Ceea ce anunţam acum două luni, se întâmplă, blocarea exporturilor de pământuri rare din China începe să paralizeze producţia de maşini şi alte industrii hi-tech

La mijlocul lunii aprilie, acum două luni, publicam un material de analiză în care menţionam că în toată avalanşa de decizii privind tarifele de import introduse de SUA, apoi şi de alte ţări, China luase o decizie cu impact enorm, oprind exporturile de pământuri rare pentru toată lumea. Mai spuneam atunci că, „dacă situaţia va rămâne aşa, va fi dată peste cap producţia de maşini electrice, turbine eoliene şi alte produse hi-tech de peste tot în lume în afara Chinei.” Şi tot în acel articol menţionam că multe industrii şi mari companii îşi făcuseră atunci rezerve, anticipând turbulenţe pe piaţa internaţională, dar acele rezerve aveau să ţină 45-60 zile. Ei bine, acum acel termen se epuizează, iar acel impact enorm despre care vorbeam începe să se realizeze, paralizând producţia de maşini şi alte industrii.

La nivel formal, în aprilie China a instituit obligativitatea obţinerii unei licenţe de export pentru fiecare partidă nouă de pământuri rare, iar în lipsa acestei licenţe exporturile spre orice destinaţie au fost interzise. În lista de interdicţii erau fost incluse 7 pământuri rare — samariul, gadoliniul, terbiul, disprosiul, luteţiul scandiul şi ytriul.

Trebuie să amintim ce înseamnă pământuri rare în chimie: acestea sunt 17 elemente din tabelul periodic, ce cuprind aşa-numitele lantanide de la numărul 57 la 71 — lantanul, ceriul, praseodimul, neodimul, promeţiul, samariul, europiul, gadoliniul, terbiul, disprosiul, holmiul, erbiul, tuliul, yterbiul, luteţiul — precum şi scandiul şi ytriul, care nu fac parte din categoria lantanidelor. Au numele de pământuri rare, pentru că în toată lumea, cantităţile cunoscute de zăcăminte ale acestor sunt foarte mici, în raport cu minereurile mult mai răspândite. Pentru multe din aceste pământul rare cantităţile extrase anual sunt de doar câteva mii de tone sau maxim sute de mii la unele dintre ele. Iar China domină aproape la toate din ele, pentru unele cota chinezilor fiind de peste 95% din tot ce se extrage în lume.

Pentru ce sunt necesare aceste pământuri rare şi unde se folosesc? Ei bine, de fapt, aceste materiale sunt folosite mai ales în producţia magneţilor permanenţi puternici, dar şi în foarte multe alte componente care determină progresul şi existenţa industriilor hi-tech. Neodimul, spre exemplu, e cel mai răspândit în magneţii permanenţi puternici din ultimii ani, incluşi în compoziţia electromotoarelor de pe foarte multe din maşinile electrice moderne. Dar tot în magneţi se folosesc frecvent samariul, ceriul, precum şi mineralele mai grele, yterbiul, terbiul, şi disprosiul. De cele mai multe ori, de facto se întâlnesc amestecuri între neodim, fier şi cobalt sau între samariu şi cobalt. Mulţi magneţi permanenţi sunt compuşi din neodim amestecat cu disprosiu sau terbiu, pentru stabilitate termică, iar amestecul de samariu şi cobalt e folosit pentru a asigura integritatea structurală a acestor magneţi puternici cu neodim.

Foto: Construcţia unui electromotor cu magnet permanent

Din lista celor 7 pământuri rare, interzise de China în aprilie pentru export, lipsea neodimul, ceea ce ne sugera atunci că măsurile adoptate de China aveau şi rolul unui semnal de atenţionare a unei interziceri totale care ar putea urma. Dar totuşi, lista de interdicţii include deja pământuri rare care sunt necesare în producţia acestor magneţi permanenţi puternici şi fără ei producţia e deja perturbată grav.

Acum, după aproape două luni de la aplicarea acestor interdicţii de export sub forma obligativităţii obţinerii de licenţe pentru fiecare partidă, asociaţia europeană a furnizorilor, CLEPA, trage un semnal major de alarmă, spunând că doar 25% din solicitările de licenţe din partea exportatorilor chinezeşti către companiile europene au fost aprobate de autorităţile chinezeşti.

CLEPA spune că procedurile pentru obţinerea acestor licenţe diferă de la o provincie chinezească la alta şi adeseori autorităţile chinezeşti solicită de la companiile cumpărătoare din Europa informaţie sensibilă sub aspectul proprietăţii intelectuale, despre cum vor fi folosite acele pământuri rare.

Cei de la asociaţia CLEPA spun că deja mai multe uzine din Europa de producţie a componentelor care necesită pământuri rare au producţia suspendată din cauza lipsei de materiale. CLEPA nu numeşte exact care sunt aceste uzine, dar trage un semnal de alarmă că în foarte scurt timp un. număr mult mai mare de uzine ar putea să aibă producţia paralizată.

