Suedezii se plâng că au o problemă pe care şi-ar dori-o multe ţări, producând prea multă electricitate proprie, cu surplusuri majore, din cauza a prea puţine maşini electrice

Foarte multe ţări din lume produc semnificativ mai puţină electricitate decât consumă, iar atunci când reuşesc să aibă o producţie de depăşeşte consumul, se bucură de acel surplus prin preţuri mai mici şi prin încasări din exporturi spre ţările vecine. Iar atunci când producţia internă e semnificativ mai mică decât consumul, e o problemă mare atât de siguranţă energetică, cât şi de balanţă comercială a acelor ţări. Suedia, însă, se plânge de o problemă pe care şi-ar dori-o multe ţpri, producând prea multă electricitate proprie, cu surplusuri majore, care continuă să crească. Una din cauze e că în ţară circulă prea puţine maşini electrice faţă de cât se prognoza, dar mai există şi alte cauze curioase. Peter Strannegard, CEO al companiei energetice Fortum, s-a plâns de aceste probleme, enunţând şi îngrijorările întregului sistem energetic din Suedia, informează publicaţia suedeză CarUp, cu referire la Dagens Industri.

Acesta a anunţat alarmat un fapt puţin ştiut chiar şi de suedezi — consumul de electricitate a scăzut atât de mult în Suedia, încât e la nivelul anului 1986, deci ţara scandinavă consumă mai puţină electricitate decât a făcut-o pe parcursul ultimilor 40 de ani. În mod normal, când într-o ţară scade drastic consumul, e un semn alarmant al unui declin economic, dar în Suedia tabloul e altul.

Motivul scăderii consumului e într-o eficientizare majoră a consumului casnic faţă de acum 40 de ani, cooptată cu o industrie tot mai eficientă în utilizarea energiei, care a învăţat să-şi elimine pierderile şi să folosească energia mai inteligent. Iar surplusul vine din faptul că industria energetică şi-a prognozat şi a implementat noi capacităţi de producţie, întrucât se prevedea că maşinile electrice vor constitui o cotă mult mai mare către anul 2025 şi apoi 2030, generând o cerere suplimentară de electricitate, iar pe lângă asta se estimau proiecte industriale majore, foarte energofage, precum fabricile de baterii Northvolt, care întârzie acum şi care nu utilizează acele capacităţi noi create de sistemul energetic.

O mulţime de voci preziceau, aşadar, că maşinile electrice ar putea induce un colaps pentru sistemele energetice ale multor ţări din cauza solicitării adiţionale imense, iar în Suedia avem situaţia exact inversă, când sistemul energetic a fost pregătit mult mai repede şi la capacităţi mari pentru ele şi pentru industriile noi, iar acestea nu se dezvoltă la fel de repede şi acum există problema surplusului major de electricitate.

La consumul casnic, suedezii folosesc becuri mult mai eficiente acum, faţă de cele din 1986, iar acum o întreagă casă iluminată poate avea solicita o putere cât 1-2 becuri din anul 1986. Gospodăriile folosesc frigidere mai eficiente, televizoare şi alte electrocasnice, care au redus consumul.

O altă curiozitate e că pompele de căldură, care sunt tot mai populare în casele particulare din Suedia, n-au dus la creşterea de electricitate. În 1986, erau foarte puţine pompe de căldură, dar mulţi suedezi aveau sisteme de încălzire pe bază de electricitate în case private, care foloseau principiul de rezistenţă şi consumau mult mai mult, chiar dacă erau mai puţine la număr. Pompele de căldură consumă de 4-5 ori mai puţin decât asemenea sisteme, iar la nivel de ţară s-a produs o reducere a consumului, mai ales că între timp au evoluat şi tehnologiile de izolare termică a caselor.

Pe lângă asta, tehnologia din industrie şi lupta concurenţială i-a făcut pe cei de acolo să devină mai eficienţi în cât consumă pentru producţia finală, eliminând irosirile şi aplicând metode mai eficiente energetic. Asta a dus la reducerea uşoară consumului, chiar dacă producţia industrială a crescut semnificativ — or, tocmai asta înseamnă creşterea randamentului economic.

Astfel, consumul industrial anual în Suedia a rămas la valori cuprinse între 50 şi 55 TWh anual, iar întregul sistem energetic consumă doar puţin peste 125 TWh, valori atât de departe sub 130 TWh înregistrându-se doar prin anii 1986. Producţia curentă anuală de electricitate e de aproximativ 175 TWh de electricitate şi e aşteptată o creştere a producţiei în următorii ani, întrucât sistemul energetic s-a pregătit de câteva salturi majore în consum, atât din zona industrială, cât şi cel datorat maşinilor electrice. Există câteva proiecte de centrale nucleare, există şi proiecte în derulare cu turbine eoliene, chiar dacă mai multe parcurile eoliene maritime au fost puse pe pauză mai multe luni în urmă, din considerente de apărare. Respectiv, suedezii se plâng că deja au o supra capacitate enormă de producţie, de circa 45 TWh anual (90% din cât consumă România anual), iar acest surplus ar putea creşte în următorii ani.

