(VIDEO) Un mecanic din SUA a dezasamblat renumitul motor germano-francez de 1,6 litri, al BMW şi PSA, declarându-i construcţia sa total nereuşită

Unul din cele mai longevive şi renumite motoare europene e cel de 1,6 litri elaborat de germanii de la BMW, în special pentru marca MINI, în cooperare cu francezii de la PSA Peugeot Citroen pe atunci, transformaţi în Stellantis între timp. Motorul are numele de Prince, fiindu-i atribuite o mulţime de nume de cod de-a lungul istoriei, în funcţie de ipostază şi marca pe care era instalat. Crearea lui a început în 2002, iar primele motoare au fost produse în 2006. Motorul e produs până în prezent, deşi a trecut prin multe modificări şi perfecţionări, iar în 19 ani de când e produs a ajuns sub capota mărcilor MINI, BMW, Peugeot, Citroen, Opel şi DS. Ei bine, de curând un mecanic din SUA a dezasamblat acest renumit motor, într-un exemplar clacat, şi i-a declarat construcţia sa drept una nereuşită.

Aici trebuie să menţionăm din start că acest motor a avut într-adevăr probleme notorii în unele ipostaze ale sale, dar astea se refereau mai mult la primii ani de fabricaţie. Motoarele ulterior au încă soluţii atipice în construcţie, dar regula de bază e, de obicei, că o mentenanţă bună le poate asigura o funcţionare fără prea mari probleme în timp. Să vedem, însă, ce l-a făcut pe mecanicul american să dea o asemenea apreciere.

Motorul provine de pe un model al grupului BMW — MINI Cooper S — din 2013, având numele de cod N18. Motorul are parcurşi 133 mii mile, ceea ce ar echivala cu 214.000 km. Mecanicul spune că e o raritate ca aceste motoare să ajungă la asemenea cifre de parcurs. Motorul avea peste 180 CP în această configuraţie.

Mecanicul spune că acest propulsor are multiple vulnerabilităţi şi poate ceda din oricare din ele. Carcasa lanţului de distribuţie, pompa de combustibil, sistemul de injecţie ar fi doar câteva din punctele vulnerabile.

La încercarea mecanicului de a roti motorul, acesta împingea lichid afară prin toate orificiile. E deja un semn de multe lucruri care au mers prost în interior.

Toate bujiile aveau urmele aceluiaşi amestec de lichid, probabil format din lichid de răcire amestecat cu ulei şi depuneri.

Demontarea galeriei de admisie a scos la iveală că şi supapele erau afectate de lichid similar. Acesta pare să fi pătruns peste tot în motor.

Decopertarea arborilor cu came a scos la iveală o stare catastrofală a acestora. Unul era plin de lichid similar, în timp ce altul era ruginit! Umiditatea şi lichidul de răcire ajuns aici, a generat coroziune pe motorul care staţiona de cât e defect.

Elementele de tensionare a lanţului de distribuţie erau deteriorate, cu bucăţi căzute din ele. Lanţul şi elementele care îl ţineau păreau foarte fragile.

La scoaterea chiulasei, s-a descoperit că garnitura avea urme că a suportat supraîncălzire. Deci e clar că dauna a fost foarte profundă.

Iar alături de peretele cilindrului, s-a descoperit o garnitură desprinsă de la pompa de răcire. Ea a fost propulsată de pompă şi a ajuns până alături de cilindru. Evident, asemenea bucată de cauciuc, care circulă în sistemul de răcire al unui motor, are toate şansele să dea peste cap răcirea.

Surprinzător, dar valvele şi interiorul pereţilor cilindrici era într-o stare relativ bună, fără urme grave de uzură. Însă canalele de răcire era blocate peste tot, inclusiv în chiulasă.

Baia de ulei era plină de rămăşite ale bucăţilor rupte din motor, de plastic, metale sau cauciuc.

Cuzineţii erau uzinaţi, la fel ca şi arborele cotit, dar eşecul final n-a venit de acolo. Şi nici pistoanele nu măreau atât de grav afectate.

Deci, concluzia finală e că lucrările care s-au făcut la unităţile auxiliare la acest motor au fost neprofesioniste şi au determinat clacarea. Iar construcţia motorului e conceput astfel, încât nu admite aceste devieri şi lucrări superficiale, ele făcându-le rapid efectul în distrugerea motorului. Deci, e oarecum discutabil cât de aici e vina mecanicului care a lucrat anterior şi cât e vina inginerilor care au conceput motorul.

Vezi totul în video-ul de mai jos.