(VIDEO) Un mecanic a descoperit că motorul Ford 1,5 EcoBoost de 3 cilindri, care trebuia să rezolve problemele celui de 1,0 litri, a rămas cu scăpări în inginerie

Atunci când Ford lansat motorul 1,0 EcoBoost, industria auto trecea printr-o tendinţă de downsizing pentru propulsoare, iar producătorii se întreceau în a ne convinge că şi formula de 3 cilindri poate funcţiona. Motorul de 1 litru al celor de la Ford a câştigat în repetate rânduri titlul de motor al anului, dar acum ştim deja că adevăratele lui probleme au început a ieşi la iveală atunci când primii proprietari ajungeau la 80-100 mii km şi mai mult. Aceste probleme au început să se vadă rapid în statisticele service-urilor oficiale şi în solicitările pe garanţie. Atunci când cei de la Ford au creat motorul mai mare de 3 cilindri, Ecoboost 1,5, se presupunea că au rezolvat problemele identificate pe motorul mai mic. Dar se pare că oricum au lăsat gafe de neînţeles în inginerie, după cum a revelat de curând un mecanic, care a dezasamblat un asemenea motor.

Să începem cu motorul mai mic, 1,0 litri EcoBoost. Problema mare a motoarelor de 1 litru e în cele două curele „umede” pe care le au — una din ele e cureaua de distribuţie, iar alta e cureaua ce pune în mişcare pompa de ulei. Aceste curele sunt realizate dintr-un material promovat pe atunci de Ford drept „bio”, formate din cauciuc şi fibre de ranforsare, care trebuia să reziste toată durata de viaţă a motorului. Cât era durata de viaţă estimată de Ford? Cam 240.000 km.

Foto: Cureaua de distribuţie de la motorul 1,0 EcoBoost

Însă faptul că aceste curele sunt scăldate de uleiul din baie în partea lor inferioară le expune la compuşii lui, inclusiv atunci când acesta degradează în timp. Iar tensiunea constantă mecanică asupra lor, combinată cu reacţiile chimice de la acest ulei, fac acest material să se dezintegreze, curele dezvoltă crăpături, iar fibrele încep a cădea din ele. Acele fibre desprinse ajung în bala de ulei, apoi sunt trase în circuitul de ulei şi încep a bloca şi punctul de sucţiune, şi eventuale canale de ulei din motor. Iar asta duce rapid la o lubrifiere proastă a motorului, şi acesta ajunge să clacheze. De curând publicam şi un articol cu video în care un service din România reuşise să capteze exact începutul degradării curelelor şi blocării canalelor de lubrifiere, la doar 85.000 km, la un asemenea motor de 1 litru.

Ei bine, motorul de 1,5 litri a făcut un progres major prin faptul că a adoptat un lanţ de distribuţie în locul curelei de transmisie infame. Asta trebuia să excludă total problema şi să facă motorul mai longeviv. Un asemenea motor EcoBoost de 3 cilindri şi 1,5 litri a fost dezasamblat de mecanicul despre care a vorbim azi. Mecanicul spune că i-a fost mai greu să găsească un motor de 1,5 litri, pentru că fiind mai nou, multe maşini sunt încă în garanţie, aşa că informaţia despre defecţiunile lor nu prea iese în afara service-urilor oficiale.

Ipostaza pe care o dezasamblează el produce 181 CP, iar motorul a fost demontat de pe maşină drept unul defect la circa 70 mii mile, echivalentul a 113 mii km.

Un lucru pe care mecanicul spune că-l apreciază la acest motor de 1,5 litri e faptul că motorul nu are doar injecţie directă, ci şi multipunct în apropierea valvelor de admisie, ceea ce ar trebui să păstreze valvele curate de depuneri.

Pentru că motorul a ajuns la atelier fără injectoare sau turbină, s-a ajuns repede la lanţul de distribuţie. Acesta părea a fi într-o stare bună, deci a rezistat mult mai bine până la 113 mii km, faţă de curele umede de pe motorul mai mic.

Când s-au demontat doi solenoizi, s-au putut vedea depuneri masive pe ele. Istoricul maşinii de pe care a fost preluat motorul arăta puţine înregistrări de schimburi de ulei, ceea ce poate însemna că fie proprietarul şi schimba singur uleiul, fie că nu l-a schimbat deloc într-un termen îndelungat.

Capacul chiulasei s-a dovedit a fi demontat cu tot cu arborii cu came, care sunt încapsulaţi acolo fără a putea fi scoşi separat.

Odată scoasă chiulasa, cilindrii arătau relativ bine în interior, fără urme prea mare de eroziuni şi fără depuneri imense.

La demontarea băii de ulei, s-au observat şi reziduurile metalice din ulei. Iar acestea indică în mod clar o problemă a unei lubrifieri proaste, deşi nu e clar de unde provin încă.

Dar apoi s-a demontat încă o piesă şi a ieşit la iveală călcâiul lui Ahile din acest motor — inginerii Ford au lăsat prezentă cureaua bio pentru pompa de ulei. Şi ea trece prin exact acelaşi proces de dezintegrare ca şi la motorul de 1,0 litri. E doar o curea, nu două, dar riscurile aduse de ea sunt similare, mai ales dacă uleiul e schimbat rar şi e lăsat de degradeze.

Starea ei era în mod vădit una degradată pe acest motor. Crăpăturile se vedeau chiar şi pe ea montată. Însă atunci când a fost demontată, s-a putut vedea adevărata stare a ei.

Încă o gafă a acestui motor e că această curea nu putea fi scoasă de pe motor pur şi simplu. Sunt două roţi dinţate, de la arborele cotit şi cel de contrabalansare, care acoperă accesul la ea. Deci, ca să schimbi această curea vulnerabilă în acest motor Ford, ar trebui să dezasamblezi tot motorul tot arborele cotit, toate pistoanele, tot! Se pare că inginerii Ford au proiectat această curea tot pentru întreaga durată de viaţă a motorului, ca să n-o mai schimbi niciodată, iar dacă la 113 mii km ea deja înfundă sistemul de lubrifiere, cam asta e şi durata de viaţă.

Aşadar, motorul 1,5 EcoBoost e într-adevăr perfecţionat faţă de 1,0 EcoBoost, datorită lanţului de distribuţie şi injecţiei duble. Dar în mod inexplicabil, cureaua pompei de ulei a rămas din acelaşi material ca şi curelele de la 1,0 EcoBoost. Poate la un motor cu schimb de ulei mai frecvent ea nu s-a dezintegra la 113 mii km, ci ar rezista 200 mii km sau mai mult. Dar ea rămână o mare scăpare inginerească şi un punct vulnerabil, care poate distruge acest motor.

Vezi totul în video-ul de mai jos.