(VIDEO) Un olandez pretinde că a atins 603.000 km cu o Lada, deşi maşina sa a tot trecut dintr-o defecţiune în alta

Automobilele Lada, mai ales cele fabricate foarte demult, au imaginea că ar rezista mult în timp, datorită fierului gros şi simplităţii construcţiei. Dar această rezistenţă era de obicei însoţită de o folosire locală şi regională a acelor maşini, şi în materie de kilometri parcurşi ele nu atingeau cifre foarte mari. Un olandez pe nume Nico Keesmaat, însă, pretinde că a atins cu Lada sa cifra de 603.000 km parcurşi, exploatând-o din 1988 până în prezent. El a adus-o şi la o inspecţie detailată a stării sale la mecanicii şi experţii celor dela AutoWeek, iar mecanicii n-au fost foarte impresionaţi de starea maşinii, deşi au constatat şi unele aspecte pozitive.

În primul rând, maşina pare a fi una cu motor cu injecţie, de 1,7 litri, ceea ce pare o fi o versiune special adaptată pentru export din acea perioadă, or, pe piaţa sa locală Lada încă a mai continuat multă vreme să vândă maşini cu carburator.

De asemenea, maşina are o cutie cu 5 trepte, iar pe atunci, prin anii 80, se spunea că Lada produce maşini cu adevărat bine fabricate doar pentru export, acolo unde colabora cu alte companii occidentale pentru a face asta. Erau anii de Perestroika, şi una din perioadele de apogeu în colaborări occidentale cu Lada.

Mecanicii spun că nu pot confirma cu certitudine dacă această Lada a parcurs cu adevărat 603 mii km sau mai puţini, întrucât odometrul maşinii are doar 5 cifre şi o ia de la început la fiecare sută de mii de km. Aşa că se bazează doar pe declaraţiile proprietarului, Nico, care pretinde că anume acesta e parcursul maşinii.

Prima întrebare a mecanicilor a fost „de ce?”, adică de ce a cumpărat Nico tocmai o Lada în 1988 şi a păstrat-o în proprietate de 37 de ani încoace? Acesta a spus că, de fapt, în 1983 şi-a cumpărat prima Lada, dar acea maşină a ajuns într-un accident în Germania. După asta, în 1988, şi-a cumpărat acest exemplar roşu. Spune că la preţul său, era singura maşină nouă pe care o puteai cumpăra atunci în Olanda. Deci, era cea mai ieftină maşină nouă de pe piaţă, şi întrucât Nico şi-a dorit o maşină nouă, a acceptat să aibă o Lada. Se întâmpla ca aproape de casa să existe şi un dealer Lada pe atunci, deci cumva a fost şi cea mai apropiată alegere de casă.

Nico spune că maşina sa a tot trecut dintr-o defecţiune în alta în cei 37 de ani. „Întotdeauna e cea stricat şi imperfect la Lada, dar întotdeauna continuă să meargă, pentru că e foarte simplă în construcţie”, spune acesta. De îndată ce repară ceva, neapărat apare altceva. Scurgerile de ulei sau lichid de răcire sunt o normalitate, ce puţin cele care au loc încet şi se depun apoi pe componente. Jocuri în suspensie, în direcţie sau chiar în diferenţial şi ax cardanic sunt o altă normalitate la ea.

Spune că atunci când se strică mai serios, e simplu să-i faci ceva ca să ajungi măcar acasă. O singură dată a trebuit să o ducă pe o platformă acasă, dar asta pentru că cei de la asistenţa rutieră, care au venit, n-au vrut să aibă de-a face cu o Lada şi să încerce să repare ceva în drum, ci au urcat-o direct şi au dus-o la destinaţie.

Din fericire, Nico spune că între timp şi-a cumpărat şi alte maşini mai fiabile la mâna a doua, pe care le-a condus şi le-a schimbat una după alta. Dar Lada a păstrat-o. Şi a adus-o acum la o inspecţie din partea mecanicilor.

Din prima inspecţie, mecanicii spun că maşina mare foarte frumoasă din depărtare, datorită vopselei de roşu intens. Dar, de fapt, ea a fost revopsită de mai multe ori în istoria sa şi din apropiere se vede că sub vopseaua intensă se ascund zone profund ruginite. Doar s-au acoperit găurile cum s-a putut şi sa vopsit peste.

Sub capotă, există semne clare a unor componente recent schimbate. Mecanicii olandezi au observat prezenţa unui carburator sub capotă, doar că maşina e calificată drept 1700i, ceea ce ar fi trebuit să însemne că are injector. Deci e o neconcordanţă aici — ori a fost înlocuit motorul şi nu s-a mai găsit unul cu injecţie, ori s-a preluat o emblemă falsă de 1700i. Olandezii n-au observat neconcordanţa şi nu i-au pus această întrebare proprietarului. Dar acesta a menţionat că motorul n-a fost scos niciodată pentru vreo reparaţie.

Scurgeri de ulei sunt peste tot. Doar că ele sunt acoperite şi de un strat de protecţie anti corozivă, iar astfel toată partea inferioară a maşinii e acoperită într-un strat vâscos de material negru, care diluează diferenţele între depunerile de ulei şi protecţia corozivă propriu-zisă.

Mecanicul spune că acest strat negru a fost aplicat relativ recent, înainte de vizita pentru inspecţie, şi dacă dai niţel cu degetul după el, începi a vedea cu se risipeşte şi cauciucul uscat şi rugina.

Deci, avem o situaţie în care proprietarul pare să fi pregătit această Lada să aibă un aspect mai frumos decât cea de facto pentru această inspecţie, pentru a-i impresiona pe mecanici şi pe cei de la AutoWeek, în timp ce, de facto, Lada e plină de rugină, de scurgeri de ulei şi de materiale care sunt praf deja. Prin urmare, am putea să ne îndoim şi de veridicitatea celor declarate despre cifra aia de parcurs de 603 mii km fără o reparaţie profundă la motor.

Maşina are jocuri imense la suspensie şi la diferenţial. Conductele de frână au fost înlocuite, pentru că cele vechi erau praf de mult, probabil. E greu să găseşti undeva metal neacoperit de material vâscos, iar acolo unde ajunge la el, de obicei descoperi rugină. Aşadar, starea maşinii e una care încă merge, aparent nu e nimic critic la ea, dar asta în mare parte pentru că adevăratele probleme au fost acoperite cu mult material anticoroziv.

Mecanicii nu l-au înfruntat pe proprietar cu multe întrebări. Dar probabil fiecare din cei care vor vedea această Lada din Olanda în video-ul de mai jos îşi vor face o impresie proprie dacă ea poate sau nu avea 603 mii km pe bord şi despre cât de bună e starea ei de acum.

Vezi totul în video-ul de mai jos.