O echipă de ingineri din România a creat primul robot autonom care inspectează integrat breşele de securitate cibernetică şi fizică

Riscurile pe care le poate aduce un atac cibernetic au devenit mai elocvente ca oricând în luna septembrie, când un atac asupra celor de la Jaguar Land Rover a paralizat complet producţia de automobile la toate fabricile lor, din toată lumea, compania pierzând volume imense de date şi arhitecturi de sisteme, ceea ce a făcut imposibilă reluarea producţiei în ritm normal până în prezent, la mai mult de o lună distanţă. JLR a fost atât de profund afectat în datele sale, încât anchetatorii investighează până în prezent şi versiunea prin care atacatorii cibernetici au avut pe cineva fie care să fi pătruns în incinta edificiilor JLR, fie pe cineva care să fi cooperat din interior, iar astfel să fi obţinut şi acces fizic la sistemele informatice ale companiei britanice, pentru a spori efectul daunelor. Ei bine, acum o echipă de ingineri din România, de la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava, a creat primul robot autonom care inspectează integrat breşele de securitate cibernetică în format digital şi fizic.

Robotul are numele de ARGUS, descifrat ca Autonomous Robotic Guard System şi din echipa de ingineri care l-au creat fac parte Edi Marian Timofte, Mihai Dimian, Alin Dan Potorac, Doru Balan, Daniel-Florin Hriţcan, Marcel Puşcaşu şi Ovidiu Chiraş. Materialele pentru publicarea realizării lor au fost depuse în iulie 2025 (deci înainte de incidentul cu Jaguar Land Rover), fiind acceptate la 29 septembrie şi ulterior fiind publicate la nivel internaţional la început de octombrie. Aşadar, ce e acest nou robot creat de inginerii români şi ce poate face el?

Foto: Edi Marian Timofte, liderul echipei care a creat noul robot

Vizual, Argus arată acum ca un roboţel cu patru roţi, capabil să se deplaseze fizic în mod autonom în perimetrul pe care-l păzeşte. Şi rolul lui e anume ăsta — să fie primul paznic din lume cu rol dublu — de a monitoriza tot ce se întâmplă fizic într-o fabrică, spre exemplu, şi totodată de a monitoriza tot ce întâmplă şi în interfaţa digitală a acelei fabrici. Spunem fabrică aici drept exemplu, în contextul celor de la JLR, dar noul robot din România poate fi aplicat în orice alte edificii — de la centre de cercetare şi dezvoltare, sau orice entităţi de stat, unde securitatea cibernetică e absolut primordială.

Robotul e echipat cu multiple sisteme de percepere şi interpretare a spaţiului din jurul său — camere RGB şi infraroşu, LiDAR, senzori cu ultrasunet, senzori pasivi de infraroşu, microfoane direcţionale pentru captarea de sunet, senzori de mişcare şi proximitate. Toate aceste instrumente îl fac capabil să scaneze lumea fizică din jurul său, făcând o analiză profundă a datelor recepţionate, cu contrapunerea datelor de pe mai mulţi tipuri de senzori, şi cu procesare susţinută de inteligenţa artificială pentru a identifica dinamic ce se întâmplă în jurul său la nivel fizic.

Şi aici nu vorbim doar despre înţelegerea împrejurimilor pentru ca Argus să înţeleagă cum să se mişte prin halele unei fabrici, ci efectiv monitorizarea a tot ce se mişcă în jur. Iar această monitorizare poate fi făcută şi noaptea, când fabrica staţionează şi toţi au plecat acasă, şi ziua, când munca obişnuită e în toi.

Dacă maşinile sunt produse şi linia de asamblare şi mişcă în ritm normal înainte, cu oameni care muncesc acolo, situaţia va fi tratată corect. Dacă cineva ia traiectorii atipice pe teritoriul fabricii, robotul poate derula o scanare facială şi poate recunoaşte dacă e vorba de un angajat. Robotul îi poate monitoriza traiectoria în continuare până când decide dacă acesta mai reprezintă un potenţial pericol sau nu. Iar dacă cineva introduce brusc un stick USB într-un computer alăturat liniei de producţie sau din oficiile aferente, asta poate fi un semnal major de alarmă despre o potenţială breşă de securitate şi o posibilă tentativă de atac cibernetic.

