Christian von Koenigsegg e întruchiparea istoriei în care susţinerea părinţilor pentru copilul lor genial şi pasiunea acestuia au dus la rezultate formidabile

De multe ori, când se vorbeşte de oameni de succes, se spune că antreprenorii cei mai de succes nu sunt cei mai inteligenţi sau cei cărora le-a fost uşor să obţină susţinere din partea părinţilor sau a mediului în care au trăit. Ni se spune că tocmai cei care au trecut prin cele mai mari provocări în viaţă şi cele mai mari dificultăţi răzbat, în timp ce cei care au acces la susţinere sau chiar la condiţii privilegiate nu prea vor face mari performanţe, fiind mai degrabă pasibili să-şi risipească timpul şi averea familiei. E adevărat că de mute ori condiţiile dure pot lăsa o amprentă atât de mare în caracterul cuiva, încât acel om devine neînfricat şi ajunge un învingător. Dar istoria fondatorului mărcii Koenigsegg, Christian von Koenigsegg, arată şi o altă cale posibilă, exemple ale căreia nu se prea menţionează. E exemplul unei istorii în care susţinerea părinţilor pentru copilul lor genial şi pasiunea acestuia, au dus la rezultate remarcabile. Şi mai e exemplul total atipic, când o companie a fost fondată de un soţ şi o soţie, fiind condusă până azi de ei împreună, iar aceştia menţinându-şi echilibrul chiar şi atunci când compania a ajuns să valoreze enorm şi să fie cunoscută în toată lumea.

Christian a fost născut în 1972. Familia sa are descendenţă de viţă nobilă din Germania, Koenigsegg fiind la un moment dat un stat din regiunea Swabia de azi, iar strămoşii săi fiind cavaleri ai acelui stat. E ceea ce putem nume o familie privilegiată, cu origini aristocratice. Asta l-a făcut pe Christian să aibă acces la educaţie foarte bună. A învăţat la una din cele mai bune şcoli din Suedia pe atunci, Lundsbergs, apoi a făcut Şcoala Scandinavă din Bruxelles, apoi Universitatea Lund din Suedia — din nou, una din cele mai vechi şi mai bune.

Din copilărie, însă, Christian avea o predilecţie evidentă în a construi lucruri. Văzuse un film care-l inspirase mult, în care eroii construiau o maşină în condiţii de casă, cu care să concureze într-o competiţie de motorsport. Şi-a zis atunci că va creşte mare şi va construi o maşină.

Foto: Christian von Koenigsegg în copilărie

Tot Christian spune că tot ce a învăţat mai de preţ în viaţă, a venit din afara orelor de clasă, în afara universităţilor şi a şcolii. Chiar dacă avea predilecţii pentru inginerie, n-a studiat inginerie, ci economie, şi mintea sa inginerească genială pe care o ştim azi e rezultatul unui proces autodidact şi a muncii alături de inginerii din echipa sa.

Christian a prins ideile antreprenorialului din familia sa. Tatăl său, Jesko von Koenigsegg, avea o afacere de succes în producţie de ambalaje şi logistică industrială. La 19 ani, Christian şi-a zis că vrea să-şi îndeplinească visul de a construi o maşină, însă pentru asta are nevoie de capital de start. A înfiinţat împreună cu un prieten o companie de intermedieri în vânzări şi a vândut orice, de la pui îngheţaţi până la pungi din plastic. Compania a avut urcuşuri şi coborâşuri, aveau un oficiu în Stockholm, dar după 3 ani, în august 1994, şi-a amintit că de fapt vrea să construiască maşini, că de asta fondase compania aia cu activităţi operaţionale plictisitoare. Şi-a zis că atunci era momentul să rişte, deşi ştia că va fi dificil şi sunt şanse mari să nu reuşească.

Foto: Christian von Koenigsegg, prima sa maşină, o Mazda MX-5, şi viitoarea sa soţie, pe care a întâlnit-o la 19 ani

O întâlnise pe viitoarea sa soţie, Halldora, tot în 1991, adică la 19 ani, în acelaşi an când fondase acea companie. În 1994, la 22 ani, când a luat decizia de a fonda o companie nouă, a decis să o facă împreună cu Halldora. Tatăl său l-a ajutat să-şi organizeze compania corect în forma sa juridică şi i-a deschis uşile spre mediul investitorilor. La prima rundă de investiţie, a participat şi tatăl său ca investitor, cu o cifră echivalentă cu câteva sute de mii de dolari. A fost un moment crucial de susţinere din partea părinţilor lui Christian pentru ideea sa.

