Doi români operează cea mai mare macara de construcţii din lume, Big Carl, pe şantierul centralei nucleare Hinkley Point C din Marea Britanie

Acum câteva zile am publicat un articol despre o operaţiune logistică extraordinară, în care cea mai mare macara de construcţie din lume, poreclită „Big Carl”, amplasase o cupolă de 245 tone deasupra unui reactor nuclear, pe şantierul de construcţie a centralei Hinkley Point C din Marea Britanie. Acea macara, numită de fapt Sarens SGC-250, e proiectată şi construită într-un singur exemplar şi e o mostră a vârfului ingineriei civile atinse în acest domeniu. Ei bine, după publicarea acelui articol am aflat că, de fapt, doi români sunt operatorii acestei macarale unice în lume.

După publicarea acelui articol, care a fost foarte popular printre cititorii noştri, am primit un apel din Marea Britanie. De la celălalt capăt ne-a sunat Romulus Andrei, care ne-a spus că a văzut articolul nostru şi ne-a anunţat: „să ştiţi că doi români operează cu Big Carl, de fapt, iar eu sunt unul dintre ei”.

Pentru noi a fost o onoare să fim contactaţi şi să auzim asta din prima sursă, iar de aici încolo am vrut să auzim din prima sursă experienţele de a opera cu cea mai mare macara de construcţii terestră din lume. E totuşi ceva absolut unic, iar să poţi auzi această experienţă direct de la oamenii care o operează, aflând că ei sunt, de fapt, din România, e şi mai intrigant.

Romulus Andrei e originar din Bucureşti, iar colegul său român, alături de care munceşte, e Sebastian Sonea, originar din Oradea. Ambii au studii profesioniste în acest domeniu, or, operarea de macarale presupune şi o responsabilitate enormă pentru verificarea unghiurilor posibile pentru fiecare sarcină ridicată, a manevrelor corecte.

Foto: Romulus (sus) şi Sebastian (jos), cei doi români care operează cea mai mare macara terestră din lume

Dacă la şcoală se întreba cineva la ce i-ar folosi matematica şi trigonometria, atunci în domeniul macaralelor e aplicarea ei poate cea mai directă şi constantă a trigonometriei. Doar că acum macaralele vin şi cu fişe tehnice avansate care dau indicaţii clare a diapazonului posibil în fiecare situaţie, iar de cele mai dese ori şi cu asistenţi digitali.

Macaraua pe care o operează cei doi români la centrala Hinkley Point C, cea mai mare din lume, are un sistem complex de distribuţie a greutăţii, care-i permite să ridice greutăţi aflate şi la o distanţă foarte mare de punctul de sprijin al bazei. Baza macaralei e constituită din două şine, cu punctul central de sprijin pe una din şine şi cel de balast pe cealaltă şină. Macaraua poate astfel ridica până la 5.000 tone greutate în apropierea bazei sale.

La alte macarale, greutatea scade rapid pe măsură ce distanţa punctul lui ridicare se depărtează faţă de bază, întrucât braţul forţei creşte rapid şi chiar dacă există contragreutăţi, greutatea maxim admisă poate scădea rapid de la peste o mie de tone la doar câteva zeci de tone.

În cazul macaralei Sarens SGC-250, ea poate ridica 2.000 tone la 100 metri distanţă faţă de baza ei. Şi tocmai asta o face potrivită pentru munca dificilă de pe un şantier atât de complex al unei centrale nucleare, or, aici baza macaralei nu se poate muta prea des, iar greutăţile ridicate sunt imense, cum ar fi cea de 245 tone de care menţionam acum câteva zile.

I-am întrebat pe operatorii din România care e experienţa de a munci cu cea mai mare macara din lume şi cât de des operează ea pe şantier, pentru că ştiam că pe acelaşi şantier mai există alte macarale mai mici. Romulus ne-a dat un răspuns neaşteptat: „Sincer să fiu, Big Carl este unul din cele mai plictisitoare utilaje, întrucât nu ridică foarte frecvent, iar atunci când o face, totul decurge la o viteză foarte mică”. Asta e o atitudine de profesionist de neclintit, care a adunat atâta experienţă, încât nu se mai lasă emoţionat nici de scara imensă a utilajului pe care-l operează, nici de grandoarea misiunii îndeplinite.

