Un scriitor suedez şi-a cumpărat prima sa maşină electrică şi se plânge că e nevoie să aibă 15 aplicaţii în telefon pentru a o putea încărca

Un scriitor, poet şi compozitor suedez, pe nume Ulf Lundell, cu o carieră lungă şi respectată în Suedia, ce a început încă prin 1975, şi-a cumpărat acum ceva timp prima sa maşină electrică, iar după o perioadă de exploatare se plânge de experienţa pe care o are cu ea. Acesta spune că e nevoit să aibă 15 aplicaţii în telefon doar pentru a o putea încărca la staţiile publice din Suedia. Şi publicul îi dă dreptate, iar odată cu asta iese din nou la iveală o problemă cu adevărat mare infrastructurii de încărcare pentru maşini electrice.

Foto: Ulf Lundell, scriitor suedez

Nu a maşinilor electrice propriu-zise, ci a reţelelor de staţii de încărcare. Anul trecut, când noi organizam Moldova Electro Maraton cu 1.000 km parcurşi în 24 ore, la care participau posesori de maşini electrice din România, Moldova şi Germania, unul din cei mai pasionaţi proprietar de maşini electrice din România, Mihai Tudosă, posesor al unei Dacia Spring, ne arăta exact acelaşi lucru pe telefonul lui, cu zeci de aplicaţii doar pentru încărcat. Şi asta chiar dacă el îşi încarcă maşinile preponderent acasă, de la panourile fotovoltaice.

Foto: Mihai Tudosă, proprietar de Dacia Spring din România

Şi în propria noastră experienţă de acum mai bine de un an, când am călătorit cu un BMW i5 prin Germania, Danemarca şi Suedia, a fost nevoie să descărcăm şi să instalăm zeci de aplicaţii în telefon. Când eşti turist în tranzit, problema e şi mai gravă, întrucât în fiecare ţară reţelele de încărcare pot fi altele, cu alte condiţii, iar unele aplicaţii au nevoie de numere de telefon locale pentru a-ţi face cont, sau pur şi simplu nu au ţara ta în listă, ca să poţi fixa prefixul telefonului, unde să primeşti un mesaj de confirmare. Fiecare nouă staţie îţi consumă 10-20 minute în plus doar pentru acest coşmar al instalării de aplicaţii şi creării de profiluri şi abia apoi poţi începe încărcarea, care mai durează minim vreo 30-45 minute. Şi apoi, dacă eşti turist nu poţi beneficia de pachete de lungă durată cu un preţ mai bun, aşa că mai şi plăteşti mai scump pentru acea încărcare.

Din fericire, tot în ţările scandinave am găsit şi staţii în care era suficient să apropii cardul bancar să faci plata pentru încărcare şi nu mai aveai nevoie de aplicaţii. Şi anume asta ar trebui să fie direcţia corectă de dezvoltare a acestor staţii, pentru că altfel se ajunge la o experienţă împovărătoare şi consumatoare de timp, exact ca şi cea de care se plânge scriitorul suedez acum.

Scriitorul suedez îşi expune părerea sa personală că ar fi preferabil ca toate staţiile de încărcare să fie deţinute şi gestionate de stat. E o părere cu care mulţi ar putea să nu fie de acord, dar unele reglementări de stat asupra unui standard unic pentru experienţa de încărcare n-ar strica, cel mai probabil.

Poză simbol

Experienţa de acum e comparată de scriitorul suedez cu o situaţie curioasă: „E ca şi cum ai avea câte un card bancar pentru fiecare reţea de magazine alimentare la care mergi, pentru fiecare magazin de haine, pentru fiecare restaurant. Ai umbla cu o valiză de carduri bancare dacă ar fi aşa. Exact asta se întâmplă acum cu staţiile de încărcare pentru maşini electrice, doar că această valiză uriaşă e în telefoanele noastre şi la fiecare nouă reţea de staţii pe care o întâmpini, mai adaugi o aplicaţie”.

De fapt, problema pe care o sesizează scriitorul suedez ar trebui să fie mult mai mică după 1 ianuarie 2027, când intră în vigoare o reglementare europeană, care stipulează că toate staţiile mai puternice de 50 kW, situate pe traseele TEN-T ar trebui să aibă cititoare directe de carduri şi ar trebui să permită încărcarea fără alte aplicaţii. Regula e aplicată acum doar staţiilor noi instalate, dar din 2027 ea va fi aplicabilă şi celor instalate anterior, care vor trebui actualizate sau înlocuite.

Totuşi, doar o parte mică a drumurilor din Suedia sunt parte a reţelei TEN-T, deci restul staţiilor nu vor fi obligate să se conformeze, decât dacă operatorii o fac de bună voie. Până atunci, însă, această experienţă a zecilor de aplicaţii e încă parte din viaţa proprietarilor de maşini electrice.

Foto: Reţeaua TEN-T

Şi dacă acum câţiva ani maşinile eletrice erau adoptate de proprietarii cei mai pregătiţi de a face faţă acestor provocări, care se simţeau pionieri au unei noi epoci, acum modelele electrice sunt cumpărate şi de cei ce nu vor să facă neapărat pionierat, ci vor să beneficieze de o experienţă care să nu le impună compromisuri şi anxietate. Iar aceste experienţe cu 15 aplicaţii într-o ţară cu sigurnaţă nu le lasă o impresie prea plăcută, din câte se vede şi pe exemplul scriitorului suedez.