Coreea de Sud vrea să construiască prima navă uriaşă transportatoare de hidrogen lichid, dar e o misiune dificilă şi îndoielnică

Coreea de Sud e una din ţările cele mai ataşate din lume de tehnologia hidrogenului verde şi a folosirii ei în cele mai diverse forme, de la transport până la încălzire regionalizată în blocuri şi cartiere de oraş. În ultimul an coreeni au fost cei care au avansat mai multe instalaţii mobile de producţie a hidrogenului din electricitate dar şi invers, de producţie a electricităţii din hidrogen, cu ideea de a înlocui generatoarele clasice. Acum Coreea de Sud vrea să construiască prima navă uriaşă transportatoare de hidrogen lichid din lume. Misiunea e una foarte dificilă, aşa că toţi constructorii de nave sud-coreeni au fost invitaţi să se alăture acestui proiect.

Iniţiativa aparţine Ministerului Comerţului, Industriei şi Energiei din Coreea de Sud, care a bugetat şi banii necesari pentru acest proiect, dar a trasat şi un calendar pentru acest program, indicând şi parametrii tehnici pe care trebuie să-i aibă viitoarea navă.

În lume există doar o mică navă transportatoare de hidrogen lichid, dezvoltată în Japonia tot cu suportul guvernului, care dispune de un rezervor de 1.250 metri cubi. Numele acesteia e Suiso Frontier, ea măsoară 116 metri lungime şi are o propulsie diesel electrică, fiind definitivată în 2020. Propulsia pe bază de motoare diesel, care produc electricitatea pentru înaintare, e unul din motivele pentru care proiectul e unul îndoielnic în însăşi conceptul său, or, transportând hidrogen verde pe mare, nava emite CO2 produs de motoarele sale diesel.

Foto: Nava Suiso Frontier

Şi asta pentru că o navă de 116 metri dimensiune, de talia lui Suiso Frontier, ar emite cam 250 tone de CO2 într-o călătorie de 1.000 mile nautice sau 1.852 km. În acelaşi timp, cele 1.250 de metri cubi de hidrogen lichid, dacă ajung să fie folosiţi undeva în combustie directă — spre exemplu în industrie, în turbine cu gaz, generatoare de electricitate sau în motoare cu ardere internă, ajungă la evitarea emisiilor a circa 220 tone de CO2. Deci, un beneficiu de doar 30 de tone la 1.000 mile maritime din cauza modului de transport cu propulsie diesel.

Dacă acelaşi hidrogen e folosit pentru producţia electricităţii prin pile de combustie, se generează circa 1.625 MWh de electricitate, iar în comparaţie cu producţia aceleaşi electricităţi cu turbine de gaz, se evită emiterea a circa 650 tone de CO2. Deci aici beneficiul e ceva mai mare, dar tot se pierde o treime din acest beneficiu din cauza transportului generator de emisii, fără a lua în calcul alte etape de transport sau energia necesară menţinerii hidrogenului în stare lichidă.

Iar hidrogenul are nevoie de -253 grade Celsius pentru a rămâne lichid. Tocmai de asta, autorităţile sud-coreene îndeamnă companiile din acest domeniu să proiecteze un sistem se stocare criogenică maxim de eficient, folosindu-se izolarea prin vacuum, cu un sistem care să menţină mai eficient temperaturile minime.

Foto: Proiectul unei nave similare iniţiate în Europa

Sud-coreeni îşi doresc ca propulsia navei să se realizeze tot cu hidrogen, eventual cu pile de combustie care să genereze electricitate. Nava ar folosi acea parte a hidrogenului lichid stocat, care ajunge inevitabil să fie transformat treptat în gaz în procesul transportării. Astfel, s-ar consuma o cantitate mai mică de energie pentru menţinerea acelei temperaturi criogenice, admiţându-se o anumită „pierdere” a lichidului prin transformare în gaz, iar acel gaz ar fi folosit în propria propulsie a navei.

Proiectul noii nave sud-coreene

Autorităţile sud-coreene vor ca acest proiect să deruleze în 3 etape. Prima etapă ar presupune definitivarea tehnologiilor folosite şi construcţia până în 2027 a unei prime nave de 92,8 metri lungime, care să aibă o capacitate de stocare a hidrogenului lichid de 2.300 metri cubi de stocare, ceea ce o fac face deja cea mai mare din lume. Ulterior, până în 2032, va fi construită o navă cu rezervoare de 40.000 metri cubi de hidrogen lichid, iar până în 2040 va exista şi un adevărat mastodont, de 160.000 metri cubi.

Practic, guvernul sud-coreean va finanţa toată dezvoltarea comună a acestor nave de către industrie şi construcţia lor la şantierele navale, iar această muncă făcută în comun va naşte expertiză şi capacităţi ca aceste companii să vrea să lanseze apoi şi proiecte proprii de nave construite prin contracte comerciale. Iar astfel Coreea de Sud îşi va păstra poziţia de lider şi în acest domeniul nou al construcţiilor navale, de transportatoare de hidrogen lichid.