Doar pe baza acestor indicii vizuale nu e întotdeauna relevant să se tragă un semnal de alarmă, deşi în cazu unui intrus fizic în fabrica şi semnalele vizuale ar fi suficiente. Tocmai de asta, Argus cooptează această monitorizare fizică şi cu cea digitală. Prin puncte de control instalate fizic în arhitectura întregii reţele informatice, care scanează direct tot ce se întâmplă în interior şi comunică local, de la distanţă, cu robotul, are loc şi o monitorizare permanentă a pachetelor de date care circulă în sistemul informativ al fabricii sau centrului de cercetare. În funcţie de stările dorite, aceste pachete de date pot fi monitorizate pasiv, doar constatându-se anomaliile, sau activ cu trecerea prin filtrul sistemelor lui Argus şi posibila blocare a pachetelor dăunătoare de date.

Deci, efectiv robotul românesc monitorizează şi digital tot ce se întâmplă şi poate detecta orice scanări de porturi sau încercări de conectări de la distanţă în sistemele informatice locale. Poate opri şi transmiterile neautorizate din interior spre exterior. Şi poate identifica şi conexiunile atipice ale unor dispozitive, precum acel stick USB menţionând mai sus. Cu o configuraţie corectă a arhitecturii reţelei, Argus poate trece prin el aceste date înainte de a le pasa spre computerele sistemului, iar astfel se asigură că nimeni nu introduce în sistemul fabricii date maliţioase, care l-ar putea compromite.

Partea la fel de admirabilă e că robotul creat de inginerii din Suceava contrapune datele pe care le procesează în lumea fizică, reală, cu cele scanate în interfaţa digitală a fabricii. Iar astfel acţiunea observată în lumea fizică e contrapusă imediat cu monitorizarea activităţii digitale şi astfel se pot lua măsuri imediate şi precise de contracarare. Şi invers, dar la un moment dat se remarcă o activitate atipică în mediul digital, se va identifica şi sursa ei în lumea reală, dacă ea are loc în incinta fabricii. În lume există sisteme avansate de monitorizare fizică pe de o parte, şi digitală de cealaltă parte, dar nu există niciun asemenea robot care să poată face integrat analizeze digitale şi fizice cu contrapunerea datelor şi emiterea deciziilor avizate despre alerte şi blocaje.

Iar aici e încă unul din punctele forte ale robotului creat de inginerii români — capacitatea lui profundă de analiză situaţională, pe care o procesează local, fără a depinde de servere cloud de la distanţă. Inginerii români au făcut peste 500 de teste pentru recunoaşterea facială şi rata de succes a fost de 92,7%. Robotul a recunoscut armele cu o rată de succes de 89,3% din 450 de teste, iar timpul de identificare a unui intrus pe teritoriu a fost de sub 1 secundă întotdeauna — între 0,79 şi 0,89 secunde. Datorită contrapunerii de date de la multipli senzori şi din interfaţa digitală, situaţiile fals pozitive au fost minime. O mică degradare a performanţei, de 7-10%, se atestă în condiţii de vizibilitate cu ocluziuni fizice, combinată cu condiţii slabe de iluminare.

Inginerii spun că mai există nevoia validării reacţiilor prompte în cazul unor scenarii de atacuri masive sofisticate de atacuri cibernetice, ce sunt limitate acum din cauza constrângerilor hardware, dar această problemă e rezolvabilă într-o eventuală scalare pentru producţia de serie.

Acest robot are un potenţial enorm în timpurile noastre, când atacurile cibernetice şi-au dovedit forţa distructivă imensă. Din descrierea capacităţilor acestui robot, îndrăznim să spunem că el a fi putut proteja Jaguar Land Rover de efectele pe care le-a suferit în atacul său cibernetic. Prin urmare, această inovaţie, venită de la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava, e una extrem de necesară şi ar avea toate şansele să ajungă rapid la implementare.