Am descoperit unul din cele mai curioase exemplare BMW M3 E46, înmatriculat în Moldova şi restaurat în România

Exemplarele clasice de BMW M3 sunt extraordinar de apreciate prin ţările cu o cultură auto de decenii, mai ales acolo unde aceste maşini au trecut întreg ciclul de la modele curente vândute noi în showroom-uri până la generaţii trecute şi apoi youngtimer-e şi modele clasice de colecţie. Prin părţile noastre, însă, exemplarele clasice de BMW M3, mai ales cele care beneficiază de grija deplină a proprietarilor lor, sunt mult mai rare. Iar când le divizăm pe generaţii, se poate întâmpla să ajungem la unităţi numărate din fiecare iteraţie. De curând, am descoperit ad-hoc unul din cele mai curioase asemenea exemplare — un BMW M3 E46, înmatriculat în Moldova, dar restaurat cu minuţiozitate în România până la starea sa actuală. Paradoxul e că valoarea acestui E46 e estimată acum de proprietarul său la 90.000 euro. Ce poate ascunde, deci, în ea o maşină de prin părţile noastre, care, la 23 de ani de când e fabricată, poate concura la preţ cu modele actuale luxoase de pe piaţă?

BMW M3 e modelul pe care inginerii diviziei M l-au tratat întotdeauna cu sfinţenie, proiectându-l fără compromisuri, pentru echilibrul ideal în dezlănţuirea puterii. Tocmai de asta, azi, dacă privim în istoria tuturor generaţiilor M3, nu există nici măcar o singură generaţie despre care pasionaţii să spună că a fost o dezamăgire. Toate, dar absolut toate generaţiile sunt adorate sau cel puţin respectate profund de fani. Şi e valabil şi pentru generaţia actuală G80, deşi ea încă e tratată ca un model curent şi ca un viitor model de colecţie, nu ca un model care să fie privit cu nostalgie.

Generaţia E46 a avut sub capotă un motor de 6 cilindri în linie, aspirat, de 3,2 litri, cu numele de cod S54. Motorul dezvolta 343 CP la 7.900 rpm şi 363 Nm, capacitatea sa de a urca la turaţii atât de mari fiind una care-i definea caracterul său. Într-o epocă a motoarelor fără turbină, asemenea turaţii erau posibile, iar acest motor introdusese la acea vreme în divizia M dirijarea electronică a clapetelor individuale de acceleraţie pentru fiecare cilindru.

Foto: Privire sub capota exemplarului BMW M3 E46, protagonistul de azi

Ei bine, acest exemplar de BMW M3 E46 e un proiect de restaurare profundă care nu şi-a dorit să revină neapărat la originalul absolut autentic, ca din fabrică, ci a mers pe imaginaţia proprietarului său, pe nume Ion, luând noi combinaţii de culori şi soluţii, dar integrate cu bun gust împreună.

Culoarea maşinii e Verde Abetone, o nuanţă care a apărut aproape ca un mit printre fanii de Ferrari clasice ca o alternativă la roşul obişnuit. Nu e culoare oficială integrată în configuratorul Ferrari, dar are o istorie lungă de aprecieri din partea fanilor, care ţin să specifice de fiecare dată că ea nu e un British racing green, ci are o nuanţă mai puţin caldă, care ar reprezenta Italia mai bine. Proprietarul acestui BMW M3 a ales să-şi restaureze maşina în România până la structura elementară a caroseriei şi apoi să o vopsească în Verde Abetone, chiar dacă nici BMW nu avea o asemenea culoare pentru E46.

S-a dorit redarea unui aspect similar cu M3 CSL din aceeaşi generaţie. Tocmai de asta, s-a optat şi pentru un portbagaj din fibră de carbon, dar acesta necesită mici ajustări de aliniere acum, din cauza faptul că fibra de carbon e mai subţire decât metalul obişnuit, şi astfel apare o diferenţă milimetrică.

S-a montat un sistem de evacuare nou, Eisenmann, cu actele complete de omologare, care-i permite motorului superb de sub capotă de sună şi mai savuros. Şi admisia a fost schimbată, fiind montată una de tipul celei de pe M3 CSL E46.

Bielele au fost înlocuite, fiind montate biele forjate. Tot motorul a trecut printr-o restaurare completă, de fapt, iar toate componentele înlocuite au fost alese din categoria fie a celor autentice, fie din cele recunoscute de fani drept excepţional de potrivite pentru proiecte de modificare la putere mai mare.

