Cea mai mare navă de pozare a cablurilor subacvatice HVDC, construită în România, tocmai a fost devansată de o navă mai mare, cu parametri impresionanţi

Acum două zile, scriam că în România, la şantierul naval Tulcea, a fost construită şi lansată la apă nava Alessandro Volta, ea fiind cea mai avansată din lume în pozarea caburilor electrice subacvatice HVDC şi depăşind în dimensiuni navele gemene Leonardo Da Vinci şi Mona Lisa, cu aceeaşi specializare, construite anterior tot în România. Ei bine, acest record atribuit construcţiei navale din România n-a durat mult de această dată, întrucât în China tocmai a fost lansată la apă o navă şi mai mare de atât, numită Fleeming Jenkin, cu parametri impresionanţi, comandată de o companie cu origini belgiene şi cu sediul central actual în Luxemburg, pe nume Jan De Nul.

Lansarea la apă a avut loc la şantierul naval CMHI Haimen din China, compania luxemburgheză preferând să plaseze această comandă în China, şi nu la un şantier naval european, precum cele din România sau Norvegia. Doar că aici nu e vorba de vreun dezinteres pentru şantierele din România, ci de lipsă de capacitate. Noua navă e atât e mare, încât şantierul naval Tulcea pur şi simplu n-ar fi putut-o construi.

Şantierul naval Tulcea are o lungime de 209,2 metri în zona docului plutitor, ceea ce înseamnă că nu poate construi nave foarte apropiate de această dimensiune, sau care o depăşesc. Şi dacă Alessandro Volta — nava despre care vorbeam acum două zile, construită în România pentru italienii de la Prysman — măsoară 192,8 metri lungime, atunci noua navă Fleeming Jenkin măsoară 215 metri lungime şi n-ar fi încăput pur şi simplu la Tulcea.

Foto: Lansarea navei Alessandro Volta la şantierul naval din Tulcea

Alessandro Volta se mândrea şi cu un alt parametru important — capacitatea de a lua la bord 19.000 tone de cablu electric subacvatic HVDC, pe care îl putea rula pe 2 sau 3 carusele, în funcţie de necesitate. Nava despre care vorbim azi, Fleeming Jenkin poate lua la bord 28.000 tone, adjudecându-şi astfel titlul de cea mai mare navă din lume de acest fel atât în dimensiune, cât şi în tonajul cablurilor pe care le poate lua la bord.

Când vorbeam de nava Alessandro Volta, menţionam că adâncimea maximă la care ea poate poza cabluri e de 1.500 metri, însă menţionăm că cele două nave construite anterior în România, Leonardo Da Vinci şi Mona Lisa, era lidere globale la acest fiind capabile să pozeze cablul în ape de până la 3.000 metri adâncime. Ei bine, acum noua navă Fleeming Jenkin echivalează acest parametru, fiind şi ea capabilă să traseze cablurile electrice subacvatice până la aceeaşi adâncime de 3.000 metri. Şi poate susţine o tensiune de 150 tone în cabluri prin macaralele şi scripeţii mecanismelor sale.

De ce e important acest parametru? Pentru că asta dictează dacă nava poate opera doar în zona unor cabluri trasate de la un parc eolian plasat în ape nu foarte adânci spre ţărm sau dacă ea poate poza şi caburi mări mult mai adânci, conectând continente sau conectând zone insulare cu continentele.

În ultimii ani, trasarea cablurilor electrice maritime HVDC a devenit un element primordial în dezvoltarea energiei regenerabile. Aceste cabluri de înaltă tensiune (High Voltage) cu curent continuu (DC) reprezintă o cale mult mai eficientă de a transmite electricitatea la distanţe mare, mai ales prin apă, acolo unde transmiterea prin curent alternativ ar genera pierderi uriaşe. Deja la distanţe de 50-60 km cablurile HVDC generează pierderi mai mici în apă decât cele AC cu tot cu convertirea curentului la punctele finale înapoi în alternativ, pentru a-l face conform cu sistemele energetice. Iar la distanţe de 150-800 km şi mai mult diferenţa e uriaşă, pierderile fiind de multe ori mai mici.

