UE vrea să interzică fibra de carbon pe automobile, provocând revolta producătorilor auto şi pasionaţilor, dar şi a celor ce produc turbine eoliene

Fibra de carbon e unul din materialele cele mai dorite în industria auto, cu cea mai mare performanţă în materie de raport al rigidităţii la greutate. Fibra de carbon e mult mai uşoară decât oţelul şi aluminiu, şi e mult mai rigidă decât ambele, deci e materialul perfect pentru maşinile la care producătorii pun un mare preţ pe reducerea greutăţii. Acum, Parlamentul European a publicat o propunere legislativă prin care fibra de carbon ar fi inclusă în lista de materiale periculoase şi ar fi interzisă cu totul din construcţia oricărui automobil. Nici un alt organ legislativ sau guvernamental din lume nu a interzis fibra de carbon până acum.

Foto: Fibră de carbon

Din aceeaşi categorie de materiale, unde se doreşte includerea fibrei de carbon, fac parte mercurul, cadmiul şi cromul hexavalent, materiale care au demonstrat efectul lor nociv pentru sănătate. Paradoxul e că fibra de carbon nu are vreun efect nociv asupra sănătăţii, deci proprietarii maşinilor care conţin fibră de carbon în construcţia lor nu trebuie să-şi facă nicio grijă.

Motivul acestei interdicţii ar fi grija faţă de reciclarea finală a acelei fibre de carbon. Teoretic, la reciclare, fibra de carbon ar putea forma particule foarte mici, care ar fi purtate de aer şi ar fi dăunătoare dacă ar ajunge să fie respirate sau să intre în contact cu zone sensibile ale pielii.

Însă o mulţime de materiale care trec prin procese de reciclare sunt periculoase dacă ajung să fie pulverizate în vânt, tocmai de asta există medii închise, filtre şi alte procese cu protecţie împotriva emanării în aer. E suficient să amintim câte materiale toxice conţin bateriile maşinilor electrice, sau faptul că în cel mai bun caz 3-5% din compoziţia lor nu poate fi reciclată. Şi totuşi, nimeni nu interzice bateriile maşinilor electrice.

Fibra de carbon e foarte intens folosită şi în aviaţie în ultimul timp, dar şi în turbinele eoliene. Pe lângă asta, o mulţime de modele performante de maşini, atât electrice, cât şi cu combustie, folosesc fibra de carbon pe larg. BMW a lansat acum mai bine de 10 ani primele sale maşini electrice cu construcţie din fibră de carbon, pentru că voia să le facă mai uşoare. Hyundai, Lucid şi Tesla — toţi folosesc acest material şi probabil majoritatea producătorilor care au măcar un model performant o fac. Unele maşini precum McLaren au toată structura monococ realizată din fibră de carbon. Alte modele de performanţă, sportcar-uri şi hypercar-uri, pot doar unele părţi de caroserie realizate din fibră de carbon, cum ar fi acoperişul, capota, sau scaunele. Nimeni, niciodată n-a avut ideea deocheată de a declara un material atât de performant şi necesar în industrie drept nociv, pentru că nu au existat motive pentru a face asta.

Conform propunerii parlamentului european, dacă ea ar urma să fie votată şi să devină reglementare legislativă, interdicţia s-ar aplica începând cu anul 2029.

Trei cele mai mari companii din lume, care produc şi furnizează fibră de carbon la scară industrială, sunt de origine japoneză — Teijin, Toray Industries şi Mitsubishi Chemical. Ele au împreună o cotă de piaţă de 54%, însă cea mai mare parte a acestei fibre de carbon e localizată în Europa. Automobilele sunt abia al 3-lea domeniu în clasificarea folosirii fibrei de carbon în materie de cantitate, dar tot ajung la 20% din cotă.

Deci, dacă UE ar interzice acest material, şi-ar da peste cap propria producţie de fibră de carbon, şi ar afecta propriile industrii active şi perforante — producţia de turbine eoliene, producţia de aeronave şi cea de automobile. În mod tradiţional, anume proucătorii din UE pun cel mai mare preţ pe performanţă raportată la greutate redusă şi anume ei ar fi cei mai afectaţi de asemenea decizii neaşteptate.

Iar asta ar însemna că în final un Koenigsegg nu va mai cântări 1.450 kg, spre exemplu, ci 2 tone. Că un Hyundai Ioniq 5 N nu va avea voie să folosească fibra de carbon şi va trebui să devină cu 100 kg mai greu. Că nici Ferrari, nici Lamborghini, nici Porsche nu vor putea să producă maşini la fel de uşoare, cu fibră de carbon. Iar în rezultat acele maşini ar fi mai grele şi ar consuma mai multă energie.

Dar nici măcar asta nu e efectul cel mai dureros. Fibra de carbon e un material inovativ şi performant, care dă inginerilor unealta de a progresa în toate industriile care îl folosesc. O turbină eoliana fără fibră de carbon ar avea palele de două ori mai grele şi forţa centrifugă ar rupe-o la un vânt un pic mai mare. Şi atunci turbina nu ar mai trebuie să aibă diametru de 235-270 metri, ci ar trebui să facă un regres până la 160 metri. Iar asta înseamnă că nici puterea n-ar mai fi de 15 MW per turbină, ca acum, ci am reveni la 5-6 MW.

Foto: Producţie de turbină eoliană cu fibră de carbon

Despre asta, e vorba, despre anularea progresului şi apucarea pe o cale de regres. Şi toate astea, pentru un risc presupus la reciclare, care ar putea fi probabil evitat cu nişte filtre de particule mai avansate aplicate acolo, la reciclare.

Partea bună e că la fel de revoltaţi ca şi noi par a fi toţi producătorii auto la unison. La fel sunt şi pasionaţii auto. Şi poate, dacă această idee deocheată va întâmpina o opoziţie puternică şi argumentată, se va renunţa la ea în cele din urmă. Deocamdată, însă, propunerea a fost depusă şi acesta e statutul ei.