Proprietarul BMW-ului spune că n-a avut neapărat scopul de tuning, dar odată ce a tot restaurat complet motorul şi a avut versiunea CSL drept reper, a ales să pună componente de CSL aproape peste tot. În rezultat, mecanicii din România care i-au făcut lucrarea pe parcursul a mai mult de un an i-au estimat că şi finală a motorului ar trebui să ajungă la minim 360 CP, cât dezvolta şi M3 CSL pe atunci. Dar proprietarul spune că nu a măsurat încă puterea pe un stand dinamometric.

Frânele maşinii sunt de origine Brembo, iar suspensia e de la renumita companie KW, având coilover-e V3. Direcţia a obţinut componente originale de M3 CSL pentru a reda o informativitate similară în condus.

Jantele BBS au fost o alegere care a condimentat frumos maşina. Plafonul e din fibră de carbon şi e unul e CSL E46, din nou. Proprietarul spune că n-a crezut vreodată că simpla înlocuire a unui plafon de la unul de oţel la unul de fibră de carbon poate schimba atât de sesizabil centrul de greutate. Tocmai de asta, probabil, foarte multe M3-uri ulterioare, inclusiv actualul M3 Competition, au acoperişuri din fibră de carbon.

Interiorul său a fost restaurat la fel de minuţios, iar alegându-se o tapiţerie cu piele oranj Cinnamon şi scaune Recaro Sporter CS. La interior, anumite panouri ale uşilor şi alte componente au fost restaurate în Moldova.

Fiind de un verde frumos pe dinafară şi având un interior oranj, ne-am gândit că ar fi frumos să mergem să o cunoaştem cu BMW-ul nostru M3 actual, în generaţie G80, care are o culoare verde pe dinafară şi un interior oranj. Aceste combinaţii de culori creează o conexiune simbolică între ele, iar apartenenţa la acelaşi model le întăreşte şi mai mult această legătură.

Iar partea frumoasă e că şi modelul clasic arată proaspăt şi atemporal, pe lângă cel actual. Nu există învechire morală la aceste maşini, pentru că pasiunile nu se învechesc moral, iar lucrurile făcute cu dedicaţie desăvârşită rezistă în timp cel mai bine.

Maşina are un sunet tipic de 6 cilindri al motorului său şi se aude fluxul nestingherit de aer din cilindrii săi spre exterior, fără a trece prin cele două turbine, cum se întâmplă la G80. Desigur, la G80 regimurile M1 şi M2 deschid puternic valvele în sistemul de evacuare şi motorul se face mult mai auzit, dar trebuie să recunoaştem că modelul clasic sună şi mai pofticios de turaţii extrem, de până spre 9.000 rpm.

Valorează această maşină 90.000 euro? E o întrebare care poate fi răspunsă cu adevărat doar de un pasionat care a gustat din această lume a maşinilor ultra performante, în care pasiunea nu se mai măsoară doar în bani. Proprietarul maşinii spune că a investit mai mult decât preţul cerut pe maşină, dacă ia în calcul achiziţia iniţială şi toate lucrările făcute la ea. Şi înţelege perfect că poate în întreaga ţară ar exista oameni număraţi pe degete care ar fi gata să ia un calcul un asemenea preţ plătit pe o maşină clasică şi să mai şi accepte stilul de modificări făcute în procesul restaurării.

Cert e că maşina merge superb, iar apăsarea pe acceleraţie o face să se simtă ultra-performanţă chiar şi în raport cu toate maşinile de azi, fabricate la 20-23 ani după ce ea a ieşit pe poarta fabricii. Ba chiar, fiind mai puţin izolată fonic şi urcând mai sus în turaţii, fiecare acceleraţie se simte mai extremă la bord decât ar aştepta cineva obişnuit cu o maşină mai modernă. Condusul ei e o descoperire savuroasă, deci.

Şi după ce am cunoscut acest E46, am ieşit cu BMW-ul nostru M3 G80, alături de ea, la un episod de condus dintr-o seară de vară, pe drumuri pustii şi frumoase, cu viraje şi cu asfalt bun.

Cele două M3-uri, produse la peste 20 de ani distanţă unul de celălalt, au fost conduse alături, arătându-şi un respect reciproc faţă de istoria unui model, care şi-a păstrat consecvenţa de la origine până în prezent.

Cum ştii dacă ai în garaj sau parcare o maşină pe care ai cumpărat-o doar pentru pură pasiune? E simplu — te surprinzi ieşind cu ea doar de dragul condusul şi savurării, nu pentru că-ţi trebuie să ajungi la o destinaţie. Iar asta îţi alimentează spiritul de pasionat auto aşa cum puţine lucruri în viaţă o pot face. Şi atunci, preţul mare plătit pentru ea, are sens. Nu pentru ceilalţi, ci în primul rând pentru tine. Pentru că acea senzaţie e de nepreţuit, şi e tot mai rară pe maşinile din zilele noastre.