Britanicii au descoperit cu stupoare că au plătit ca 37% din electricitatea generată de parcurile eoliene să fie irosită, din cauza incapacităţii reţelei

Energia eoliană e într-o dezvoltare galopantă în ultimii ani, cu noi şi noi parcuri eoliene tot mai mari agreate, construite şi inaugurate, iar Europa îşi menţine poziţia de lider raportat la numărul populaţiei, în strânsă competiţie cu China. În cifre absolute, China instalează mai multe capacităţi de energie eoliană, însă în raport direct la populaţie, Europa e încă lider, conform statisticilor din ultimii ani. Iar între ţările europene, Marea Britanie e un pioner în amploarea pacurilor sale eoliene, aici fiind localizate câteva din cele mai mari parcuri maritime din lume, atât operaţionale, cât şi în construcţie, ceea ce duce la o contribuţie tot mai mare a lor în reţea. Doar că există o mare problemă cu sistemul electric al Marii Britanii în absorbţia acestor cantităţi imense de energie. Britanicii au descoperit cu stupoare acum că au plătit ca 37% din electricitatea generată de parcurile eoliene în 2025 să fie irosită, din cauza incapacităţii sistemului energetic de a o folosi util. Descoperirea a fost revelată în studiul agenţiei Montel Analytics, publicat ieri, 11 august 2025.

Studiul a analizat reţeaua Marii Britanii şi a întregii insule irlandeze, care formează o reţea comună, şi a analizat datele energetice din primele 6 luni ale anului 2025.

Astfel, studiul a descoperit că în primele 6 luni ale anului 5,5 TWh de electricitate produsă de parcurile eoliene a fost irosită, din cauza suprasolicitării liniilor electrice de transport din reţeaua terestră sau a problemelor de echilibrare în reţea. Din cei 5,5 TWh, 4,6 TWh au fost irosiţi în reţeaua britanică principală şi încă 905 GWh în reţeaua irlandeză.

Această energie a fost efectiv exclusă periodic din sistem, prin deconectarea acestor parcuri eoliene de la furnizarea în reţea. Operatorii parcurilor eoliene din Irlanda n-au fost plătiţi pentru perioadele de deconectare, din cauza reglementărilor acelui sistem, însă cei din reţeaua britanică au fost plătiţi pentru această energie produsă de ei şi irosită de sistem.

În total, 152 milioane de lire au fost plătiţi pentru electricitatea produsă şi irosită de parcurile eoliene în 6 luni ale anului 2025. Cifra e uriaşă, şi e distribuită în costul facturilor, prin preţul final al electricităţii. Deci, această problemă tehnică a unei reţele electrice naţionale care nu face faţă specificului actual de funcţionare cu o cotă mare de energie regenerabilă înglobată în ea, a generat costuri de 152 milioane de lire în jumate de an, deci peste 300 milioane de lire pe an.

E păcat de electricitatea regenerabilă produsă şi irosită, însă. Or, 905 GWh irosiţi în reţeaua irlandeză ar fi putut alimenta întreaga regiune Dublin pentru 6 luni. Iar în reţeaua britanică 4,6 TWh ar fi fost suficienţi să alimenteze toate casele din Scoţia.

Pentru comparaţie, Republica Moldova consumă anual 4,5 TWh, deci cantitatea irosită ar fi putut alimenta o întreaga asemenea ţară timp de un an. România consumă anual 50-52 TWh, deci cei 5,5 TWh irosiţi în Marea Britanie în timp de 6 luni ar acoperi peste 10% din consum anual al României.

Cea mai mare cotă de deconectări a fost înregistrată în Scoţia de Nord, reţeaua de acolo fiind suprasolicitată şi adeseori incapabilă de a transporta cantităţile de electricitate produsă de parcurile eoliene. Şi problema e că la nivelul întregii ţări, irosirea de energie a crescut brusc în 2025, cu peste 15%, semn că reţeaua a ajuns la un punct critic, în care are nevoie de actualizări consistente cu noi linii de transport, cu noi transformatoare şi noi dispozitive de stabilizare a frecvenţei.

Prin urmare, studiul constată cu regret că doar 63% din electricitate din surse eoliene, produsă de parcurile din Marea Britanie, a ajuns să aibă utilitate reală în sistemul energetic, în timp ce tocmai 37%, sau peste o treime, a fost irosită fără niciun beneficiu util. E o cotă imensă de irosire pe care o admitem ca omenire, or, la un asemenea randament scade şi beneficiul real pe care-l obţinem de la aceste surse de energie regenerabilă.

Autorii studiului înseamnă la acţiuni imediate de accelerare a actualizării reţelei electrice pentru a-i spori capacitatea de absorbţie şi transport. E o listă lungă de lucrări tehnice care trebuie făcute, dar atingerea unei asemenea cote uriaşe de irosire a energie arată clar că reţeaua e la limită şi trebuie actualizată tehnic imediat, pentru că acum ea e piedica, nu parcurile eoliene. Mai mult ca atât, un număr mare de parcuri eoliene sunt încă în construcţie şi ar urma să fie conectate la reţea în următorii ani, iar cu o asemenea stare actuală a reţelei se riscă situaţia în care cota energiei irosite să ajungă la cifre cu totul absurde.

Toată această energie ar fi putut cu siguranţă fi folosită în zeci de scopuri inteligente, dacă ar fi existat facilităţi avansate lângă ţărm, ca să nu se solicite reţeaua internă. Se putea stoca lângă ţărm mai bine, sau se putea produce hidrogen verde, amoniac verde pentru industria navală sau multe alte forme de combustibil sintetici. Chiar dacă unii din aceşti combustibil au pierderi energetice în randamentul producţiei lor, nimic nu se compară cu irosirea totală a acestor cantităţi uriaşe de electricitate. E constatare dură a realităţii, deci, pe care au scos-o la iveală public britanicii acum.