O norvegiancă se plânge că şi-a cumpărat un Audi diesel la mâna a doua, care s-a dovedit a fi un morman de rugină, deşi maşina nu e foarte veche

Despre Norvegia spunem adeseori că e ţara care a adoptat maşinile electrice în cea mai mare cotă in toată lumea, 97% din maşinile noi vândute fiind electrice. Dar acum câteva luni mai indicam şi un fenomen interesant şi contrastant, şi anume că pe piaţa maşinilor la mâna a doua maşinile diesel au devenit cele mai căutate în Norvegia, cererea pentru ele crescând neaşteptat. Motivul acestei creşteri e tocmai în aceşti ani recenţi în care maşinile noi au devenit electrice într-o cotă tot mai mare, ceea ce a ajuns acum să reducă oferta celor diesel. În acelaşi timp, maşinile electrice care au mai ajuns la vârste de 8-10 ani şi-au revelat mai multe probleme tehnice în acele prime generaţii proiectate de producători, iar aceste probleme care nu mai sunt acoperite deja de garanţie pot determina costuri foarte mari de reparaţie, pe care cumpărătorii de maşini la mâna a doua cu buget modest nu vor să le rişte. Doar că nici maşinile diesel nu sunt lipsite de riscuri, după cum s-a convins norvegianca Frida Kaspersen, în vârstă de 20 de ani, care se plânge că şi-a cumpărat un Audi diesel la mâna a doua, dar acesta s-a dovedit a fi un morman de rugină nemaivăzută, deşi maşina nu e foarte veche, informează publicaţia norvegiană TV2.no.

Foto: Frida Kaspersen

Maşina despre care vorbim e un Audi A7 Allroad TDI, fabricat în 2007, cu circa 300.000 km pe bord. În mod normal, o asemenea maşină, cu asemenea cifră de parcurs, ar costa foarte ieftin în Norvegia şi în oricare altă ţară europeană, poate pe la 3-4 mii auto sau un pic mai mult. Dar din cauza cererii mari pentru maşinile diesel, Frida a plătit 79.000 coroane pe ea, echivalentul a aproximativ 6.750 euro pe această maşină.

Dealer-ul care vindea maşina anunţa că ea tocmai trecuse ITP-ul la nivel european, ceea ce semnala oarecum că e într-o condiţie bună. Şi dealerul, în discuţia de la telefon şi în anunţ, indica starea bună a maşinii. „E absolut decentă maşina şi n-ar nicio problemă notabilă, asta decât uzura normală” ar fi auzit Frida la telefon. A primit şi o poză cu actele trecerii cu brio a inspecţiei drept dovadă.

Atunci Frida şi prietenul ei, care trăiesc la nord de Tromse, au călătorit 4 ore spre sud, în oraşul Narvik, pentru a cumpăra acel Audi. Când cei doi au ajuns la dealer, au văzut maşina şi au decis imediat s-o cumpere, fără a-i face vreun test drive — o decizie pe care aveau s-o regrete în scurt timp.

După doar jumătate de oră de condus spre casă, maşina a început a avea sacadări în funcţionarea motorului şi s-a aprins martorul check engine. Au sunat dealerul, cei de acolo le-au zis să le aducă maşina înapoi pentru a o inspecta gratuit. Au constatat că pompa de motorină ar fi cauza, iar dealerul le-a spus să le lase maşina pentru a o repara, după care ea urma să le fie livrată în oraşul lor. A mai durat o lună, dar au primit maşina cu pompa reparată.

După ce a început a o conduce prin orăşelul său, Frida a început a auzi sunete metalice venind de la o roată. S-a gândit că o fi de la un rulment al roţii şi a vrut să scoată roata ca să inspecteze acel loc. A pus cricul să ridice maşina, dar el s-a cufundat cu totul în caroserie, scoţând la iveală un tablou de groază — toată caroseria maşinii era puternic ruginită în zona sa inferioară.

Şi nu doar ruginită în anume componente decorative, ci în componentele sale structurale. Sunt găuri imense în caroserie, iar prin ele se poate vedea cât de adânc şi de grav e afectat acest Audi de rugină.

Frida a încercat să contacteze din nou dealer-ul care i-a vândut maşina, dar cei de acolo i-au spus că nu pot s-o ajute cu nimic. Ea s-a plâns presei din Norvegia pe această situaţie, spunând că nici nu îndrăzneşte să conducă acum maşina, pentru că e efectiv un morman de rugină.

Presa i-a întrebat pe cei de la NAF, organizaţia norvegiană similară ADAC-ului din Germania, ce se poate face într-o asemenea situaţie. Cei de acolo spun că îi înţeleg dezamăgirea cumpărătoarei, dar la o asemenea vârstă şi cifră de parcurs a maşinii există riscuri inevitabile, care ar fi trebuit minimizate printr-o inspectare mai profundă a maşinii şi un test drive. La o asemenea maşină, ar fi preferabilă o inspecţie profesionistă, cu ridicarea maşinii pe un elevator, pentru a avea un verdict clar şi complet despre starea ei, spun cei de acolo.

Foto: Benny Christensen, consultant NAF

Tot cei de la NAF spun, însă, că dacă rugina e doar superficială, la elementele de decor ale caroseriei, ea nu comportă vreun risc pentru condus, însă atunci când ea afectează elementele structurale, siguranţa e afectată. Iar asta ar putea fi un motiv pentru o eventuală anulare a tranzacţiei în judecată, pe baza unui defect grav ascuns, ce afectează siguranţa elementară a maşinii.

Presa norvegiană ie-a cerut un comentariu şi celor care au vândut maşina. Cei de la acolo au spus că ei n-au încercat să ascundă nimic, iar maşina nu avea rugină care să perforeze metalul atunci când se afla la ei. Acum ea pare într-adevăr să aibă aceste găuri în caroserie, spun aceştia, şi sugerează că găurile au apărut din cauza fixării incorecte a cricului când a fost ridicată maşina.

Ei refuză să ia maşina înapoi sau să mai facă vreo reparaţie, indicând că maşina e veche, şi era clar din start ă ea a fost exploatată în Oslo, acolo unde se aplică mult material antiderapant pe drumuri, iar pentru o maşină de 300.000 km condusă pe asemenea drumuri, rugina e relativ normală. „Pe lângă asta, cumpărătoarea putea da orice întrebări adiţionale, iar noi i le-am fi răspuns. Ea avea de asemenea dreptul să inspecteze maşina cum dorea şi noi nu am limita-o în niciun fel.”, mai spun aceştia.

Cei de la NAF spun că acest caz ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru cei ce caută maşini ieftine la mâna a doua, mai ales în cazul unor cumpărători tineri ca Frida, care sunt la prima or experienţă. Creşterea preţurilor la maşinile diesel la mâna a doua îţi poate induce ideea că dacă plăteşti vreo 7 mii euro pentru o maşină la mâna a doua, ea va fi într-o stare tehnică decentă. Dar nu mai e întotdeauna cazul, pentru că acum costă 6-7 mii euro maşinile care erau vândute anterior cu 3-4 mii euro sau chiar mai puţin. Cât priveşte norvegianca proprietară a acestui Audi, până şi cei de la NAF recunosc că sunt puţine şanse ca ea să-şi obţină un verdict dorit în instanţă, şi asta doar dacă va vrea să treacă printr-un proces mai lung de judecată.