Inginerii elveţieni de la Stadler şi germani de la MTU Rolls-Royce vor fabrica trenuri capabile să ruleze la peste 50 grade Celsius, în deşertul din Arabia Saudită

Arabia Saudită e una din ţările cele mai bogate în resurse petroliere din lume, iar sistemul său de transport are căi ferate de mai mult timp, prima apărând în 1908, dar rezistând puţin, iar prima modernă fiind lansată în 1951, dar conecta doar portul Dammam cu capitala Riad. Abia în ultimii 8 ani a început o dezvoltare adevărată şi accelerată a reţelei de căi ferate, care a ajuns acum la peste 5.000 km şi până în 2030 mai urmează construcţia a încă 2.700 km, ajungându-se la circa 8.000 km de căi ferate, în ceea ce va constitui o reţea bine dezvoltată, care să conecteze toate oraşele importante şi nodurile logistice, cu căi ferate care vor traversa inclusiv zonele de deşert arid, unde temperaturile ajung la peste 50 de grade Celsius, printre cele mai mari de pe planetă. Având această dezvoltare accelerată, saudiţii au plasat deja şi comenzi de trenuri moderne. Iar inginerii elveţieni de la Stadler, împreună cu germanii diviziei MTU de la Rolls-Royce, se mândresc că au fost aleşi să furnizeze trenuri capabile să ruleze la peste 50 grade Celsius.

Stadler e un producător elveţian de trenuri cu o tradiţie şi experienţă uriaşă, iar trenurile sale, deşi sunt de obicei mai scumpe decât cele similare fabricate de alţi producători, vin cu promisiunea unei calităţi de asamblare ireproşabile şi a unei durabilităţi excepţionale în timp, ceea ce le garantează o fiabilitate statistică cu mult peste media industriei. Iar divizia MTU reprezintă fosta companie germană MTU, producătoare de motoare cu combustie mari pentru diverse aplicaţii, care e deţinută acum de producătorul de motoare de avioane Rolls-Royce şi e încorporată în acesta ca o divizie cu acelaşi nume MTU.

Elveţienii vor construi 10 garnituri complete de trenuri pentru pasageri pentru Arabia Saudită, iar aceste trenuri vor fi motorizate cu propulsoare Rolls-Royce. Solicitările tehnice sunt enorme, însă, pentru că exploatarea trenurilor în deşert la peste 50 grade Celsius înseamnă că acestea vor fi expuse la temperaturi uriaşe nu doar la motoare, ci şi la boghiuri sau orice alt componente rulant. Pe lângă asta, furtunile frecvente de deşert fac ca motoarele să aibă nevoie de admisie specială cu multiple etape de filtrare şi separare a nisipului prin gravitaţie, pentru ca motorul să poată beneficia întotdeauna de aer filtrat, fără particule de nisip în el.

De asemenea, caroseria propriu-zisă a trenului e expusă în permanenţă la soarele dogoritor, ceea ce impune o vopsea cu straturi adiţionale de protecţie, iar toate etanşările trebuie făcute din materiale care rezistă la temperaturi extreme, or, plasticul şi cauciucul obişnuit nu rezistă în asemenea condiţii. De asemenea, în deşertul saudit temperaturile se modifică foarte rapid de la schimbarea zilei la noapte şi invers, diapazonul fiind mult mai mare decât în alte părţi ale lumii şi evoluând foarte rapid, uneori doar într-o oră-două, ceea ce impune condiţii şi mai dificile pentru durabilitatea materialelor.

Desigur, trenuri care să călătorească prin deşert există demult şi prin Africa, şi prin Australia, dar de obicei temperaturile ajung la +44 până spre +48 grade Celsius. În Arabia Saudită temperaturile ajung frecvent a +52 grade în zonele de deşert, din cauza geografiei specifice, iar cele 4-8 grade Celsius în plus schimbă deja foarte mult rezistenţa materialelor, prin urmare aceste trenuri noi vor trebui să aibă soluţii adiţionale, care să ţină cont de aceste temperaturi inedite pentru trenuri.

Mai mult ca atât, de la noile trenuri se cere o viteză de croazieră de 200 km/h, nemaivăzută pentru asemenea condiţii de înaintare. Prin urmare, şi motoarele vor trebui să reziste unei sarcini mari continue în acest mediu.

Foto: Designul noului tren Standler pentru Arabia Saudită

Fiecare garnitură de tren va avea 175 metri lungime şi va putea transporta 320 pasageri în confort, asigurând un nou nivel de călătorii feroviare în Arabia Saudită.

Trenurile vor avea o propulsie diesel-electrică, adică vor folosi motoare diesel pentru a genera electricitate, iar electricitatea va fi folosită pentru propulsia prin electromotoare. Fiecare tren va face uz de 4 motoare Rolls-Royce MTU cu arhitectură V12, fiecare motor având o putere de 1.500 kW. Prin urmare, 4 motoare împreună vor asigura o putere de 6.000 kW. Fiecare tren va avea două locomotive, fiecare din ele având câte două motoare.

Foto: Motorul Rolls-Royce, care va asigura propulsia noilor trenuri

În acest caz, puterea motoarelor va fi responsabilă şi de electricitatea pentru propulsie, şi de cea pentru sistemele de climatizare, deosebit de puternice şi deosebit de importante în asemenea condiţii climaterice.

Cei de la Rolls-Royce MTU au fost contractaţi să producă şi să livreze 50 de asemenea motoare diesel V12, 40 dintre ele urmând să echipeze cele 10 garnituri de tren. O parte din cele 10 electromotoare rămase vor echipa câteva locomotive de rezervă, iar cele care rămân vor fi stocate la operatorul feroviar saudit ca motoare de rezervă, în eventualitatea în care în timp vreun propulsor de pe aceste trenuri va ceda şi va avea nevoie de înlocuire completă. Cei de la MTU sunt convinşi că motoarele lor nu pot ceda pur şi simplu, dar atitudinea prevăzătoare e întotdeauna admirabilă.

Fiecare locomotivă e concepută astfel încât dacă un motor cedează, celălalt să poată asigura electricitatea necesară climatizării de unul singur. Iar trenul poate primi electricitatea necesară chiar dacă din 4 motoare cedează 3, întrucât în deşert, la +50 grade, de climatizarea în aceste trenuri depinde supravieţuirea oamenilor de la bord. Tocmai de asta, inginerii elveţieni şi germani spun că au proiectat totul cu maximă redundanţă. Valoarea contractului pentru construcţia acestor trenuri şi motoare e de aproximativ 600 milioane de franci elveţieni.