Un service din Croaţia atenţionează cumpărătorii de maşini electrice la mâna a doua despre costuri exorbitante, practicate de unii producători pentru reactivarea bateriilor

Până acum, când se vorbea despre riscurile cumpărării unei maşini la mâna a doua, subiectul principal viza degradarea bateriei şi costul mare de înlocuire a acesteia în afara garanţiei. Deveniseră cunoscute multe cazuri când costul unei baterii noi era atât de mare, încât se apropia de valoarea întregii maşini sau chiar o depăşea, iar unii proprietari ajungeau la disperare. Cel mai neobişnuit caz a fost ce a unui finlandez, care şi-a aruncat în aer Tesla după ce i s-au cerut 20 mii euro pe o baterie nouă. Dar în ultimul timp ia amploare un alt fenomen, care ascunde costuri exorbitante, iar service-ul EV Clinic din Croaţia, unul din cele mai specializate din Europa în diagnosticare, inginerie şi reparaţii profunde ale maşinilor electrice, a atenţionat de curând cumpărătorii maşinilor electrice la mâna a doua despre aceste costuri, practicate de unii producători auto şi service-urile lor autorizate.

Aceste costuri vin din reactivarea bateriilor după un accident. Maşinile electrice au de obicei o siguranţă pirotehnică la baterie, care funcţionează după un principiu similar cu airbag-urile şi se declanşează la un accident pentru a deconecta bateria principală de la sistemul electric al maşinii, pentru a preveni orice consecinţe nefaste pentru cei de la bord sau salvatori. E o măsură de siguranţă necesară, iar declanşarea ei are loc de obicei prin acelaşi modul care declanşează şi airbag-urile, logica fiind că dacă un accident a fost suficient de puternic încât se declanşeze măcar un airbag, atunci se impune şi deconectarea bateriei.

Într-un număr mare de accidente, bateria rămâne intactă, fără vreo deteriorare. Respectiv, după repararea barelor de protecţie sau a altor părţi de caroserie, trebuie făcută şi reactivarea bateriei prin înlocuirea siguranţei pirotehnice vechi cu una nouă. Unele maşini au două asemenea siguranţe. Şi în majoritatea cazurilor noile siguranţe trebuie programate în sistemul electronic al maşinii.

Ei bine, nu toate mărcile şi modele au acelaşi principiu de operare al acestor siguranţe. La unele mărci, ele sunt dispozitive simple, care se pot demonta relativ uşor din interiorul carcasei bateriei şi se pot înlocui chiar fără a demonta bateria de pe maşină.

Foto: Locul de acces la siguranţa pirotehnică la o baterie Tesla

La altele, însă, ele sunt integrate în modulul de control al bateriei sau în alte componente, ceea ce le permite unor producători să perceapă sume mai mare pentru reactivare, cu motivarea că trebuie înlocuite componente majore.

La producătorii chinezi aceste siguranţe pirotehnice sunt atât de ascunse în circuitele electronice, încât e aproape imposibil să le depistezi, nu doar să le înlocuieşti. Croaţii spun că producătorii chinezi au cea mai obscură localizare a acestor şi înlocuirea lor a aproape imposibilă, fiind necesară schimbarea întregii baterii.

Croaţii spun că fenomenul a început a lua o amploare tot mai mare, iar în Europa centrală şi occidentală multe maşini electrice afectate ajung să fie vândute la export de proprietarii de acolo tot din cauza acestor costuri exorbitante. Şi tendinţele actuale sunt că aceste maşini ajung tot mai mult spre Europa de Est şi ţările balcanice, unde costurile enorme cad pe povara cumpărătorilor neavizaţi.

Şi apoi, chiar dacă cineva cumpără o maşină la mâna a doua, e bine să ştie despre aceste costuri şi eventual cum le poate ocoli sau minimiza.

Croaţii dau şi exemplul modelului Skoda Enyaq şi a altora din grupul VW, construite pe aceeaşi platformă. Acum 3 ani, când primul asemenea exemplar din Croaţia a trebuit reactivat, preţul oficial cerut de service-ul autorizat a fost de 11.920 euro. Atenţie, nu vorbim de înlocuirea bateriei, ci de reactivarea ei după un accident.

Era un preţ uriaş, pe care producătorii şi service-urile oficiale îl percepeau fie de la posesori, fie de la companiile de asigurări. Şi multe mărci mai continuă să facă asta.

Un caz similar cu un VW ID.4 de acum le-a confirmat că producătorii încă mai au practica de a cere aceste preţuri exorbitante pentru o simplă reactivare.

Croaţii spun că au învăţat deja să facă aceste lucrări de reactivare a bateriei la costuri mai moderate decât cer producătorii, cu componentele originale ale acestora, comandate separat. Dar oricum discrepanţele de preţ sunt mari de la un producător la altul. Iată care ar fi costul de reactivare făcută cu componente oficiale, dar în afara service-ului oficial:

• Mercedes — 300 euro
• Modelee grupului VW, inclusiv Skoda, Cupra — 3.000 euro
• BMW — 4.500 euro
• Stellantis — 2.000 euro
• Tesla — 180 euro
• BYD, MG, alte mărci chinezeşti — imposibil de făcut, componente ascunse.

Croaţii spun că în toate cazurile această schimbare ar trebui făcută cu costuri minime, pentru că la nivel constructiv şi electronic, totul e foarte simplu. Iar facturarea de către service-urile oficiale ale acestor lucrări cu 5-12 mii euro şi mai mult e pur şi simplu o lăcomie, făcută sub pretextul siguranţei, mai spun aceştia.