Moldova a anunţat noi licitaţii pentru parcuri eoliene mari cu baterii aferente, cu schimbare de accente pentru a păstra terenul agricol

Acum 10 zile, publicam un articol detaliat în care scriam despre rezultatele primelor licitaţii de parcuri eoliene şi fotovoltaice mari din Moldova, unde fuseseră atribuite 105 MW de parcuri eoliene şi 60 MW de parcuri fotovoltaice. Acum două zile, mai publicam o altă ştire despre inaugurarea celui mai mare parc fotovoltaic din Moldova, de 50 MW, la Rădeni, un singur asemenea pac putând livra între 6 şi 10% din consumul de electricitate pe timp de zi al ţării. Foarte mulţi cititori au punctat două întrebări esenţiale şi justificate la aceste ştiri: cum rămâne cu capacităţile de stocare a energiei regenerabile, iar în cazul parcului fotovoltaic din Rădeni, care ocupă 96 hectare, întrebarea era dacă nu e o suprafaţă prea mare extrasă din circuitul de terenuri agricole. Ei bine, acum Moldova a anunţat calendarul de noi licitaţii pentru parcuri eoliene mari cu baterii aferente pentru stocare, pentru prima dată în istoria sa, iar pe lângă asta e semnalată şi o schimbare de accente pentru păstrarea terenului agricol în circuitul agriculturii.

Moldova e o ţară unde terenul agricol e valoros, fără îndoială. Dar şi securitatea energetică e la fel de prioritară şi dacă e să ne gândim că 96 hectare pot asigura între 6-10% din consumul de electricitate pe timp de zi şi între 1,4-1,5% din electricitatea consumată anual, alocarea anumitor suprafeţe de terenuri pentru producţia de electricitatea devine justificată, mai ales când parcurile fotovoltaice sunt echilibrate şi cu alte surse de energie regenerabilă în sistem. Dar, fireşte, expansiunea nu poate neglija total şi valoarea acelor terenuri pentru agricultură şi pentru securitatea alimentară.

Foto: Parcul fotovoltaic de la Rădeni, Străşeni, inaugurat acum două zile

Tocmai de asta, la ultima conferinţă de presă de la Ministerul Energiei, ministrul Dorin Junghietu ne-a dat primele informaţii preliminare despre licitaţiile despre care vorbim azi, şi ne-a spus că de această dată ele nu vor conţine parcuri fotovoltaice mari, pentru că de aici încolo se va pune un accent mai mare pe eoliene, din considerentele păstrării suprafeţelor agricole pentru agricultură, dar şi din considerentele că eoliene pot produce electricitate şi la orele serii sau dimineţii, când cererea în sistem e mare, iar producţia solară e mică sau nulă. Nu se vor exclude total fotovoltaicele, dar se doreşte un accent mult mai mare pe eolioene.

Iar calendarul de licitaţii anunţat acum confirmă această schimbare de accente. Ministerul Energiei a anunţat pregătirea pentru anunţarea oficială în luna octombrie 2025 a licitaţiilor de parcuri eoliene mari, de 173 MW putere, cu centrale aferente de baterii de 22 MW putere şi minim 44 MWh capacitate de stocare.

Dacă la noua licitaţie vor exista mai mulţi câştigători care vor diviza între ei aceste capacităţi de producţie de 173 MW, şi capacităţile de stocare şi putere a centralelor vor fi divizate proporţional, ne-a confirmat Ministerul Energiei.

Spre exemplu, dacă vor exista trei parcuri eoliene câştigătoare — unul cu 10 turbine eoliene de 62 MW putere totală, altul cu 15 turbine eoliene de 93 MW putere totală şi ultimul cu 4 turbine eoliene de 18 MW putere totală, ele vor trebuie să aibă centrale de baterii cu parametrii de 7,88 MW/15,76 MWh pentru primul parc, 11,83 MW/23,66 MWh pentru cel de-al doilea parc şi 2,29 MW/4,58 MWh pentru al treilea.

Cei de la Ministerul Energiei ne-au menţionat, însă, că în acest moment specificaţiile tehnice pentru centralele de baterii sunt încă în revizuire, în vederea stabilirii unor eventuale capacităţi mai mari pentru aceste baterii. Deci, s-au putea ca suma puterii lor să fie mai mare de 22 MW, iar suma capacităţii mai mare de 44 MWh.

