Disonanţă cognitivă la Nissan: producătorul închide o uzină legendară din Japonia, dar are 3.000 de oameni care se ocupă de reducerea costurilor

Nissan e într-o criză financiară profundă, care s-a acutizat după eşuarea din iarnă a fuziunii cu Honda. Noul şef Nissan, Ivan Espinosa, e omul căruia i-a fost delegată povara de a readuce producătorul nipon de pe marginea abisului într-o albie a normalităţii, doar că lucrurile sunt atât de grave, încât deocamdată Nissan e la etapa unor decizii dure, uneori de neînţeles, de concedieri şi închideri de uzine. Situaţia financiară e celor de la Nissan e atât de gravă încât în ultimele luni compania şi-a scos la vânzare sediul central, iar în Europa Nissan le cere furnizorilor vacanţe de plată cu dobândă, dacă aceştia acceptă să fie plătiţi mai târziu. Iar de curând Nissan a anunţat şi închiderea unei uzine legendare din Japonia, care a fost cândva o emblemă a progresului rapid al industriei auto japoneze.

E vorba de uzina din Oppama, cea care a fost inaugurată în 1961, în Yokosuka, prefectura Kanagawa, drept uzină principală Nissan. Ea a fost prima uzină japoneze cu linii de asamblare integrată şi tot ea a fost printre primele din lume care a introdus sudarea robotizată a caroseriilor, încă în 1970. De-a lungul anilor, ea a produs multe din cele mai legendare modele Nissan, care au devenit de colecţie între timp, şi a adunat o producţie totală de 17,8 milioane de automobile în activitatea sa până în 2025. Chiar şi primul model electric al Nissan, Leaf, a fost plasat în producţie tot aici iniţial.

Uzina şi-a menţinut acest rol de fabrică principală a mărcii în ultimii 60 de ani, însă în ultimii ani ea mai opera la doar 40-60% din capacitate, având circa 2.400 angajaţi. Ea a fost reutilată de mai multe ori în istoria sa, dar, totuşi, nu mai era cea printre cele mai tehnologizate din lume dacă e să o comparăm cu standardele actuale.

Mai nou, Nissan a decis să închidă uzina din Oppama, ca parte din programul său de a închide 7 uzine în toată lumea. Doar că puţini ar fi aşteptat că Nissan ar putea închide uzina legendară din istoria sa, care devenise parte din identitatea mărcii. Însă, se pare că lucrurile merg atât de rău la Nissan, încât noul şef a decis să amputeze propria istorie a mărcii nipone şi nu mai există nicio limită simbolică în ceea ce se poate tăia şi închide.

Fiind o locaţie atât de importantă pentru Nissan, uzina are şi un centru de cercetare şi dezvoltare alături, iar Nissan va tăia drastic şi din angajaţii de acolo, concediindu-se ingineri şi design.

Şi absurdul absolut al situaţie actuale de la Nissan e că inginerii şi angajaţii din uzine sunt concediaţi cu miile, în timp ce o echipă de 3.000 de oameni a fost desemnată să se ocupe doar de măsurile de tăiere a costurilor. Aceasta e probabil una din cele mai mare disonanţe cognitive din istoria industriei auto, când sarcina de reducere a costurilor îi este delegată unei echipe de 3.000 oameni! Deci efectiv echipa de reducere a costurilor e mai mare decât numărul de angajaţi de la uzina din Oppama!

Desigur, echipa de reducere a costurilor va funcţiona temporar, cel mai probabil, dar e de neimaginat de ce ar fi nevoie de tocmai 3.000 oameni pentru a face asta, într-o situaţie atât de critică, or, cei 3.000 oameni reprezintă şi ei un cost de salarizare enorm, în raport cu ceea ce vor tăia. Iar dacă se taie însuşi pilonii pe care se ţine Nissan, probabil la final Nissan riscă să rămână doar cu cei 3.000 de angajaţi, care să nu mai aibă ce tăia.

O altă absurditate economică a unei companii de o asemenea talie e în faptul că Nissan vrea să-şi vândă acel sediu central din Yokohama, menţionat mai sus, cu ideea de a-l închiria apoi de la noul proprietar. Deci, nu e ca şi cum Nissan n-ar mai avea nevoie de acel edificiu şi vinde un activ nefolosit. Pur şi simplu un sediu care nu generează acum costuri de chirie, va genera asemenea costuri imediat după vânzare.

Desigur, logica e cumva clară, banii încasaţi din vânzare vor putea fi folosiţi imediat, în timp ce cei plătiţi pe chirie vor fi debursaţi treptat. E ca un împrumut pe termen infinit. Doar că învăţăturile financiare înţelepte spun de obicei că e mai raţional să accesezi un împrumut pe care să-l garantezi cu acel imobil, având un termen clar de achitare, chiar şi cu extra dobândă, decât să vinzi imobilul ca apoi tot tu să-l iei în chirie. Pentru că pe termen scurt vânzarea poate fi salvatoare, dar pe termen lung e o decizie generatoare de costuri uriaşe. Iar Nissan părea a fi una din companiile care are planuri pe termen mai lung, nu doar pe termen scurt.

Iar această tăiere ca-n varză va continua la Nissan şi în următoarele luni. După primele veşti despre închiderea uzinei din Oppama de acum câteva săptămâni, în ultimele zile au apărut şi informaţii că Nissan va închide şi uzina Civac din Mexic, cea care funcţionează de aproape 60 de ani şi producea maşini pentru America de Nord şi de Sud. Cândva, acolo se fabrica offroader-e şi pick-up-uri legendare Nissan, iar uzina era unul din pilonii prezenţei Nissan în această regiune a globului.

Civac a fost prima uzină Nissan din afara Japoniei, deci şi ea are un rol legendar în istoria Nissan. Ca şi Opama, însă, echipa de 3.000 de oameni desemnată cu reducerea costurilor n-a fost emoţionată de acest rol şi ar fi dispus şi planificarea închiderii ei.

Marea întrebare e dacă va mai rămâne ceva din Nissan. Or, asemenea decizii care lovesc atât de adânc, riscă să pună pe brânci compania. În ultimele luni au fost anulate şi mai multe modele aflate în dezvoltare. Iar fără uzine, fără modele noi şi fără ingineri, ce va mai rămâne din Nissan? Or, se pare că pentru această parte a sarcinilor, de planificare de după tăierea de costuri, nu există o echipă de 3.000 de oameni.