Un suedez se plânge că toate economiile pe care le-a făcut timp de 10 ani cu maşina sa electrică s-au spulberat acum, când nu mai poate fi utilizată normal şi nici vândută la mâna a doua

Un suedez, pe nume Patrick Ravelin, din regiunea Sormland, e proprietarul unei maşini electrice de 10 ani încoace, şi a fost foarte mulţumit de experienţa sa de exploatare până de curând. Dar acum acesta se plânge că toate economiile pe care le-a făcut timp de 10 ani cu maşina sa electrică s-au spulberat, întrucât maşina nu mai poate fi utilizată normal şi nici vândută la mâna a doua, decât dacă e reparată la un cost exorbitant, după cum informează publicaţia suedeză CarUp.

Maşina sa e un Nissan Leaf de primă generaţie. A cumpărat-o acum 10 ani cu un preţ decent, când copiii săi erau mici. Patrick e interesat de tehnologie şi a fost deschis faţă de mobilitatea electrică şi faţă de exploatarea ceva mai diferită pe care o implică aceasta.

Suedezul spune că maşina sa electrică l-a ajutat să economisească bugetul familiei sale, întrucât costurile la electricitate sunt mult mai mici, dacă alimentezi acasă. Cea mai mare economie, însă, a simţit-o la costurile de mentenanţă. Dacă la o maşină de combustie ar fi trebuit să schimbe uleiul, filtrele şi alte consumabile la fiecare 10.000 km, la Nissan Leaf a avut doar câteva vizite la service de verificare în toţi anii, la costuri absolut minime. Schimbarea plăcuţelor de frână a trebuit făcută tocmai la 145.000 km, datorită frânării prin regenerare. Şi cam acesta a fost singurul consumabil notabil pe care a trebuit să-l plătească de când deţine maşina, spune norvegianul.

Maşina a fost foarte fiabilă până acum. N-a avut niciodată o defecţiune care să-l impună la reparaţii neaşteptate. Dacă doar asta ar fi experienţa de exploatare, şi maşina ar putea fi vândută la mâna a doua ca una normală, atunci Patrick s-ar despărţi de ea fericit şi mulţumit.

În schimb acum, maşina a devenit tot mai puţin utilizabilă din cauza degradării bateriei. Aceste maşini electrice de acum 10 ani nu aveau un sistem de management termic avansat al bateriei, iar din această cauză ea ajungea mult mai des în zona temperaturilor mari, când degradarea e accelerată. Acum, la 10 ani de exploatare grijulie şi 190.000 km parcurşi, bateria e 62% capacitate rămas şi stare de sănătate, ceea ce ar însemnă că ea trebuia deja demult înlocuită.

Când călătoreşte un pic mai departe acum cu familia sa, Patrick e nevoit să nu includă căldura în habitaclu după bunul plac, întrucât asta taie şi mai mult din autonomie. Dacă planifică o călătorie mai departe, trebuie să ţină cont de cât de rece va fi afară, întrucât imediat ce temperaturile se apropie de 0 grade sau coboară sub ele, autonomia scade drastic, şi e nevoie de foarte multe opriri pentru reîncărcare.

Pe autostradă, trebuie să conducă foarte lent acum, dacă nu vrea să aibă doar 40-50 km de autonomie. Spune că adeseori ajunge să conducă atât de încet, încât camioanele cu semiremorci ajung să-l întreacă iritate.

Şi în timp ce Patrick e conştient că maşinile electrice moderne nu mai au asemenea probleme cu degradarea accelerată a bateriei, el spune că vrea să-şi povestească istoria din această perspectivă care nu prea e menţionată. „Dacă ai o maşină cu combustie şi ajungi la 190.000 km cu ea şi 10 ani de exploatare, e perfect normal să te aştepţi că ea e în continuare la fel de utilă şi merge la fel de bine ca una nouă, ceea ce înseamnă că acea maşină are o valoare bună la revânzarea pe piaţă. Însă dacă ai o maşină electrică precum a mea, bateria e atât de degradată, încât nu mai vrea nimeni să o cumpere aşa, şi nu o poţi vinde în condiţii decente decât dacă îi înlocuieşti bateria la un cost exorbitante”, spune Patrick. „Prin urmare, noi, cei care am avut încredere în aceste prime maşini electrice, nu mai putem miza acum pe o minimă valoare decentă la revânzare”.

Patrick spune că service-ul oficial Nissan i-a dat o factură de 150.000 coroane pentru înlocuirea bateriei, ceea ce echivalează cu 13.750 euro. „E un preţ exorbitant pentru o familie simplă ca noi”, spune Patrick. Şi întrucât după 190 mii km e practic impus la asemenea reparaţii scumpe, sau acceptă casarea maşinii fără a o putea vinde la o sumă decentă, suedezul spune că toate economiile făcute până acum s-au spulberat.

Această sumă ar fi suficientă în mod normal să poată fi adăugată la preţul unei maşini la mâna a doua, astfel încât să poţi cumpăra alta nouă după 10 ani. În cazul lui Patrick, această sumă ar putea nici măcar să nu fie rambursată ulterior din preţul de vânzare al maşinii, care costă deja mai puţin la mâna a doua decât această baterie nouă Suedezul spune că a găsit şi o alternativă mai ieftină, sub forma unei baterii chinezeşti pe care o comanzi şi-ţi este livrată, şi care ar costa 100.000 coroane, deci circa 9.170 euro. Bateria chinezească are o capacitate de stocare mai mare decât cea originală de pe Nissan, dar preţul e oricum exorbitant, spune Patrick.

„E dificil pentru familiile simple, cu venituri obişnuite, să ajungă faţă în faţă cu acest cost uriaş pe are-l aduc aceste maşini electrice la un moment dat. Punctul final al acestor baterii e inevitabil, şi atunci ele dau o lovitură financiară prea greu de suportat pentru cei ca noi, şi cred că ar trebui să conştientizăm şi poate să facem ceva cu asta, or, asemenea experienţe te îndepărtează de ideea de a adopta şi mai departe o maşină electrică”, spune suedezul.