E adevărat că totul decurge lent la Big Carl, pentru că scara sa e imensă, iar ridicarea unor asemenea obiecte înseamnă întotdeauna operaţiuni logistice făcute cu mare atenţie şi precizie, de unde vine şi viteze mică de ridicare. Spre exemplu, ridicarea cupolei de 245 tone a însemnat o operaţiune de circa 1 oră şi jumătate, pentru a ridica obiectul, a-l deplasa în punctul corect şi a-l lăsa lent spre poziţia corectă, unde s-a aşteptat şi fixarea lui.

Având aceste caracteristici, Big Carl e indispensabil pe şantierul centralei nucleare, dar folosirea ui pentru misiuni mai simple nu e raţională, întrucât există macarale mai mici şi mai rapide. Prin urmare, cei doi români operează şi celelalte macarale de pe şantier şi doar în zilele unor noi operaţiuni logistice extraordinare e pornită şi macaraua imensă Big Carl, sau Sarens SGC-250 după numele său complet.

E greu să înţelegi mărimea imensă a acestui mastodont din imaginile mai panoramice. Această scară imensă se percepe mult mai uşor când apar şi oameni în imagine la baza macaralei.

Şi doar pornirea lui Big Carl e o operaţiune ce durează până la 4 ore! Macaraua are 12 motoare diesel Caterpillar, de 421,5 CP fiecare, ceea ce-i oferă o putere cumulată de 5.058 CP. Cele 12 motoare sunt divizate în 6 grupuri a câte 2, iar ele propulsează un sistem hidraulic, care conţine 64 de motoare Bosch A2FM, care folosesc presiunea formată în acest sistem pentru a asigura toate funcţiile complexe de mişcare a componentelor macaralei. La pornire, motoarele diesel sunt acţionate pe rând, pentru a creşte treptat presiunea în sistemul hidraulic.

Motoarele au nevoie să funcţioneze circa 30 minute pentru a ajunge la temperatura lor optimă pentru a fi gata de performanţa maximă. În unele funcţii ale macaralei nu e nevoie de pornirea tuturor motoarelor, dar totuşi pornirea lor e însoţită de verificări de securitate şi de calibrarea presiunii şi senzorilor din sistemul hidraulic, astfel încât totul să funcţioneze corect, cu precizia necesară. Doar calibrarea circuitului hidraulic şi parcurgerea check-list-ului aferent acestui sistem poate dura 1-2 ore.

La fiecare pornire, toţi senzorii macaralei verifică poziţia şi echilibrul tuturor componentelor principale. Chiar dacă macaraua are o scară imensă, ea are senzori de mare precizie, care-i conferă capacitatea de opera extraordinar de coerent şi direct la ţintă. Iar diagnosticarea ei automatizată e la fel de complexă, înainte ca ea să devină complet pregătită de muncă şi să poată executa sarcinile propriu-zise.

Există totuşi, o senzaţie de mândrie din a manevra un utilaj atât de mare? „Da, bineînţeles”, ne spune Romulus, deşi, aşa cum spuneam mai sus, el nu prea meditează în mod special la asta, ci tratează mai degrabă totul ca ceva absolut firesc. Şi Romulus, şi Sebastian, au o experienţă uriaşă, şi pe alte macarale, precum Liebherr, Kobelco şi Sennebogen, iar această profesie are capacitatea de a de capta puternic, şi ajungi să o placi mult, având de fiecare dată senzaţia lucrului bine făcut la final de tură.

Acum, munca celor doi români, prin operarea celei mai mari macarale din lume pe şantierul unei centrale nucleare, contribuie a progresul energetic al Marii Britanii. Atunci când va fi gata, Hinkley Point C va furniza circa 10% din energia consumată în Marea Britanie. Centrala va avea două reactoare cu o putere cumulată de 3,2 GW, iar producţia anuală medie va fi de circa 26,65 TWh, cu un factor de capacitate de peste 95-96%. Cifra de 26,55 TWh reprezintă jumătate din consumul anual de electricitate al României, deci scara şi importanţa acestei construcţii din Marea Britanie este imensă.