Proprietarii de maşini cu hidrogen din capitala Norvegiei trebuie să călătorească 500 km pentru a-şi alimenta automobilele, şi apoi încă 500 pentru a reveni

Norvegia şi-a câştigat şi fortificat în ultimul deceniu reputaţia de ţara cu cea mai mare rată de adopţie a maşinilor electrice, în ultimele luni tocmai 97% din maşinile noi vândute în această ţară fiind electrice. În numărul total al maşinilor care circulă în ţară, maşinile electrice le-au depăşit deja la număr pe cele diesel. Dar maşinile cu hidrogen nu s-au bucurat de o popularitate notabilă în Norvegia, decât în episoade scurte, când propulsia cu hidrogen părea să aibă perspectivă în rol de alternativă pentru cea electrică. Cele mai multe maşini cu hidrogen din Norvegia se află în capitala Oslo şi în jurul acesteia. Doar că acum toţi proprietarii de maşini cu hidrogen din Oslo au ajuns într-o situaţie revoltătoare, în care trebuie să călătorească 500 km doar pentru a-şi alimenta automobilele, apoi încă 500 km pentru a reveni înapoi, fiind de facto impuşi să nu mai circule cu ele, informează publicaţia norvegiană motor.no.

Toată situaţia absurdă e creată din cauza faptului că în ultimii ani în regiunea Oslo rămăsese o singură staţie de alimentare cu hidrogen funcţională, numită Hovik şi operată de compania Hynion. Însă în ultimele luni compania Hynion s-a tot zbătut în probleme financiare grave, cu o insolvenţă anunţată în primăvară. Chiar şi cu insolvenţa, staţia a continuat să funcţioneze, în timp ce compania îşi căuta căi de finanţare pentru a ieşi din impas.

Dar acum, în iulie 2025, situaţia financiară a companiei s-a înrăutăţit şi mai mult, iar facturile nu au mai putut fi achitate nici măcar cu întârziere, aşa că a fost luată decizia inevitabilă de a închide „temporar” şi staţia de alimentare cu hidrogen Hovik. Şi întrucât ea era singura rămasă din regiunea Oslo, acum toţi proprietarii de maşini cu hidrogen din capitala Norvegiei au rămas pur şi simplu fără o staţie unde să-şi poată alimenta maşinile.

Şi în toată Norvegia a mai rămas acum o singură staţie funcţională, localizată tocmai în Tiller, în regiunea Trondheim. Acea staţie, însă, e deţinută de compania Asko, care are o flotă proprie de camioane cu hidrogen. Compania îşi construise staţia pentru uz intern şi accesul publicului la ea nu era prevăzut, dar în ultimele luni cei de la Asko au anunţat că ar putea alimenta şi maşini private, cu condiţia ca întâi proprietarii să semneze un contract cu Asko. Deci, singura staţie de hidrogen rămasă funcţională în Norvegia nu e una în care să poţi pur şi simplu opri şi alimenta, ci una pentru care ai nevoie întâi de ceva birocraţie şi un card eliberat pentru staţie, după care să poţi intra acolo.

Foto: Camion Scania propulsat cu hidrogen din flota Asko

Mai mult ca atât, fiind o staţie destinată mai ales camioanelor proprii ale celor de la Asko, atunci când mergi acolo ai mari şanse ca ea să fie ocupată de vreun camion care încarcă. Or, staţiile actuale de hidrogen pot alimenta camioanele doar în câteva etape, de obicei câte 10 kg, până când următoarele 10 kg sunt pregătite şi presurizate. Astfel, se pot alimenta de obicei 10 kg, după care e nevoie să se aştepte 10-20 minute pentru presurizarea cantităţii următoare.

Foto: Staţia cu hidrogen a celor de la Asko

Dar nici asta nu e cea mai mare problemă, ci distanţa absurdă pe care proprietarii unor maşini precum Toyota Mirai din Oslo trebuie să o parcurgă pentru a alimenta la singura staţie funcţională rămasă în ţara lor. Din Oslo până în Tiller e o distanţă de 500 km într-o direcţie. Asta ar însemna să mergi 500 km din Oslo către Tiller ca să alimentezi, după care să mai mergi 500 km înapoi spre Oslo.

Problema e că e imposibil să se facă asta practic, întrucât singurul model cu hidrogen încă vândut în Norvegia, Toyota Mirai, are o autonomie oficială de 650 km. Respectiv, în cel mai optimist scenariu al unui om care avea rezervorul plin de mai demult şi ar vrea să meargă în Tiller, ar ajunge acolo, poate, ar alimenta, după care ar merge spre Oslo şi ar rămâne cu maxim 150 km autonomie rămasă. Ceea ce ar fi insuficient pentru a se mai putea duce încă o dată la staţie.

În Norvegia sunt înmatriculate circa 200 de automobile cu hidrogen, vânzările lor obţinând chiar anul trecut un mic boost, după ce li se permisese deplasarea pe benzile de transport public, aşa cum fuseseră stimulate cândva şi maşinile electrice. Majoritatea din cele 200 maşini sunt localizate în Oslo. Iar acum aceste maşini efectiv nu mai au unde alimenta în Norvegia, întrucât staţia din Tiller e pur şi simplu nerealist de departe.

Există vreo alternativă, poate în Suedia vecină? Dar, există, dar nici acele opţiuni nu sunt foarte realiste. Cea mai apropiată alternativă trebuia să existe în Goteborg, la 300 km depărtare, şi proprietarii in Oslo ar fi putut circula până la staţie şi înapoi cu Mirai, mai având vreo 50 km de autonomie rămas pentru rularea în interiorul oraşului lor. Doar că nici acea staţie nu funcţionează încă, deoarece era construită tot de Hynion.

Singura staţie alternativă încă funcţională şi deschisă publicului larg e situată în Mariestad, pe un traseu ce are 339 km pe varianta mai scurtă, dar mai lentă, şi 350 km pe varianta mai rapidă şi mai lungă. Însă drumul dus-întors, de 2x339 km, înseamnă deja 678 km, ceea ce depăşeşte autonomia de 650 km din fişa oficială a lui Toyota Mirai. Poate doar dacă se conduce ultra eficient, ca la un maraton de recorduri, se mai poate ajunge din Suedia înapoi spre Oslo, aşa încât să mai rămână suficient hidrogen pentru a merge din nou la staţie. Dar în acest caz maşina n-ar mai putea fi folosită pentru alte scopuri decât dusul şi revenitul de la staţia de hidrogen.

Nici în Suedia nu mai există o altă staţie de hidrogen deschisă publicului decât cea din Mariestad. Alte două staţii operate de Hynon, una din Stockholm şi alta din Sandviken, sunt închise. Singura staţie funcţională încă nemenţionată mai sus e una din Umea, mult mai la nord, dar acolo alimentarea poate fi făcută doar cu programare în prealabil.

Deci, o mare problemă pentru proprietarii de maşini cu hidrogen din ţările scandinave. Doar că în Suedia ea nu se simte atât de acut, întrucât numărul total al maşinilor cu hidrogen înmatriculate e mai mic de 10 unităţi în toată ţara, la o diferenţă mare faţă de cele 200 automobile din Norvegia. Însă, după această experienţă amară de acum, probabil se poate spune că nimeni nu-şi va mai dori prea curând vreo maşină cu hidrogen în aceste regiuni ale Europei.

Foto: Margrethe Wam Solvang, una din primele proprietare de maşini cu hidrogen din regiunea scandinavă, privindu-şi maşina devenită imposibil de condus