Astfel, aceste cabluri sunt aproape peste tot folosite deja la conectarea parcurilor eoliene maritime cu ţărmul. Dar totodată, dacă tot mai multe ţări integrează cote mai mari de energie regenerabilă în sistemele lor, ele au nevoie să mizeze mai mult pe echilibrarea reciprocă în consum şi producţie şi au nevie de transportul electricităţii pe distanţe mai mari. Iar asta face ca aceste cabluri să fie cea mai bună soluţie pentru a conecta ţări despărţite de apă, inclusiv ţări insulare ca Marea Britanie.

Şi anterior multe insule aveau sisteme electrice izolate, care, din cauza dimensiunii lor mici, adeseori mizau pe motoare cu combustie sau pe termocentrale, pentru a nu fi supuse intermitenţei pe care o au regenerabilele. Cablurile HVDC fac posibilă conectarea multor insule mai mici şi mai mari cu reţelele continentale, astfel încât şi acele insule să poată avea propria producţie de regenerabile şi să-şi echilibreze producţia şi consumul împreună cu reţeaua continentală.

Există o cerere imensă pentru servicii de trasare a cablurilor HVDC în toată lumea, deci, în special în Europa, cu comenzi plasate cu ani înainte şi rânduri în aşteptare. Iar italienii de la Prysmian, cei care au comandat acele nave în România, sunt una din companiile lider în acest domeniu. Luxemburghezii de la Jan De Nul, proprietarii noii nave Fleeming Jenkin, sunt o altă companie care şi-a concentrat o atenţie tot mai mare acestei nişe, iar prin construcţia noii celei mai mari nave de acest timp din lume, şi-au dorit să preia cele mai mari proiecte.

De fapt, nava Fleeming Jenkin are deja şi primul proiect contractat pentru ea, în Marea Nordului, unde va poza cabluri subacvatice electrice HVDC în cadrul unui proiect imens, ce cuprinde 4 conexiuni HVDC separate de la parcuri eoliene spre ţărmul Germaniei - BalWin4, LanWin1, LanWin5 şi BalWin5. Fiecare din aceste conexiune HVDC va avea o putere de 2 GW, puterea totală ajungând la 8 GW. Fiecare din cele 4 conexiuni are o lungime cuprinsă între 180-200 km, o mare parte din aceste distanţe fiind localizate în mare.

Nava Fleeming Jenkin va avea grijă de partea maritimă a acestor trasee de caburi, şi va poza în total 773 km de trasee subacvatice de cabluri HVDC doar în acest proiect. Lungimea totală a caburilor conţinute în acest conexiuni va fi de 3.594 km.

Ca şi navele de acest tip construite în România, Fleeming Jenkin va avea unităţi de propulsie ce-şi pot schimba direcţia la 360 grade, ajutat de propulsoare transversale pentru stabilizarea cu precizie a acesteia în timpul pozării cablurilor. Vor exista 4 propulsoare de tip azimut, trei propulsoare transversale şi alte două propulsoare retractabile, toate fiind construite şi livrate de compania finlandeză Steerprop.

Propulsoarele operează cu electricitate, iar la bordul navei există generatoare cu combustie, care sunt pregătite să opereze şi cu metanol verde, caz în care operaţiunile navei vor avea un impact aproape nul de CO2. E vorba de 4 motoare 12DV36 în 4 timpi, cu arhitectură V12, de 7.200 kW fiecare, sau 9.789 CP, care operează la 750 rpm, având injecţie directă mecanică, cu câte o pompă atribuită fiecărui cilindru. Aceste motoare au fost fabricate în Belgia, fiind livrate în China pentru instalare. Astfel, chiar dacă noua navă e construită la un şantier chinezesc, toate componentele sistemului său de propulsie sunt oricum fabricate în Europa.

Nava are şi o mini centrală de baterii la bord, de 2,5 MWh, care poate susţine şi propulsia, şi consumul de electricitate pentru viaţa de la bordul navei. Odată cu lansarea la apă a navei Fleeming Jenkin în China acum, urmează şi partea finală a construcţiei, iar înmânarea oficială către compania luxemburgheză a navei complet finalizate şi operaţionale ar trebuie să aibă loc în 2026, după care ea va fi încadrată imediat în munca la cele 4 proiecte care o aşteaptă.