Cele mai accesibile Tesla Model Y şi Model 3 au fost lansate, având peste 500 km autonomie şi un preţ nu tocmai fascinant

Şeful Tesla a tot jonglat cu ideea că va lansa un model bugetar al mărcii, care ar urma să impulsioneze radical vânzările şi accesibilitatea propulsiei electrice. Se zvonea că va exista o Tesla Model 2, dar apoi Musk a declarat că dezvoltarea unui nou model ultra compact e iraţională din punct de vedere economic. Aşa că toată epopeea unui model ultra accesibil a evoluat într-o versiune „cheală” de Model Y, la care Tesla a lucrat în ultimele luni şi care urma să devină marele înlocuitor al lansării anunţate anterior drept revoluţionare. Ei bine, acum Tesla a lansat acest nou Model Y bugetar şi, spre surprinderea tuturor, a lansat şi un Model 3 similar, având din start două cele mai accesibile modele din gama sa, care au peste 500 km autonomie, dar un preţ nu tocmai fascinant.

Noile modele au denumirea Standard aplicată configuraţiei lor de dotări, iar versiunile anterioare Long Range au fost redenumite în Premium, în timp ce ipostaza de top Performance rămâne neschimbată. Noua Tesla Model Y Standard debutează cu un preţ de 39.990 dolari în SUA; dar acest preţ nu include şi taxa de livrare până la destinaţie, care mai adaugă vreo 1.650 dolari. Noua Tesla Model 3 Standard începe de la 36.990 dolari, iar situaţia cu taxa de livrare la destinaţie e similară. Deci, nu e tocmai preţul care se vehicula anterior, când se vorbea de un posibil Model 2, care ar fi trebuit să coste 25-30 mii dolari.

De fapt, marele paradox e că în SUA, noile modele „chele” vor costa doar cu 5.000 dolari mai puţin decât costa versiunea RWD în dotare incipientă acum 10 zile. Doar că acum 10 zile, cumpărătorii primeau şi 7.000 dolari subvenţie federală pentru acest model, în timp ce acum nu o mai primesc, pentru că ea a fost anulată, şi în final preţul noii maşini chele e cu 2.000 dolari mai mare în cifra netă pentru ei decât a fost versiunea incipientă, mai bine dotată, de acum două săptămâni.

Ei bine, noul Tesla Model Y Standard şi Model 3 Standard debutează cu tracţiune spate şi o baterie mai mică, de 69 kWh, care adăposteşte în carcasa ei cu un modul mai puţin decât versiunile de până acum. Maşinile vor putea oferi circa 516 km în autonomie, conform omologării EPA din SUA, ceea ce s-ar traduce în circa 530-550 km în regim WLTP.

Maşinile sunt şi ceva mai puţine puternice şi mai lente, dar acceleraţia rămâne în limite decente, la 6,8 secunde pentru 0-60 mile la oră în cazul lui Model Y Standard. Astea sunt diminuări oarecum de înţeles. Adevăratele surprize vin atunci când constatăm cât de mult a scos Tesla din dotările acestor maşini.

În faţă, bara LED dintre blocurile optice a fost exclusă, iar bara de protecţie a devenit mai simplă în forme. Bala luminoasă a dispărut şi de la posterior.

Dimensiunea standard a jantelor a fost redusă la 18 ţoli, cele de 19 devenind opţionale. Iar culorile de caroserie pentru noile modele sunt reduse la minim, ca într-o lume alb-negru — adică alb, gri şi negru. Nu există nici o nuanţă mai vie. Şi, de fapt, culoarea gri e cea standard, iar albul costă 1.000 dolari extra, în timp ce negru necesită 1.500 dolari. Celelalte culori nu pot fi bifate nici măcar pentru bani.

Suspensia a devenit mai simplă, prin utilizarea unor amortizoare pasive, fără funcţii adaptive de a-şi ajusta rigiditatea. Alte specificări tehnice sunt omise deocamdată, ceea ce ne face să ne întrebăm dacă nu s-a recurs şi la alte simplificări adiţionale la substratul tehnic.

La interior, tapiţeria standard nu mai e de piele, ci una textilă. Consola centrală e formată dintr-un plastic pustiu, care-şi justifică existenţa prin oferirea de spaţii mai mari de depozitare.

Pasagerii de pe bancheta spate nu mai au un ecran unde să-şi ajusteze temperatura climatizării, ci doar nişte guri de ventilare mecanice, fără vreun display. Banchetele spate nu mai pot avea încălzire acum, iar cele din faţă nu pot avea ventilare.

Sistemul audio a fost retrogradat în calitate şi număr de difuzoare. În loc de 15 difuzoare plus 1 subwoofer, acum sistemul are 7 difuzoare. Iar sistemul multimedia a fost privat de funcţia de recepţionare radio, atât FM, cât şi AM. Climatizarea nu mai are un regim de eliminare a particulelor cu filtru special, iar oglinzile nu mai au funcţie anti orbire, ci trebuie mutate manual. A dispărut şi iluminarea ambientală.

O altă modificare bizară e înlocuirea acoperişului panoramic de sticlă cu un plafon tapiţat cu sticlă. Dar paradoxul e că acoperişul e oricum din sticlă, doar că el a fost acoperit de material textil acum, cu câteva straturi izolatoare. Se pare că Tesla a considerat că e mai ieftin să facă asta, decât să proiectele un acoperiş nou din aluminiu sau oţel. Poate fi logic, dar de ce să îl acoperi acum cu material textil, doar ca să-i faci pe cei de la bord să se simtă într-o maşină mai bugetară? Asta ar putea avea sens doar dacă sticla a fost înlocuită cu una de calitate mai slabă, iar ataşarea de materiale de ea îi serveşte ca absorbant de şocuri, pentru a o proteja.

Iar în condus, maşina nu mai menţine centrarea pe benzi, lipsindu-i funcţia numită Autosteer. Deci, proprietarii nu doar că nu vor avea condusul ăla pretins drept autonom, ci nu vor avea nici măcar micile corecţii în volan. Doar dacă bifezi sistemul FSD de condus autonom asistat, la 8.000 dolari, primeşti şi Autosteer.

Deci, noile modele Tesla par să fi fost private de atât de multe elemente, încât aproape că lasă impresia că ele ar costa mai mult decât cei 5.000 dolari economisiţi. Prin urmare, Tesla ar putea avea o marjă mai mare de profit de pe seama acestor modele „chele”.