(VIDEO) Chinezii de la Nio au lansat noul Firefly electric, care ţinteşte spre Europa, iar primele teste descoperă lucruri curioase despre acesta

Compania chinezească Nio, cea care şi-a făcut o reputaţie de inovator în tehnologii graţie modelului ET9, cu suspensie hidropneumatică, capabilă să are poarte cinci etaje de pahare pe capotă în timp ce merge pe denivelări şi cea care mai e renumită pentru staţiile sale ce pot schimba rapid bateriile maşinilor electrice, a lansat o nouă marcă separată, numită Firefly, iar primul model al mărcii e numit în mod bizar cu acelaşi nume ca şi marca. Prin urmare, deşi are o emblemă diferită, nu e de mirare că mulţi îl numesc Nio Firefly. Modelul e tot unul electric, dar filosofia e gândită pentru a fi mai accesibil şi mai aproape de preferinţele europene, unde cumpărătorii au apreciat multă vreme maşinile compacte şi practice, agile în mediul urban. Şi chinezii nu vor neapărat să creeze un nou Fiat Panda pe benzină sau un Renault Clio, ci un automobil electric al viitorului care să ocupe exact aceeaşi nişă cu toate avantajele propulsiei electrice. Şi, bineînţeles, ar trebui să aibă ceva în plus faţă de modelele europene similare apărute în acelaşi segment, ca să aibă o şansă în a cuceri publicul. De curând au avut loc primele teste ale noului Firefly, iar acestea au descoperit lucruri curioase despre noul model Nio, conceput pentru Europa.

Primul lucru curios e că noul mode Nio nu e tocmai ieftin, de fapt. Judecând că e un model compact, de mărimea unui MINI Electric, maşina costă 20.600 dolari în China. În Europa, cu taxe, ar costa simţitor mai mult şi probabil ar fi mai scump decât Renault 5.

Firefly are şi un portbagaj mai mare în spate, dar şi un frunk relativ mare, utilizabil chiar pentru o valiză. Deci, modelul se vrea un pic mai practic decât cele europene la acest capitol.

Spaţii de depozitare adiţionare există şi sub scaunul pasagerului din dreapta, şi chiar sub bancheta spate.

Chinezii de la Nio au pus şi un sistem multimedia ultra rapid, cu rezoluţie 2,5K, pentru a reda experienţe superioare faţă de alte modele electrice compacte, care mai fac un pic de rabat de obicei la puterea de procesare şi rezoluţia grafică, deşi aparent pun ecrane mari.

Chinezii au gândit şi acces uşor la funcţiile de bază de climatizare şi volum prin culisarea pe ecran a două degete, în funcţie de regiuni şi direcţie ajustându-se temperatura climatizării, intensitatea ei şi volumul sistemului audio.

Şi apoi, materialele se vor a fi premium, pentru a alinta simţurile cumpărătorilor un pic mai pretenţioşi în calitate. De asemenea, şi sistemul audio standard e unul cu 14 difuzoare, care se recomandă a fi unul excepţional de bun, iar modelele europene nu oferă asemenea sisteme standard.

Suspensia maşinii e una MacPherson pe puntea spate şi un multilink cu 5 braţe pe puntea spate, foarte rară în Europa, unde până şi SUV-urile au adeseori bară de torsiune pe puntea spate. În ultimul timp există tendinţa ca maşinile electrice să aibă multilink, pentru că sunt mai grele şi au nevoie de un plus de manevrabilitate. Dar chinezii au venit în mod cert cu tema de acasă făcută.

Maşina are tracţiune pe puntea spate, ceea ce le permite roţilor faţă să aibă un unghi de virare mai mare. Electromotorul spate dezvoltă 140 CP. Acceleraţia de la 0 la 100 km/h ia 8,2 secunde. Maşina promite o autonomie de 420 km în ciclu chinezesc CLTC, ceea ce înseamnă că în ciclu european are toate şansele să fie omologată cu autonomie mai mică de 400 km, fiind astfel în inferioritate faţă de Renault 5 E-Tech, spre exemplu. Protagonistul din video-ul de mi jos menţionează că cei de la Nio estimează o autonomie WLTP de 330 km, ceea ce e cam puţin pentru o maşină electrică modernă cu pretenţii premium.

Bateria e una LFP, de 42,1 kWh, iar asta înseamnă că în ciclul chinezesc se presupune că Firefly ar avea un consum de doar 10 kWh/100 km. Consumul real, însă, va fi simţitor mai mare.

Maşina are 10 camere video şi 12 senzori ultrasonici, fiind pregătită pentru condus autonom. Deci, pe partea de tehnologie maşina e bine echipată, iar pe partea de autonomie, ea va putea beneficia în viitor de acelaşi serviciu de schimbare a bateriei. Iar aici vine ultima şi probabil cea mai importantă ciudăţenie a maşinii.

La un preţ de aproape 21.000 dolari în China, ea ajunge să coste în Europa 25-30 mii euro cel puţin, probabil. Iar la o asemenea cifră, oricât de tehnologizată a fi, ea nu a fi considerată accesibilă, şi atunci şansele de succes sunt mai mici. Însă Nio va oferi în China un preţ mult mai mic dacă îţi închiriezi bateria şi plăteşti o taxă lunară. Iar asta ar putea schimba radical preţul de cumpărare şi în Europa, cel puţin peste 1-2 ani. Dacă Nio va putea oferi maşina asta cu un preţ de 15-17 mii euro, spre exemplu, fără baterie, iar ulterior să se plătească o taxă lunară pentru chiria bateriei, asta va face maşina mult mai atractivă în preţul iniţial şi s-ar apropia de cifrele unor maşini mai accesibile. Iar acea taxă lunară pe baterie ar putea fi văzută şi ca o certitudine că orice s-ar întâmpla cu bateria, producătorul îţi oferă oricând alta, şi maşina e întotdeauna funcţională. Deci, s-ar putea să există o strategie chinezească încă neanunţată pentru Europa, pe care aceştia n-au anunţat-o încă.

Vezi mai jos cum arată şi cum se simte în condus acest nou model electric conceput de chinezi pentru Europa.