Compania germană ZF e la limita unei revolte interne, după ce angajaţii au aflat de noi reduceri salariale şi mărirea ţintei de concedieri la peste 14.000 oameni

Compania germană ZF, unul din cei mai mari furnizori din lume pentru industria auto, dar şi pentru alte industrii, e la limita unei revolte interne a angajaţilor, după ce aceştia au aflat de intenţiile unor noi reduceri salariale şi de mărirea ţintei de concedieri, la peste 14.000 oameni, de la fabricile din Germania. Miercuri şi joi discuţiile reprezentanţilor angajaţilor au eşuat, iar acum aceştia planifică un marş demonstrativ cu 5.000 de angajaţi la sediul central al companiei din Friedrichshafen, informează publicaţiile germane Automobil Industrie şi Handelsblatt.

Noul val de nemulţumiri la ZF a fost provocat de un interviu dat de directorul financiar al ZF, Michael Frick, pentru Wirtschafts Woche, citat de Reuters, care a dezvăluit că managementul companiei germane planifică noi măsuri de austeritate, prin tăieri de costuri. El a condiţionat aceste măsuri cu o situaţie în care producţia de automobile va scădea, însă tot el a menţionat că există premise clare, care indică faptul că producţia globală de automobile se va diminua în a doua jumătate a anului 2025. El a menţionat ţinta de concedieri de 14.000 oameni, menţionând că e posibil ca ea să nu fie finală. „Desigur, într-un asemenea context, ZF va fi obligat să ia măsuri adiţionale de reducere a costurilor”, a mai declarat acesta.

Foto: Michael Frick, director financiar ZF

Aceste declaraţii ale directorului financiar i-au înfuriat pe angajaţii ZF, or, compania germană anunţase încă în ianuarie 2024 unul din cele mai mari valuri de concedieri printre furnizorii auto, de 12.000 de angajaţi ţintiţi. Din cei 12.000 anunţaţi la început de 2024 drept ţintă, circa 5.700 oameni au fost deja concediaţi. Iar acum de vorbeşte de o cifră de 14.000 în locul celor 12.000 de acum un an şi jumătate, iar cifra finală ar putea fi şi mai mare de 14.000, dacă producţia de automobile cu componente ZF va continua să scadă.

ZF e cel mai mare producător de cutii de viteze din lume, livrând cutii pentru modelee BMW, Audi, Porsche, VW, Ferrari, Alfa Romeo, Maserati, Land Rover, Aston Martin, Genesis şi alţii. Pe lângă asta ZF produce un număr imense de alte piese şi componente, de la arbori cardanici la diferenţiale, de la sisteme de frânare la cele de direcţie, iar în ultimii ani ZF livrează şi electromotoare pentru maşini electrice şi hibride. ZF e un furnizor atât de mare, încât dacă ar falimenta, probabil jumătate din industria auto a lumii ar rămânea paralizată pe minim jumătate de an înainte, iar o revenire completă ar fi imposibilă minim vreo 5 ani înainte.

Deşi ZF a lansat multe elaborări tehnologice avansate destinate maşinilor electrice, precum electromotorul fără pământuri rare, precum sistemul de frânare fără fir, sau chiar sistemul de direcţie fără fir, pe care-l furnizează către producătorul chinez Nio, anul trecut şefii ZF se plângeau că maşinile electrice pur şi simplu au nevoie de mai puţine componente, ceea ce determină volume mai mici de comenzi pentru furnizorii auto la acelaşi număr de maşini produse, cu mai puţine ore de muncă pentru angajaţii acestor furnizori. Problema era punctată, deci, ca una devenită cronică, derivată din schimbarea formei şi esenţei industriei auto.

Tocmai de asta, de mai mult timp o mare parte din angajaţii ZF din Germania muncesc în baza unui program redus de muncă, la 32,5 ore săptămânal din mai 2025 şi la 31,5 ore săptămâna de la 1 iunie, în cazul celor de la oficiile centrale. Circa 2.800 angajaţi sunt forţaţi să muncească acest program redus până în martie 2026, calculându-li-se salarii mai mici.

Situaţia e similară şi cu muncitorii care lucrează în uzine. La uzina ZF din Schweinfurt, de exemplu, muncitorii au un program de 32,5 ore pe săptămână din decembrie. E ca şi cum s-ar putea munci 4 zile pe săptămână în loc de 5, în una din zile programul fiind de 8,5 ore în loc de 8. Sau se pot munci 5 zile, dar 4 zile ar avea un program de doar 7 ore de muncă, iar a 5-a de 4,5 ore.

Acum managementul ZF vrea noi reduceri de salarii prin asemenea reduceri a numărului orelor de muncă. Se mai doreşte şi eliminarea oricăror altor capitole nestandarde din formarea salariului. Un muncitor cu un salariu brut teoretic de 5.000 euro, ar mai pierde încă minim 375 euro din salariul său brut lunar. Salariul de 5.000 euro brut e unul mediu la ZF, şi o asemenea cifră e aplicabilă operatorilor şi tehnicienilor calificaţi pe utilaje mai complexe din uzine, în timp ce inginerii pot ajunge la 6.000-7.500 euro brut, iar angajaţii mai slab calificaţi pe linia de asamblare pot avea 2.800-3.500 euro brut. În Germania, un salariu de 5.000 euro brut poate însemna, în funcţie de categoria de taxare şi situaţia familială, care determină şi nivelul scutirilor aplicate, cam 3.150-3.300 euro net. Prin urmare, noile reduceri intenţionate de ZF, cu număr mai mic de ore de muncă, ar putea să le coboare salariile medii ale angajaţilor simţitor sub 3.000 euro net.

Oliver Moll , şefului consiliului care reprezintă angajaţii în discuţiile cu managementul, spune că dacă nu se va ajunge la un acord cu un număr redus de ore de muncă, managementul ar putea recurge la 650 de concedieri imediate.

Reprezentanţii angajaţilor spun că ZF nu poate fi salvat pur şi simplu de reduceri de costuri şi concedieri, întrucât asta e o spirală infinită care va duce la distrugerea totală a companiei. „Nu mai vrem să plătim pentru erorile de management, fără să ni se prezinte perspective viabile pentru ZF”, spun cei din consiliul care reprezintă angajaţii.

Solicitată să comenteze oficial situaţia de către presa germană, compania ZF a emis un comentariu scurt, menţionând că „Angajaţii ZF ştiu că ZF trebuie să se adapteze timpurilor dificile din punct de vedre economic şi geopolitic cu noi tăieri de costuri. Natura acestor măsuri va fi discutată cu reprezentanţii angajaţilor. Cu cât mai uşor se vor putea agrea reduceri de costuri precum cele derivate din numărul redus de ore de muncă, cu atât mai mare sunt şansele să putem evita noi concedieri forţate.”.

Deci, din păcate, e cât se poate de clar că situaţia ZF e departe de a se fi stabilizat, după pierderea de peste 1 miliard de euro înregistrată în 2024. Situaţia în industria auto, cu tarife imprevizibile şi evoluţii adeseori ad-hoc în vânzările unor mărci şi modele, fac ca planificarea de lungă durată să devină irelevantă de multe ori într-un asemenea context, iar soluţiile obişnuite să nu aibă o garanţie că vor funcţiona. O salvare temporară directă poate veni de la mărcile care şi-au întors la 180 grade de curând strategia şi vor să readucă de urgenţă modele cu combustie în gamă, precum a anunţat Ford acum două zile. Asemenea decizii vor avea nevoie rapidă de componente de la furnizori, şi ar putea servi drept un colac de salvare, însă doar unul de scurtă durată, care nu va remedia problema de esenţă.