Strămoşul trotinetelor electrice din zilele noastre vine de acum 110 ani şi se numea Autoped

Călătorii pe trotinete electrice au devenit parte din peisajul multor oraşe în timpurile noastre, chiar dacă unele urbe ajung să le interzică deja fie total, fie în anumite zone. Dar există şi oraşe în care aceşti călători mai pot fi văzute rulând prin parcuri, pe trotuare, pe piste de biciclişti şi chiar pe carosabilul destinat maşinilor. Acestea par un element abia recent apărut în peisajul istoriei, însă nu e deloc aşa. Încă în acum 110 ani, în anul 1915, în lume a fost lansat Autoped, prima trotinetă motorizată pe care a cunoscut-o istoria şi care a devenit cu adevărat populară. Şi conceptul ei era surprinzător de asemănător cu cel al trotinetelor de azi.

Autoped a fost conceput de inventatorul Arthur Gibson în New York, care i-a cerut şi ajutorul designerului Joseph F. Merkel, recunoscut pentru motocicleta sa Flying Merkel. Eforturile celor doi au născut un produs genial de bine gândit pentru acea vreme.

Autoped putea fi pliat prin apăsarea coloanei de direcţie şi astfel putea fi uşor transportabil. Cei doi designeri au muncit enorm pentru a-l face extrem de uşor de condus şi folosit.

Dacă împingeai coloana de direcţie înainte, se cupla ambreiajul şi trotineta pornea. Dacă aceeaşi coloană de direcţie era trasă spre cel care o conducea ambreiajul era decuplat şi era acţionată progresiv frâna. Acest lucru făcea ca în eventualitatea în care conducătorul trotinetei cădea sau se dezechilibra coloana de direcţie să revină la o poziţie cu frână acţionată şi să oprească.

Trotineta a fost lansată iniţial cu un mic motor cu combustie, plasat în imediata apropiere a roţii faţă. Era un motor de motocicletă, răcit cu aer, şi avea 155 cm cubi, dar era unul în 4 timpi. Motorul dezvolta 1,5 CP, ceea ce era perfect suficient pentru sarcinile de mobilitate ale acestei trotinete.

Rezervorul de combustibil era foarte mic şi era poziţionat alături de motor, fiind gândit să fie suficient pentru deplasările tipice zilnice de oraş. Trotineta era foarte eficientă în consum, datorită greutăţii mici şi a motorului minuscul, ceea ce o făcea o alternativă foarte importantă în acea perioadă. De fapt, informaţiile oficial îi indicat un consum de 125 mile per galon, adică 1,88 litri/100 km. Pentru anul 1915, era o eficienţă formidabilă!

Şi apoi, trotineta era promovată ca un transport individual de oraş, fie pentru femei, fie pentru copii mai mare, fie pentru oricine care dorea să fie rapid şi eficient în a ajunge într-un punct în altul. Era recomandată chiar şi medicilor pentru a ajunge la pacienţi repede, dar şi multor altor profesionişti.

Viteza maximă teoretică era de 30 mile la oră, sau 48 km/h, dar viteza maxim recomandată era de 20 mile la oră, sau 32 km/h. Motorul era cuplat direct la roată printr-un reductor, fără o cutie de viteze, iar reductorul îi dădea un raport de 8:1.

Atunci când a ajuns în Europa, în 1917, pe platformă a fost ataşată şi o baterie pentru luminile faţă şi spate de pe trotinetă.

Autoped a devenit foarte popular în New York şi alte oraşe boeme ale lumii, fiind adorat de femei, mai ales după ce câteva activiste şi lidere de opinie ale vremii, precum Lady Florence Norman, au început să-l conducă şi apăreau prin ziare cu Autoped.

N-a durat mult nici până când poşta americană a început a folosi Autoped ca transport al poştaşilor.

În anul 1918, compania Eveready Battery Company a cumpărat o parte din acţiunile companiei care producea Autoped şi a lansat şi versiunea electrică a acestuia, deci o trotinetă electrică în toată regula. Aceasta avea o autonomie de 12 mile, sau 19 km, şi putea atinge o viteză de 32 km/h.

Preţul unui Autoped era de 100 dolari pe atunci, ceea ce în termenii zilelor noastre ar fi cam 3.000 dolari. Nu era foarte ieftin, dar era mult mai ieftin în achiziţie şi mentenanţă decât un automobil.

Modelul a fost atât de popular, încât în Europa compania germană Krupp a cumpărat licenţa pentru a-l produce local, cu un motor revizuit, ceva mai puternic. Tot germanii i-au mai adăugat şi o şa opţională. Iar în Cehoslovacia compania CAS l-a produs o perioadă.

Însă Autoped n-a fost foarte profitabil pentru producător, motiv din care viaţa lui pe piaţă a fost de circa 7 ani, fără vreun succesor. Reuşise să intre în uzanţa cotidiană foarte mult, ba chiar şi să-şi atragă aceeaşi critici din zilele noastre — că ar fi periculos pentru pietoni, că ar fi nepotrivit lângă maşini sau lângă oameni care se plimbă pe străzi.

Foto: Pagină critică de ziar pentru Autoped

A existat chiar şi o bandă de crimă organizată care folosea doar trotinete Autoped, pentru că astfel se puteau face nevăzuţi repede şi poliţia nu-i putea urmări cu maşinile.

Scoaterea lor de pe piaţă a concis cu o perioadă în care tot mai multe oraşe începuseră să adopte regulamente de circulaţie rutieră care impunea restricţii şi pentru aceste trotinete, care le tăiaseră din libertatea şi avantajele oferite anterior. Iar astfel ele n-au mai fost la fel de atractive, iar la începutul anilor 20 a venit şi o perioadă de bunăstare, astfel încât oamenii şi-au îndreptat din nou atenţia spre motociclete mai plăcute şi mai performante. Iar omenirea a uitat de trotinete pentru aproape 100 de ani, când tranziţia la propulsia electrică şi tendinţa de a renunţa la maşini în mediul urban le-a readus în atenţie, aparent ca ceva absolut nou, deşi acest nou nu e decât o reiterare a unei idei născute mai mult de un secol în urmă.