E la fel de curios că aproape toată electricitatea produsă în Suedia vine fie in surse regenerabile, fie din cele cu zero CO2. Energia de la centrale nucleare acoperă circa 30% din producţie, hidrocentralele acoperă circa 40% din producţie, iar turbinele eoliene au ajuns anul trecut la 25% din total. Astfel, aceste trei surse ajung deja la 95%, ia încă 3-4% sunt produse din surse solare, biomasă şi alte tipuri de energie regenerabilă. ŞI doar circa 1% din electricitate e produsă din sursă fosile, de obicei în locuri izolate sau în rol de echilibrare. Deci, aparent e o situaţie de vis în care o ţară poate produce atât de multă electricitate cu zero CO2.

Acest surplus este exportat acum preponderent în Finlanda şi Danemarca, dar şeful Fortum se plânge că surplusul dictează preţuri mai mici, care duc la rentabilitate mai scăzută şi subutilizare a capacităţilor. El spune că până şi noile proiecte nucleare, deşi costă mult, a putea aduce în sistem un nou surplus de care deocamdată nu pare să fie nevoie, la fel ca şi noile turbine eoliene.

Totuşi, sistemul energetic a ajuns la această supraproducţie pentru s-a pregătit de câteva salturi majore în consum, iar o parte din criticile şefului Fortum sunt legate de nemulţumirea că aceste salturi în consum nu s-au produs. Fabricile de baterii Northvolt trebuiau să fie consumatoare mari de energie în sistem, doar că ele întârzie. Doar fabrica principală Northvolt din Skelleftea, în forma sa lărgită, trebuia să genereze un consum de electricitate de 5 TWh anual, mai mult decât consumă toată Moldova anual. Şi deocamdată ea nu generează acest consum. Iar fabrica adiţională din Borlange, de producţie a catozilor, trebuia să mai consume 1 TWh anual din sistem.

Pe lângă asta, un gol şi mai mare vine de la două proiecte gigantice de producţie a oţelului verde. Suedia e un mare producător mondial de oţel, iar într-o parte a procesului de producţie a acestuia, de prelucrare a minereului, se foloseau cocsul pe bază de cărbune, iar ulterior furnale cu gaz. Aceste furnale au fost înlocuite mai devreme, însă prelucrarea minereului abia urmează a trece prin transformări majore. Despre unul din asemenea proiecte, al celor de la Stegra, scriam acum câteva luni şi spuneam că Suedia construieşte cea mai mare fabrică din lume care va produce oţel din energie regenerabilă, având şi cea mai mare instalaţie de electroliză pentru hidrogen din Europa, hidrogen care va fi folosit în loc de cărbune. Doar instalaţia de electroliză are nevoie de o putere de 700 MW. Iar întreaga fabrică ar trebui să ajungă să consume peste 15 TWh anual, deci peste 10-12% din consumul actual al ţării. Conform planurilor iniţiale el trebuia să ajungă la producţia de serie în 2024-2025, însă acum startul e estimat pentru 2027.

Un alt proiect de talie similară, tot în industria oţelului, numit Hybrit, ar fi trebuit să consume încă 15 TWh de electricitate anual. Acesta trebuia să fie gata şi mai devreme, iar întârzierile sunt mai mari, cu producţia de test abia fiind încercată acum şi cu planul de a ajunge la scară mare către 2030.

Deci, toate aceste 3 proiecte industriale trebuiau să genereze un consum anual de 36 TWh de electricitate din acest surplus de 45 TWh de acum. Pe lângă asta, acum vreo 5-8 ani se estima că în 2025 în Suedia vor fi 1,5-2 milioane de maşini electrice, care ar fi generat un consum de până la 5 TWh de electricitate anual. Deocamdată numărul maşinilor electrice din Suedia e de circa 600.000 mii, ele consumând doar circa 1,4 TWh anual, deci e şi aici o cotă de circa 3,5-3,6 TWh de consum adiţional nerealizată.

Dacă toate aceste capitole ar fi fost realizate, din cei 45 TWh e surplus actual ar fi rămas doar circa 5,0-5,5, TWh de surplus, iar noile capacităţi construite ar fi doar întărit securitatea energetică şi ar fi menţinut şi o anumită capacitate de export. Aşa, însă, şeful companiei energetice spune că investiţiile în noile capacităţi de producţie par un pic improprii atât tip cât există un surplus atât de mare.

Dar, de fapt, cele două fabrici imense de oţel vor ajunge oricum la realitate şi la acel consum imens. La fel, şi salvarea Northvolt ar putea-o face să ajungă la producţia scontată şi la consumarea de electricitate. Şi maşinile electrice câştigă tot mai mult teren, deci şi consumul lor va creşte inevitabil. Şi apoi, exportul mare de electricitate nu pare a fi o problemă prea apăsătoare şi e mai degrabă un fenomen temporar decât unul cronic.

Dar toată această situaţie ne arată o stare foarte curioasă de lucruri, a unei ţări care nu se plânge că are creşteri mari de consum pe care nu le poate acoperi, ci exact invers, că a fost exemplară în a se pregăti cu capacităţi adiţionale de energie regenerabilă, iar aceste capacităţi sunt subtilizate acum deoarece maşinile electrice nu sunt suficient de multe, deoarece consum casnic a scăzut, iar cel industrial a rămas aproape neschimbat şi pentru că trei proiecte gigantice industriale întârzie în lansare.