Foto: Jesko von Koenigsegg, tatăl lui Christian, povestind acum câţiva ani perioada de început a companiei

„Dacă e să construiesc o maşină, trebuie să aibă ceva unic, altfel nimeni nu va cumpăra o maşină de la o companie necunoscută din Suedia”, şi-a spus Christian atunci. S-a gândit că o maşină cu acoperiş detaşabil, compactă şi performantă, ar fi o idee bună de start. A desenat-o el, a perfecţionat-o cu un designer, şi s-a gândit că în timp de un an, cu ajutorul unei echipe pe care să o adune, ar putea dezvolta acea maşină. Desigur, n-a reuşit să dezvolte atât de repede, iar banii din investiţiile iniţiale se epuizau, şi a fost nevoie de noi investiţii. Tatăl său, Jesko, se afla printre oamenii care investeau în continuare în companie şi în idee.

Foto: Christian von Koenigsegg, muncind la crearea primului prototip

Către anul 1998, când boom-u IT ajunsese şi în Suedia, apăruseră mai mulţi oameni care se îmbogăţiseră în acest domeniu. Şi Christian a reuşit să atragă vreo 30 de investitori în compania lui, cu mici investiţi, care au ajutat compania să supravieţuiască şi să creeze primul prototip ce prefaţa o maşină de serie, Koenigsegg CC8S, model care a devenit mai apoi şi primul model de serie. Dar nici această cale n-a fost uşoară, întrucât anii continuau să treacă, iar compania era la limita supravieţuirii, cu bani epuizaţi în conturi, cu salarii şi facturi de plătit şi cu niciun produs de vânzare.

Tatăl său a investit în total mai multe milioane de dolari în companie, chiar şi atunci când alţi investitori nu păreau să mai creadă în compania fiului său. La un moment dat, Christian povesteşte că i-a spus tatălui său că nu vrea ca acesta să mai investească banii săi şi ai familiei, pentru că riscă prea mult, iar compania ar putea să nu reziste. Tatăl său i-a răspuns „Am ajuns atât de departe şi am făcut atât până acum, încât îţi sunt alături să mergem până la final, până îţi lansezi maşina şi îţi atingi scopurile”. Asta l-a făcut pe Christian şi mai determinat în a-şi atinge scopul. Dormea la sediile companiei. Lucra zi şi noapte, la fiecare mic detaliu al ingineriei maşinii, pentru a o putea aduce la producţia de serie. Din fericire, soţia sa îi era alături, fiind co-fondatoare a companiei şi muncind în acelaşi loc. Au trebuit să-şi ipotecheze proprietăţile pentru a obţine noi bani, atât el, cât şi tatăl său. Iar el şi Halldora s-au căsătorit în anul 2000, într-una din cele mai dificile perioade pentru compania lor.

Prima maşină serie, Koenigsegg CC8S, a fost lansată abia în 2002. deci a durat 8 ani ca ea să fie dezvoltată şi lansată, nu 1 an. Şi au fost 8 ani până când Koenigsegg a putut vinde ceva, pentru a genera venituri. Maşina a păstrat din reţeta originală cu acoperiş detaşabil, dar s-a maturizat între timp către un automobil fascinant.

Foto: Koenigsegg CC8S, maşina care luase recordul mondial la lansarea sa pentru cel mai puternic motor de serie din lume, uun V8 supraalimentat de 655 CP

Chiar şi după startul producţiei, a avut nenumărate momente când compania avea extrem de puţini bani în conturi, iar maşinile erau pe jumătate construite, cu facturi care se adunau în aşteptare de a fi plătite. Compania lui a trecut şi printr-o altă mare provocare, când fabrica din Angelholm a luat foc şi a ars, în 2003, la scurt timp după startul producţiei lui CC8S. Pompierii au reuşit să stingă incendiul astfel încât să salveze o parte din echipamentul de producţie. Dar a fost o provocare imensă. Îşi aminteşte că un consilier de la primărie venise să vadă urmările incendiului şi i-a zis lui Christian „Nu puteţi renunţa. Vom face totul să vă ajutăm să aveţi din nou un acoperiş”. Li s-a oferit un sediu temporar, lângă hangarele vechi militare ale bazei F10, de unde au putut continua munca. Abia în 2023 Koenigsegg a putut redeschide fabrica renovată din Angelholm.

Către 2005 au început a se extinde şi spre piaţa SUA şi au vândut 17 maşini în 2006, un record de până atunci. Tot Koenigsegg a ajuns apoi să exceleze mai mult şi mai mult în inginerie, producând şi prima maşină cu putere de peste 1 MW, adică 1.360 CP. Visul lui Christian începea în sfârşit să prindă conturul definiţiei de succes, şi recunoaştere globală.

Foto: CCXR, primul model Koenigsegg care a trecut de 1.000 CP

În 2008-2009, piaţa SUA s-a evaporat pentru ei din cauza crizei. Europa a fost mai stabilă, însă, iar China a început a creşte pe neaşteptate, şi asta i-a salvat. În 2009 a fost la un pas de a achiziţiona Saab, adunând şi investitori pentru asta. Tranzacţia n-a fost aprobată, şi crede şi acum că Saab ar fi existat şi azi, progresând, dacă acea oportunitate n-ar fi fost ratată. Despre oportunităţi ratate, Christian mai are şi o altă istorie personală.

