Norvegia a realizat prima injectare şi stocare de CO2 în adâncurile mării, la 2.600 metri adâncime, şi va putea face asta constant, cu milioane de tone anual

În lume se duce o concurenţă intensă pentru definitivarea proceselor de injectare şi stocare de CO2 în adâncurile mării, iar în ultimii ani multe ţări şi echipe de ingineri au muncit la asta. Țările sunt motivate să o facă prin angajamentele lor climatice, or, dacă reuşesc să stocheze CO2 în adâncuri, atunci îşi scad efectiv emisiile de CO2. Iar companiile sunt motivate să o facă pentru că altfel pot certifica excluderea CO2-ului, iar companiile mari, obligate să se conformeze unor standarde de emisii tot mai mici sau chiar nule, au nevoie să compenseze emisiile generate prin înlăturarea altora din atmosferă. Doar că acest proces, deşi sună bine teoretic, e foarte dificil în viaţa reală, poate genera alt CO2 pentru propriile etape operaţionale şi impactul real al proiectelor pilot de până acum nu era foarte mare cantitativ. Acum, însă, Norvegia a realizat prima injectare şi stocare de CO2 în adâncurile mării, la peste 2.600 metri adâncime, iar o dată cu asta are deja un proces logistic complet pentru a putea face asta constant, cu milioane de tone anual care chiar să conteze.

Injectarea de acum a avut loc în cadrul proiectului Northern Lights, fondat de giganţii energetici Shell, Equinor şi TotalEnergies, toate trei companii având activităţi enorm de extragere de combustibili fosili. Doar că pentru stocarea de CO2 în adâncuri cel mai bine se potrivesc exact sondele golite de combustibili fosili din adâncurile mării, iar asta face ca exact aceste companii petroliere şi gazifere să poată fi liderii acestui domeniu nou.

Danemarca a efectuat o primă asemenea operaţiune de stocare a CO2-ului în adâncurile mărilor încă în 2023. Dar logistica era anevoioasă, întrucât CO2-ul trebuia transportat în larg, până la o platformă maritimă, unde rezervoarele de pe navă era conectate la pompele platformei, iar CO2-ul era răcit şi injectat la 1.800 metri adâncime. La acel moment încă nu exista vreo navă care să fi fost construită de la zero cu acest scop, iar cele folosite la transportare de gaz lichefiat nu pot fi folosite din cauza regimului diferit de temperatură de lichefiere. Aşa că danezii au convertit atunci o navă pe nume Aurora Storm, care a fost construită ca navă pentru furnizarea de componentele şi produse pe platforme maritime. Între timp, în lume, alte nave au început a fi construite de la zero cu această specializare, însă de fiecare dată noi menţionam că orice călătorie cu o navă generează CO2 propriu, iar dacă rezervoarele sunt relativ mici, atunci impactul real se diminuează prin CO2-ul emis de navă pentru a transporta acel CO2 stocat pentru injectare.

Norvegienii, însă, vor să facă totul la o scară enormă, aşa că au exclus călătoria cu nave în larg spre platforme, şi au creat un terminal portuar, în Oygarden, de la care au organizat conducte de peste 100 km spre locul de injectare, în ceea ce poartă numele de rezervorul Aurora.

Doar că transportarea CO2-ului din punctul de captare până la acest terminal tot trebuie făcută fie cu nave şi rezervoare, fie cu camioane cu cisterne, ceea ce produce emisii. În cazul acestei prime injectări, CO2-ul a fost transportat pe mare cu o navă, fiind captat la o fabrică de ciment din Brevik, Norvegia.

Operaţiunea de injectare şi stocare a fost un succes, iar CO2-ul injectat a fost securizat şi stocat în adâncime conform planului. Parametrii de temperatură, presiune şi viteză de operare au fost exact cei prevăzuţi, iar odată cu asta proiectul Northern Lights a devenit oficial activ şi operaţional, a confirmat şeful acestuia, Tim Heijn.

Chiar dacă acest proiect mai are etaje ce pot genera emisii, trebuie să menţionăm că prin folosirea conductei maritime impactul e minimizat, or, pompele şi compresoarele pot funcţiona cu energie regenerabilă şi nu generează emisii în proces.

Pe lângă asta, şi cantităţile sunt de impact, dar şi abordarea practică de a le prelua direct de la surse din industrii emitente de CO2. Acum proiectul Northern Lights preia emisiile de la fabricile de ciment Heidelberg Materials din Norvegia şi de la centrala de ardere a gunoiului pentru producţia de energie termică Hafslund Celsio din Oslo, Norvegia. Însă în următoarele luni CO2-ul va fi preluat de la Yara din Olanda, de la Orsted din Danemarca şi de la Stockholm Exergi în Suedia.

Acum, în prima fază, proiectul are o capacitate deja operaţională de a injecta şi stoca 1,5 milioane de tone de CO2 anual, dar în luna martie a acestui an Northern Lights a luat decizia de aproba investiţii suplimentare pentru a spori capacitatea la 5 milioane de tone anual. Aceste cifre reprezintă deocamdată cele mai mari cantităţi existente în lume de stocare de CO2, dar le putem înţelege mai bine doar dacă le plasă într-un context de comparare.

Cantitatea de 1,5 milioane de tone de CO2 anual poate fi echivalentă cu emisiile anuale medii a 1,15-1,17 milioane de automobile europene sau cu emisiile anuale a 14.300 camioane mari de 40 tone. Raportându-ne la navele mari transportatoare de containere, cele 1,5 milioane de tone de CO2 stocat anual ar echivala cu emisiile a 15-17 nave mari sau a 6-9 nave dintre cele mai mari din lume.

În cazul a 5 milioane de tone de CO2, cât ar constitui capacitatea crescută în etapa 2 a proiectului, asta ar echivala cu emisiile a peste 3,9 milioane de maşini europene, 47.700 camioane diesel de 40 tone sau 56 de nave mari sau 20-30 nave dintre cele mai mari din lume, de peste 24.000 TEU.

E un impact cu adevărat notabil, deci. Chiar dacă raportăm la emisiile totale de CO2 per ţară, în 2023 Norvegia a emis 46,7 milioane de tone, deci 5 milioane din această cantitate ar însemna 10-11% din toată cantitatea de CO2 emisă de o ţară.