Podul de la Mihai Viteazul din Chişinău a fost asfaltat pe a doua parte, dar sunt puţine şanse să fie gata într-o săptămână, aşa cum se vehiculează

Podul de la Mihai Viteazul din Chişinău a reintrat în atenţia publică din Moldova în aceste zile, după ce a fost asfaltat pe a doua parte a sa. Acest pod a devenit un exemplu notoriu de planificare proastă a reparaţiilor şi execuţie lentă a lucrărilor cu nenumărate amânări, fiind o sursă de ambuteiaje pentru o mare parte din Chişinău, întrucât circulaţia din regiune, care ar trebuie să aibă loc pe 6 benzi, e redusă la doar 2 benzi de mai mult de doi ani încoace. Mai nou, ieri publicaţia Agora a anunţat că şantierul se închide, iar podul va fi gata într-o săptămână, bazându-se pe declaraţiile inginerului tehnic al companiei care efectuează lucrările, Mihai Condrea, pe care l-au găsit la faţa locului. Analiza stării curente a lucrărilor, însă, ne arată că sunt foarte puţine şanse ca podul „să fie gata” într-o săptămână, şi şantierul să fie închis.

La această etapă, partea aflată în reparaţie a primit abia straturile de asfalt, după care acest asfalt a fost tăiat şi sfărâmat în zona unde trebuie să se realizeze rosturile de dilatare, între plăcile podului. Aceste rosturi nici nu au început a fi montate.

Mai mult ca atât, rosturile nu există în forma lor corectă nici pe partea pe care se circulă în prezent, asfaltată anterior. Acum în locul lor există un soi de asfalt mai moale, cu concentraţie mai mare de smoală, care serveşte acestui scop. Însă nu există construcţiile obişnuite intercalabile şi flexibile, care asigură această funcţie.

Prin urmare, doar ca partea carosabilă să fie cu adevărat gata, ar trebui instalate rosturile pe partea nouă, după care circulaţia ar trebui redirecţionată şi aceste rosturi ar trebui executate şi pe partea veche, înainte de asta evacuându-se asfaltul moale actual.

Pe lângă asta, e nevoie de aplicarea marcajelor rutiere şi instalarea unor eventuale indicatoare rutiere, dar această etapă e cea mai simplă dintre toate.

Pentru a considera şantierul închis, însă, podul ar trebui să aibă toate componentele sale de siguranţă instalate. Acum podul nu are balustrade şi căi prevăzute pentru pietoni. Deci redeschiderea completă a podului e pur şi simplu imposibilă pentru că asta ar însemna un risc enorm pentru eventualii pietoni care ar vrea să traverseze podul.

Desigur, s-ar putea să avem o situaţie în care podul e redeschis doar pe câteva benzi de circulaţie, spre exemplu câte două benzi pe sens, iar lucrările vor continua pe marginile lui pentru a construi acele căi pentru pietoni şi balustradele aferente. Dar această situaţie nu poate fi una în care am spune că podul e deja gata.

La starea actuală a lucrărilor, judecând şi după ritmul de până acum, ar fi uimitor dacă aceste lucrări ar fi finalizate către sfârşitul verii. Însă e la fel de adevărat că dacă circulaţia va fi deschisă pe cel puţin câte două benzi pe sens, traficul va deveni mult mai degajat.

Ca să amintim cronologia incredibilă a reparaţiilor acestui pod, circulaţia pe el a fost închisă de la 6 benzi a 2 tocmai la 27 aprilie 2023, deci acum 2 ani şi aproape 2 luni. Atunci se anunţa un termen enorm de executare a lucrărilor, care trebuiau să dureze tocmai 8 luni şi să se încheie la 31 decembrie 2023.

Foto: Imagine din dimineaţa de 27 aprilie 2023

Doar că la 30 decembrie 2023 nici măcar jumătate de pod nu era gata, iar primăria anunţa pe atunci extinderea lucrărilor cu încă 7 luni, noul termen promis urmând a fi de 1 august 2024. Nici acest termen n-a fost respectat, iar prima jumătate de pod a fost gata abia în septembrie 2024, circulaţia pe prima jumătate reparată fiind deschisă abia la 4 septembrie 2024.

A mai trebui să treacă încă 9 luni şi jumătate pentru a vedea şi a doua jumătate a podului asfaltată, împlinindu-se astfel 2 ani şi 2 luni de lucrări. Şi acestea nu sunt încă la final.

Primăria Chişinău se scuză spunând că acesta e cel mai mare pod urban din Republica Moldova. Podul are 300 metri lungime şi 26 metri lăţime, cu tot cu cele 2 trotuare amplasate pe margini. Lucrările la acest pod erau fără îndoială necesare, întrucât el nu a beneficiat niciodată de reparaţii profunde de la inaugurarea sa în 1970 până în prezent. Însă termenul de execuţie a acestor lucrări a fost cel care l-a transformat în exemplul notoriu de planificare flotantă şi ambiguă, după cum menţionam mai sus.