(VIDEO) Inginerii Mercedes-AMG au dezvăluit ce strategii au aplicat pentru a putea parcurge 40.000 km în 7 zile şi jumătate cu noua lor maşină electrică

La sfârşitul lunii august, Mercedes a reuşit una din cele mai fascinante realizări din ultimii ani pentru orice maşină, nu doar electrică, atunci când un Mercedes-AMG GT XX electric a parcurs 40.000 km în 7 zile şi 13 ore pe circuitul Nardo, spulberând toate recordurile de anduranţă imaginabile, chiar şi propriul record din 1983 de pe acelaşi circuit, cu Mercedes 190E 2.3-16. Apoi, acum două săptămâni am aflat că acest automobil electric care a marcat noul record poate încărca_ la peste 1.000 kW putere şi spuneam atunci că în sfârşit germanii par să-şi fi regăsit busola de a inova şi de a fi cei care direcţionează progresul în lumea auto. Iar acum inginerii Mercedes-AMG au dezvăluit şi ce strategii au aplicat pentru ca recordul mondial să poată fi atins.

Totul a ţinut de inginerie profundă şi de pregătire minuţioasă. Pe partea de inginerie profundă ştim despre bateria care putea încărca la o putere imensă şi care în cele 7 zile de condus constant a atins o medie de peste 850 kW!

Încărcarea era atât de rapidă, încât echivala cu timpul de alimentare cu benzină, spun inginerii. Iar această viteză de încărcare a ajutat imens, or, în zilele noastre mai există modele chinezeşti care ating aproape 1 MW putere, însă această putere e atinsă doar la început, după care curba de încărcare scade vertiginos. Acest Mercedes-AMG GT, însă, a reuşeşte să-şi menţină admirabil valorile mari de putere acceptată.

Răcirea maşinii a fost parte din multe componente de strategie. La 300 km/h de condus constant, maşina va genera căldură în componentele sale solicitate intens, de la baterie la electromotoare. Motoarele vin de la compania Yasa, deţinută acum complet de Mercedes şi ele au o densitate de putere enormă, reuşind să transpună electricitatea în putere mecanică la un randament superb, fără pierderi majore în căldură.

Şi bateria e concepută pentru a evita pierderile majore, dar totuşi inginerii au montat o placă metalică adiţională pe partea inferioară a maşinii, conectată prin tije metalice cu placa de răcire a bateriilor. Această placă adiţională metalică avea rolul unui radiator pasiv, preluând căldura de la baterie şi distribuind-o pe suprafaţa sa, iar întrucât suprafaţa era scăldată de curenţi de aer la 300 km/h, astfel avea loc o răcire adiţională pasivă, care reducea sarcina pe sistemul de răcire activă a bateriei.

Inginerii mai spun că maşina are fante active în faţă, pe care le deschide doar când e nevoie şi cât e nevoie pentru a direcţiona exact atâta aer cât e necesar răcirii. Deschiderea lor sporeşte un pic rezistenţa aerodinamică, de asta inginerii încercau să minimizeze unghiurile şi deschiderile.

Şi tocmai de asta ei au modelat mii de simulări înainte de testul propriu-zis, calculând cât e mai raţional să stea la încărcare, pentru a obţine timpul minim total. Dacă maşina stă prea mult la încărcare la o putere de 1 MW, bateria creşte în temperatură, apoi va avea nevoie de energie să fie răcită, iar la repornire va fi nevoie de deschiderea mai îndelungată a fantelor. Dacă stă prea puţin, ar putea avea nevoie să revină prea frecvent la priză.

Aşa că inginerii au modelat ii de scenarii pentru a alege timpii potriviţi şi ritmul cel mai bun. Şi au fost în mai pe Nardo, pentru a experimenta în viaţa reală cum stau lucrurile, dacă nu apar simptome de supraîncălzire şi alte detalii.

I-au cooptat şi pe colegii lor din Formula 1, care ştiu cu siguranţă totul despre un ritm susţinut al unei asemenea activităţi cu sufletul la gură şi despre organizarea pit stop-urilor.

Iar în final, în august, recordul fabulos le-a reuşit şi, cu cei 40.075 km parcurşi în 7 zile, 13 ore, 24 minute şi 7 secunde, acest Mercedes-AMG GT XX a scris cu adevărat istorie, una de care inginerii germani pot fi cu adevărat mândri, şi una despre care se va povesti pe peste 40 de ani, aşa cum se povesteşte azi despre recordul din 1983.

Vezi totul în video-ul de mai jos.