e că au fost scoate la vânzare pe bucăţi, diminuând drastic valoarea.

Există bunuri, care, atunci când sunt scoase la licitaţie separat, au şanse mari de a aduna mai mulţi bani decât atunci când sunt vândute împreună. Spre exemplu, dacă se vând 20 de automobile dintr-o flotă sau dintr-o colecţie, atunci cel mai probabil vânzarea separată va genera mai mulţi bani. Însă în cazul utilajelor pentru o fabrică de baterii, multe din ele create la comandă cu specificaţii personalizate, pentru a asigura procesul complet de producţie într-o uzină, vânzarea separată poate fi catastrofală pentru suma finală pe care vânzătorul reuşeşte să o adune. Şi asta pentru că multe din aceste utilaje pot fi interesante unor cumpărători foarte specifici, dar după ce ele sunt extrase din lotul integru, celelalte utilaje nu mai au sens fără cele ce lipsesc, pentru că nu pot asigura linia completă de producţie, iar comandarea doar a bucăţilor lipsă uneori e imposibilă sau anevoioasă.

Dar anume asta se întâmplă acum la Northvolt. Administratorul de faliment a scos la licitaţie utilajele şi echipamentele fabricii, cu tot ce se află în interior, şi le-a separat în loturi diferite, aparent după categoriile din etapele de producţie — utilaje pentru cristalizarea compoziţiei, utilaje pentru filtrare, utilaje pentru oxidare, pentru placare, pentru rularea catozilor şi pregătirea lor de a fi parte din celulele de baterii, utilaje pentru formare şi maturare, sisteme robotizate de sortare, roboţi industriali, linia de împachetare a bateriilor în celule finale, precum şi alte categorii.

La multe din categorii, utilaje sunt parţial instalate în halele de uzină şi parţial încă nedespachetate, printre cele 4.000 de cutii. Iar marea problemă e că la unele categorii deja se menţionează că utilajele sunt incomplete, pentru că unele componente sunt nedespachetate sau au fost deja vândute în tranzacţii separate. Prin urmare, vânzările separate au şi început deja, iar cu cât mai multe componente lipsesc dintr-o categorie, cu atât mai neatractivă devine ea.

Majoritatea categoriilor au preţuri estimate de către administratorii de faliment între 6 şi 9 milioane de dolari, doar una fiind estimată la 31 milioane. Dacă adunăm toate aceste categorii, nu ajungem nici la 100 milioane de dolari valoare estimată de vânzare. Iar în decembrie, se anunţa că doar echipamentele nedespachetate valoraseră 430 milioane de euro la achiziţie, echivalentul a circa 470 milioane dolari! Prin urmare suedezii constată cu stupoare că acum, chiar sub ochii lor, are loc o devalizare a fabricii Northvolt, cu proceduri legale respectate în aparenţă.

Dar nimeni nu interzice unui cumpărător interesat să vină să cumpere câteva utilaje de la o categorie cheie separat pentru câteva zecii de mii sau sute de mii, după care valoarea unei categorii care era estimată la 6, 9 sau 31 milioane de dolari se reduce treptat până la jumătate sau mai puţin, pentru că din ea lipsesc elemente cheie. Iar acelaşi cumpărător poate ulterior cumpăra restul la preţ şi mai derizoriu decât cel deja estimat. Da, teoretic ar putea exista mai multe oferte care să concureze între ele şi să crească preţul, dar atunci când ştii exact ce înseamnă aceste utilaje, şi când acestea sunt vândute şi separat, poţi manipula cu uşurinţă valoarea întregului lot prin extragerea şi cumpărarea din el a lucrurilor importante, care fac lotul neatractiv.

E ca şi cum cineva ar scoate la vânzare un Ferrari 250 GT pe bucăţi. Integră, maşina poate valora şi 20-30 milioane de dolari. Dar dacă o casă de licitaţie e de acord să o vândă şi pe bucăţi, mergi şi-i cumperi întâi volanul, cutia de viteze, şi arborele cotit din motor, apoi îi mai scoţi şi diferenţialul. Ai plătit 500 mii pe ele. Apoi, când la vânzarea finală nimeni nu vrea să dea pe ea mai mult de 2 milioane, că nu mai găseşte piesele lipsă să le completeze şi s-ar putea să nu fie compatibilă. Iar tu cumperi la final maşina cu 2 milioane, pui piesele de 500 mii înapoi şi la final ai o maşină cumpărată cu 2,5 milioane, în timp ce ea valora 20-30 milioane de fapt.

Casa de licitaţii care a fost contractată de administratorul de insolvenţă să vândă utilajele spune că interesul ei să adune o sumă maximă din vânzarea acestor active ale fabricii, şi că ea va depune tot efortul pentru ca vânzarea să fie făcută la cele mai mari preţuri.

Dar faptul că totul se vinde şi separat e incontestabil. Poţi cumpăra şi o singură pompă, dacă negociezi. Şi asta înseamnă că până şi în cazul în care nimeni n-ar avea vreun interes de manipulare a preţurilor, vânzarea va aduce oricum încasări mult mai mici decât cifrele care au fost plătite pe aceste utilaje la momentul compandării şi livrării lor.

Iar asta înseamnă că, cu fiecare nouă zi trecută acum în vânzări pe bucăţi, rămâne tot mai puţin din fabrica Northvolt, iar speranţele că cineva ar putea prelua întreaga fabrică, dându-i o nouă şansă de viitor, se spulberă cu fiecare minut. Din păcate, n-a intervenit nici statul suedez să preia acest proiect şi să-l ducă la capăt, scoţându-l ulterior la vânzare ca o fabrică absolut funcţionare către un investitor mult mai capabil.

Aşa că acum, prin aceste vânzări la preţ mic şi pe bucăţi, toţi banii pe care i-au investit în Northvolt acţionarii săi şi toate granturile şi susţinere de stat şi la nivelul UE, se spulberă fără vreo şansă de a le mai recupera. Northvolt are o listă atât de lungă de companii cărora nu le-a plătit serviciile şi produsele livrate în lunile de dinainte de faliment, încât e puţin probabil ca lista să ajungă vreodată şi la investitori şi acţionari.

Din păcate, una din cele mai frumoase istorii de tehnologie industrială din Europa, s-a transformat într-unul din cele mai urâte scenarii de risipă şi devalizare, cu disiparea oricărei urme de optimism că situaţia ar mai putea fi salvată la Northvolt.