Aceste riscuri au fost confirmare şi de asociaţia germană VDA, care spune că Bosch e unul din cei mai afectaţi în producţia sa de electromotoare, dar şi mulţi alţi furnizori care produc componente pentru grupul VW şi Mercedes. „Acest proces lent şi imprevizibil al licenţelor de export a generat un risc major pentru industria auto şi alte industrii hi-tech. Deşi unele licenţe au fost aprobate, cantitatea exporturilor conţinută în ele e foarte mică, insuficientă pentru a asigura producţia în ritm normal.”, spun cei de la VDA.

BMW a anunţat că unii furnizori de-ai săi sunt de asemenea afectaţi, dar nu şi propriile fabrici. Iar acum două luni noi explicam şi de ce BMW e mai ferit de aceste riscuri, pentru că cei de la BMW au fost mai vizionari în proiectarea motoarelor fără magneţi permanenţi în modelele or electrice. Chiar şi electromotoarele din toată gama nouă Neue Klasse, care se pregăteşte de startul producţiei, au doar electromotoare de două tipuri — fie motoare sincrone cu excitaţie electrică independentă (EESM) pe puntea spate, fie motoare mai simple asincrone cu curent alternativ (ASM) pe puntea faţă. Dar nu şi motoare PSM, cu magneţi permanenţi. Iar asta îi face acum mai puţin vulnerabili.

Foto: Electromotor de generaţie nouă BMW, din gama Neue Klasee, fără magneţi permanenţi

Mercedes, pe de altă parte, foloseşte din plin motoare cu magneţi permanenţi, PSM, chiar şi pe modele precum EQS, EQE, dar şi altele. Aceste motoare vin de la Valeo.

Însă chiar şi companiile care nu sunt afectate direct, pot fi afectate indirect, întrucât pământurile rare se regăsesc şi în semiconductori şi în multe alte componente aferente, inclusiv necesare şi maşinilor obişnuite, nu doar celor electrice. Şi, pe lângă asta, industria turbinelor eoliene riscă efecte şi mai devastatoare, din cauza cantităţilor mult mai mare de pământuri rare folosite în magneţii permanenţi ale turbinelor eoliene. Efectul nu s-a făcut simţit atât de sonor până acum tot datorită rezervelor, la care s-a mai adăugat şi punerea pe pauză a unor proiecte eoliene din SUA. Iar industriile care sunt afectate continuă cu apărarea, toate cele mai sofisticate produse din această industrie având nevoie de pământuri rare.

În urma acestor semnale de alarmă ale industriei germane, China nu a anunţat vreo relaxare a licenţelor, ci dimpotrivă, a anunţat oficial că licenţelor vor fi emise cu solicitarea de informaţii exacte despre cumpărătorul final. Aparent, sună ca o oficializare a condiţiilor draconice, dar, de fapt, asta poate fi şi o cale de stabilire a traseului acestor pământuri rare, pentru a se putea emite mai multe licenţe de export către Europa şi mult mai puţine spre SUA, pentru a diferenţia nivelul de presiune pe care China vrea să-l aplice la nivel internaţional prin aceste pământuri rare.

Un fapt e absolut clar, însă. Majoritatea covârşitoare a industriilor hi-tech din lume şi a produselor hi-tech au nevoie de aceste pământuri rare, iar metodele de ocolire a lor necesită ani de reproiectare, iar uneori sunt oricum imposibile sau neviabile. Prin urmare, acum China deţine un levier imens, sau un robinet imens dacă e să vorbim la figurat, prin care poate dirija cât de multe din aceste pământuri rare pot ajunge în industriile diverselor ţări şi regiuni. Şi e inutil să interzici exporturi de semiconductoare sofisticate în China, spre exemplu, cum a făcut-o SUA, dacă produci acele semiconductoare tot din pământurile rare importate de acolo, pentru că în final ajungi să nu mai primeşti materia primă pentru produsul tău sofisticat.

Da, unele pământuri rare sunt extrase şi în alte ţări. Dar nu toate. Iar cele care sunt, oricum adună cantităţi minoritate, pentru care toţi se luptă acum, în încercarea de a-şi acoperi golurile create de exporturile aproape inexistente din China. Iar dacă situaţia nu se schimbă rapid, în foarte scurt timp, în termen de săptămâni sau luni, vom vedeam multe uzine anunţând pauze periodice de producţie din cauza lipsei acestor materiale. Şi nu vor fi doar întâmplări sporadice, pe ici, pe colo, ci repetitive şi tot mai răspândite, până la amploarea unui fenomen. Cel puţin în regiunile pe care China va prefera să pună presiune mai mare.