Norvegienii au descoperit că fiecare al 4-lea şofer de maşină electrică din ţara lor e nevoit să-şi oprească periodic aerul condiţionat, ca să aibă autonomie mai mare

În Norvegia, ţara cu cea mai mare rată de adopţie a maşinilor electrice şi probabil cea mai mare densitate de staţii de încărcare a acestora, care pot fi găsite mult mai frecvent decât benzinăriile, ar trebui să nu mai existe fenomenul de anxietate faţă de autonomia maşinilor electrice. Pe deasupra, şi maşinile electrice noi au deja o autonomie mare în viaţa reală, care nu e foarte afectată nici de folosirea climatizării, nici pe timp de iarnă, nici pe timp de vară. Şi totuşi, acum norvegienii au făcut o descoperire paradoxală într-un studiu al comportamentului proprietarilor de maşini electrice, aflând că fiecare al 4-lea şofer e nevoit să-şi oprească periodic aerul condiţionat, ca să aibă autonomie mai mare.

În această vară, Norvegia a avut parte de mai multe valuri de călduri neobişnuite, cu temperaturi care au ajuns şi la 35 grade Celsius. Asta a motivat compania Zaptec, care vinde staţii pentru încărcarea maşinilor electrice, să contracteze o companie de sociologie pentru a studia comportamentul proprietarilor de maşini electrice din Norvegia.

Studiul a scos la iveală faptul că 24% din proprietarii de maşini electrice, sau aproape fiecare al 4-lea şofer, e nevoit să-şi oprească periodic aerul condiţionat, ca să aibă autonomie mai mare cu energia pe care o are în baterie. De obicei, asta se întâmplă atunci când în baterie mai puţină energie şi mai ales când maşinile nu-şi estimează corect autonomia, indicând la început o cifră, care e recalculată în direcţia micşorării semnificative pe măsură ce maşina se apropie de destinaţia dorită.

Astfel, mulţi proprietari îşi estimează timpul de a ajunge la destinaţie, şi mizează pe faptul că nu vor mai trebui să oprească pentru o încărcare, iar apoi autonomia începe a scădea şi le creează frustrarea că dacă ar continua să conducă în aceeaşi manieră, cu aceleaşi atribute de confort, nu vor mai putea ajunge la destinaţie, iar atunci sunt nevoiţi să recurgă la măsuri de economie a electricităţii.

Cea mai populară măsură în acest caz în Norvegia e oprirea aerului condiţionat, de multe ori ea fiind favorizată de clima mai rece. Unii recurg şi la reducerea vitezei sau chiar oprirea sistemului auto şi al celui multimedia.

Descoperirea a produs consternare printre experţii din Norvegia, atât printre reprezentanţii companiei care vinde staţii electrice, cât şi printre experţii tehnici de la NAF, paralela norvegiană a ADAC-ului german, dar şi presă. Cumva percepţia generală era că proprietarii de maşini electrice, mai ales din Norvegia, au depăşit demult orice probleme asociate cu autonomia. Iar acum, descoperirea că fiecare al 4-lea şofer încă mai e nevoit să oprească funcţii de confort în maşina sa pentru a ajunge la destinaţie, e un şoc.

Cei de la NAF spun că această manieră de a opri atributele de confort dintr-o maşină electrică e învechită şi nu aduce beneficiile pe care le-ar crede oamenii, mai ales în maşinile electrice moderne.

Ei dau exemplul unui test făcut anterior de germanii de la ADAC, în care o maşină electrică a fost pusă într-un laborator, cu condiţii controlate de climă toridă, la 35 grade Celsius, fiind lăsată acolo timp de 8 ore cu climatizarea pornită. Pentru fiecare oră, bateria a pierdut 2% din energie pentru aerul condiţionat, în 8 ore ea consumând 16%.

În cazul acelei maşini, asta însemna 12 kWh de energie consumată în 8 ore, cu o putere medie de 1,5 kW trasă din baterie de sistemul de climatizare la o asemenea temperatură. În interior, apropo, temperatura era setată la 20 grade, iar maşina din testul ADAC era o Tesla Model Y, cunoscută pentru eficienţa sa în consumul energetic al perifericelor.

Norvegienii amintesc că testul germanilor de atunci a constatat o pierdere de autonomie de 64 km în 8 ore, deci cam 8 km pe oră, datorată aerului condiţionat. Norvegienii spun că această pierdere e foarte mică, şi e mult mai logic şi mai rapid să conduci în condiţii de confort absolut, şi să opreşti pentru 5-10 minute pentru a încărca acea cantitate de energie adiţională consumată.

Spre exemplu, dacă ai o călătorie de 4 ore, va trebui să pui în baterie cam 32 kWh consumaţi de climatizare în condiţii toride. La o putere de încărcare mai mediocră de 150 kW, încărcarea celor 32 kWh ar dura aproape 13 minute. La o putere de încărcare mai des întâlnită la maşinile moderne, de 200 kW, încărcarea a 32 kWh durează mai puţin de 10 minute, iar la o putere de încărcare de 350 kW, pentru maşinile mai moderne şi mai performante, va dura 5 minute şi jumătate.

Prin urmare, autorii studiului ţin să-i convingă pe cei 24% de proprietari de maşini electrice să nu-şi mai sacrifice confortul inutil, pentru că staţii de încărcare există aproape oriunde în Norvegia, şi e mai logic să cheltui 5-10 minute în plus, intrând rapid la o staţie de încărcare pe drum, dar să călătoreşti în confort climateric, decât să opreşti aceste atribute şi să ai o experienţă neplăcută de condus.

Doar că practica bate teoria adeseori şi e foarte probabil că acei 24% din proprietarii de maşini electrice din Norvegia, care fac asta, o fac nu din neştire sau ignoranţă, ci pentru că au maşini mai puţin eficiente de cât Tesla Model Y din testul ADAC, care sunt afectate mai mult sau care au devieri mai mari în prognozarea autonomie. Rezultatele studiului au arătat, însă, că de multe ori ceea ce cred experţii că ar fi o situaţie generală sau o problemă depăşită, nu e întotdeauna aşa în reflecţia experienţei adevărate a proprietarilor. Iar astfel experţii au putut să vadă mai bine realitatea din teren şi să înţeleagă cum poate fi ea îmbunătăţită, chiar dacă vorbim despre o problemă care se considera deja depăşită.