Când l-a cunoscut pe socrul lui viitor, acesta fabrica parchet din lemn natural. L-a întrebat cum funcţionează amplasarea scândurilor pe podea şi a aflat modul de îmbinare a parchetului. L-a întrebat ce se întâmplă dacă o piesă trebuie schimbată şi i s-a spus că trebuie să o tai şi să încerci să o scoţi. Christian a revenit cu o soluţie tăiată din hârtie, cu foarfecă, şi i-a propus un sistem de prindere prin clic a pieselor. Socrul său l-a întrebat câte computere a folosit pentru asta. El i-a spus că nici unul, că tocmai a inventat sistemul cu o hârtie şi un foarfece. Viitorul socru i-a spus că are 5 ingineri în compania sa, ca şi multe alte companii, care produc parchet de 100 ani, şi probabil dacă asta ar funcţiona, s-ar fi inventat 100 ani în urmă. Christian i-a spus „dar funcţionează, poţi vedea aici!”. În cele din urmă socrul său i-a spus că nu e necesară invenţia, că piaţa nu cere aşa ceva. Christian a propus soluţia şi la alte câteva companii, dar nici ele n-au fost interesate. A căutat în baza de date de patente, nimic nu era patentat similar. Cinci ani mai târziu, a intrat într-un magazin de parchet şi a văzut exact acelaşi sistem al său aplicat pe produsele lor, se numea identic, Click Parchet, şi era identic cu ceea ce propusese el. Dar era cu 3 luni prea târziu să-şi depună el patenta, întrucât cei de acolo îi patentaseră ei ideea. Şi puţin mai târziu acea companie a fost vândut cu peste 2 miliarde de dolari. Deci, aceea lecţie l-a învăţat crunt ce înseamnă oportunitatea ratată şi cum te pot descuraja cei din jur şi te face să crezi că ideea ta nu e prea bună.

Azi compania Koenigsegg are volume de vânzări ce n-a ating 100 de unităţi anual, planul fiind să depăşească cifra de 300 în următorii ani. Dar aceste maşini se vând la preţuri de milioane. Şi acum marca suedeză are o problemă atipică — de fiecare dată când anunţă un nou model, vinde producţia în câteva ore, pe toată cariera acelui model înainte. Şi atunci când vine un cumpărător doritor, de obicei compania nu are ce să-i vândă, decât să-l sfătuiască să aştepte anunţarea unui nou model.

Iar asta l-a făcut pe Christian şi familia sa unul din cel mai avuţi oameni din Suedia acum, cu o avere estimată la circa 300-400 milioane de euro, în mare parte datorată evaluării companiei Koenigsegg. Azi Koenigsegg e o companie sănătoasă financiar, iar Christian şi Halldora deţin în continuare împreună cea mai mare parte din companie, şi o conduc împreună, având şi doi copii. Cei doi au creat de curând şi o nouă vinărie în Suedia, cu 20 de hectare de pământ, doar de dragul plăcerii.

Foto: Christian şi Halldora Koenigsegg

Iar tatăl său, Jesko, a fost onorat de Christian prin lansarea unui model Koenigsegg care-i poartă numele. Christian a declarat public de mai multe ori că fără susţinerea tatălui său, compania şi ideea Koenigsegg n-ar fi reuşit să reziste şi să ajungă ceea ce este azi.

Iar despre mama sa, Christian spune că l-a învăţat la o vârstă fragedă că e important să fii umil în viaţă şi să apreciezi ceea ce ai, sau ai primit. Spune că nu e un sfat prea mare, aparent, şi poate contrazice multe învăţături moderne de business, dar crede că dacă rămâi umil şi totodată munceşti intens pentru scopurile tale, eşti mai atent la lucrurile din jurul tău şi la oamenii care te înconjoară, iar asta te ajută în succes. Şi modul de viaţă a lui Christian de azi, lipsit de opulenţa unor iahturi şi fără exhibiţionism de avuţie, dar concentrat mai degrabă pe procesele de creaţie din compania sa şi pe familia sa, arată că există şi o altă formă de succes, în care familia a avut un rol enorm iniţial, iar când acest succes vine, tot familia e cea care se bucură de roadele acestui succes, împreună, chiar şi cu recunoaşterea globală. Şi e şi o demonstraţie că şi atunci când unii copii au parte de condiţii mai privilegiate şi mai bune din start, nu e neapărat ca aceştia să ajungă netrebnici care nu pot preţui acea susţinere şi o risipesc, ci dimpotrivă, vor fi ajutaţi de ea şi vor ajunge în final să o onoreze.