Într-un document recent al aceluiaşi minister, se menţiona că Moldova are nevoie în total de 246 MW de surse de echilibrare la parametrii actuali ai sistemului său energetic, dintre care 72 MW ar fi rezerva automatică de restabilire a frecvenţei şi 174 MW rezervă manuală de restabilire a frecvenţei. Circa 80 MW din cei 174 MW pot fi asiguraţi de unităţile de generare actuale, iar 94 MW ar trebui să provină din capacităţi noi. Însă aceste cifre analizează necesităţile de echilibrare a frecvenţei, nu capacitatea necesară de stocare a electricităţii regenerabile. Or, dacă e să se crească în continuu aceste surse de energie regenerabilă, e absolut necesar să existe capacităţi de stocare care să poată asigura o mare parte din puterea necesară şi să poată stoca capacităţi energetice pe multe ore sau chiar zile de consum.

În prezent, Moldova are cifre de consum în reţea cuprinse între 200-250 MW pe timp de noapte, 450-800 MW pe timp de zi, iar în orele de vârf consumul maxim e de 750-1.050 MW în funcţie de sezon. Sunt discrepanţe mari între noapte şi zi, care pot limita capacităţile de energie regenerabilă ce pot fi absorbite în sistem, dacă nu se aplică şi stocare. Consumul anual al Republicii Moldova în 2024 a fost de 4.500 GWh pentru întregul an (4,5 TWh), ceea ce echivalează cu o medie zilnică de 12,33 GWh în consum de electricitate.

Într-o manieră optimistă, dar relativ realistă, ca Moldova să-şi poată asigura ţinta de 30% de energie regenerabilă în media sistemului său, ea ar avea nevoie de minim 300-500 MWh capacităţi de stocare. Într-o etapă mai avansată, cu cotă mai mare de energie regenerabilă produsă local, ar fi nevoie de minim 1,0-1,5 GWh de capacitate de stocare, la 200-300 MW putere, pentru a putea acoperi 5-6 ore. Iar dacă luăm în calcul schimbarea de accent pe eolian şi un viitor peste 10 ani, când Moldova şi-ar dori măcar vreo 70% de producţie locală de energie regenerabilă, atunci ea ar avea nevoie de minim 3,5-4,5 GWh de capacitate de stocare, cu abilitatea ca aceste centrale să poată furniza până la 450-500 MW şi mai mult în sistem. Deci, e mult de muncă în faţă la acest capitol, însă aici se află cheia pentru a putea ajunge la o stare în care Moldova îşi produce practic toată electricitatea, cu rămânerea într-un sistem comun european în care se mai pot face şi mici exporturi şi importuri de echilibrare.

Deocamdată, planul dezvăluit de Ministerul Energiei prevede că în 2030 Moldova ar trebui să aibă în sistemul său minim 600 MW de capacităţi de producţie eoliană, minim 325 MW de producţie din panouri fotovoltaice, minim 20 MW de capacităţi din deşeuri, 25 MW de capacităţi din hidrocentrale şi minim 70 MW de putere livrată de centralele de baterii.

E un plan foarte conservativ, de fapt, elaborat mai demult, care prevedea că acum, în 2025, Moldova trebuia să aibă mai puţin de 400 MW de capacităţi de energie regenerabilă. Realitatea e că deja sunt 690 MW în sistem, înainte de inaugurarea parcului de la Rădeni de 50 MW şi înainte de a inaugura celelalte componente din licitaţiile mari din faza întâi, care vor mai adăuga încă minim vreo 120 MW, şi deja se ajunge la 860-900 MW către anul 2026. Cu cei 173 MW din licitaţiile eoliene despre care vorbim azi, cifra se va duce deja la peste 1.030-1.070 MW către 2027. Deci, de centrale de stocare va fi nevoie în capacităţi mai mari şi în termeni mai restrânşi.

Şi, apropo, nimeni nu interzice nici acum investiţiile private în asemenea centrale în afara acestor licitaţii. Or, dacă cineva îşi poate asigura un model de afacere care să poată stoca capacităţi de energie cumpărând-o de pe piaţa liberă în orele de producţie maximă, şi apoi livrând-o înapoi în reţea în orele de consum maxim, la preţuri mai mici decât preţul energiei de echilibrare importate de Moldova din afară, cu siguranţă că va exista cerere pentru această energie furnizată de eventuale centrale independente, aşa cum se întâmplă în multe ţări ale lumii. Desigur, ele trebuie avizate şi coordonate ca parte a întregului sistem, dar e cert că Moldova e deja o ţară în care e mare nevoie de aceste centrale de stocare.