Un norvegian se plânge că maşina sa electrică are un miros persistent în habitaclu şi-i cere dealer-ului să-i rezolve problema pe garanţie

Adresările pentru rezolvarea unor probleme pe garanţie pot fi dintre cele mai variate, dar de obicei ţin repararea unor probleme mecanice sau electronice pe o maşină, sau orice alt defect vizibil ce iese la iveală în perioada iniţială a exploatării. La maşinile electrice, bineînţeles, bateria e unul din elementele cele mai esenţiale, protejate de garanţie, iar producătorii oferă de obicei o garanţie extinsă, pe o perioadă mult mai mare pentru ea. Dar adresările pe garanţie din cauza mirosului persistent într-o maşină sunt o raritate absolută. Însă un norvegian, pe nume Andre Hokholt, se plânge că maşina sa electrică, un Audi e-tron 55 quattro, are o problemă majoră cu asta şi-i cere dealer-ului să-i rezolve problema pe garanţie, returnând maşina de mai multe ori după ce dealer-ul a tot încercat să lucreze la ea, informează publicaţia norvegiană motor.no.

Foto: Audi e-tron cu probleme de miros al norvegianului

Situaţia poate părea un pic neclară sau poate absurdă la prima vedere, dar se pare că proprietarul acestui Audi are toate motivele pentru cererea sa neobişnuită.

Imagine simbol

Totul a început în luna septembrie 2024, când Andre şi-a parcat maşina în faţa casei sale din apropiere de Oslo. După o oră din momentul parcării, el a mers la maşină să-şi ia ceva din habitaclu şi când a deschis uşa, a simţit un miros aspru în interior. Peste câteva minute, habitaclul s-a umplut de fum.

Nu a urmat un incendiu, dar Andre a chemat un camion cu platformă şi a dus maşina direct la dealer-ul Audi de unde cumpărase maşina, întrucât ea era pe garanţie şi nu exista nicio garanţie că fumul n-ar putea reapărea şi n-ar fi urmat de un incendiu lângă casa sa.

Dealer-ul a descoperit că un electromotor de la scaunul pasagerului dreapta, care ajustează poziţia scaunului, a fost cel care a cauzat un mic incendiu localizat, care a dus la generarea acelui fum. Service-ul oficial l-a anunţat pe proprietar că a înlocui toate componentele afectate pe garanţie şi va efectua o curăţare profundă a maşinii, pentru a scoate mirosul de ars din ea.

După o săptămână şi jumătate, norvegianul şi-a ridicat maşina reparată şi curăţată, însă spune că din primul minut a simţit un miros ameţitor în interior, fiind prezent atât mirosul de ars, cât şi un miros adiţional înecăcios. Iniţial, i s-a părut că într-o zi-două acest miros va dispărea.

Dar el n-a dispărut, în special mirosul adiţional înecăcios al unei substanţe chimice neclare pentru el. Andre şi-a dus maşina din nou la dealer, cerându-le celor de acolo să rezolve problema.

Aceştia au încercat să înlocuiască alte noi componente de interior, inclusiv cablaje, covoraşe şi orice altceva ar fi putut îmbiba mirosul. Dar mirosul tăios n-a dispărut, aşa că maşina a fost adusă din nou şi din nou la service, ba chiar de câteva ori norvegianul a refuzat să o preia înapoi de la ei, indicându-le că problema nu e rezolvată.

În cele din urmă, dealer-ul l-a somat să-şi ia totuşi maşina înapoi şi să returneze maşina la schimb care-i fusese oferită pe perioada reparaţiilor, declarând că nu mai are ce-i face maşinii, şi mirosul va dispărea în timp.

Andre a cerut ajutorul specialiştilor de la NAF, o organizaţie norvegiană similară ADAC-ului din Germania, care oferă şi asistenţă juridică proprietarilor în cazuri de garanţie. Aceştia au inspectat maşina şi au confirmat documental prezenţa unui miros toxic în maşină. Aceştia au concluzionat că, cel mai probabil, e vorba de ozon, un gaz cu formula O3, benefic în straturile superioare ale atmosferei, dar toxic în concentraţii mari pentru oameni. Expunerea lungă la ozon poate crea probleme mari de sănătate, în special plămânilor, creând simptome de astm şi chiar provocând pneumonie, provocând totodată pe termen scurt şi iritări ale respiraţiei, dureri de cap şi oboseală.

Dealer-ul a confirmat că după reparaţia iniţială a efectuat o curăţare profundă cu ozon, într-o procedură considerată a fi benefică pentru curăţarea bacteriană şi îndepărtarea mirosurilor. Doar că, din câte se pare, mirosul de fum era atât de intens, încât specialiştii în curăţare n-au economisit deloc ozonul în lucrările lor şi au aplicat concentraţii uriaşe, în speranţa că miros de fum va dispărea, dar îmbibând acest ozon în toate componentele posibile ale caroseriei, de la materialele in interiorul scaunelor până la planşă de bord, căptuşeală a podelei şi podului, căptuşeală a portierei şi portbagajului.

Doar că în mod normal mirosul de ozon poate dura maxim câteva ore într-o maşină, întrucât el se descompune în mod natural în oxigen O2. Căldura de peste 25 grade poate accelera această descompunere, la fel ca şi expunerea la raze ultraviolete de soare. Prin urmare, e un pic neclar de ce acest miros e atât de persistent în acest Audi — ori atât de mult a lipsit căldura şi soarele în acest Audi, ori ozonul din abundenţă aplicat iniţial a format compuşi toxici cu plasticele din maşină, el fiind foarte reactiv. Şi chimia ne spune că anume această a doua opţiune e practic singura posibilă, întrucât ozonul în concentraţie mare poate reacţiona cu plasticele, în special poliuretanul, pe care îl dezintegrează şi creează compuşi chimici volatili care se evaporă încep, pe parcursul a multe luni de zile. De asemenea, ozonul în concentraţii mari poate oxida şi cauciucul, generând un miros sulfuric sau metalic, cu durată mai scurtă, dar care se poate îmbiba în materialele moi ale maşinii şi rămâne acolo mult timp. Căptuşeala maşinii are de obicei material poliuretan sau polipropilen sub stratul exterior, vizibil din habitaclu, la maşinile premium el fiind mai gros pentru izolare fonică mai bună. Iar acel material poate suferi de aceeaşi reacţie cu ozonul intens şi apoi generează emanaţii pe durata a luni întregi.

Astfel, acest Audi electric pare să fi suferit din lipsa de cunoaştere a celor care l-au curăţat că o simplă tratate cu ozon în cantităţi mici poate fi benefică pentru o maşină, dar dacă se exagerează cu cantităţi uriaşe de ozon, în perseverenţa de a scoate mirosul de fum, de ajunge la reacţii chimice complexe, care dau mirosul tăioase pentru multe luni înainte şi afectează grav componentele interiorului.

Acum, odată ce norvegianul are o confirmare cu acte a situaţiei maşinii sale, probabil dealer-ul va trebui să decidă o soluţie mult mai profundă pentru maşina sa, or, curăţările superficiale nu mai ajută. Fie vor trebui înlocuite aproape toate componentele interiorului, până la metalul din zona inferioară şi chiar scaunele, fie va fi mai ieftin să-i fie preluată maşina pentru piese şi pentru baterie, fiindu-i oferită o altă maşină în loc.