Olanda a preluat controlul producătorului de semiconductoare Nexperia, deţinut de chinezi în Europa, într-o decizie elocventă pentru nepăsarea europeană din ultimele decenii

O nouă criză majoră este pe cale să afecteze industria auto, faţă de multe altele pe care ea le înfruntă simultan. De fapt, noua criză e în plină derulare deja şi, chiar dacă efectele ei încă nu se fac simţite, producătorii auto şi furnizorii lor sunt deja în regim de alertă, încercând să găsească soluţii de alternativă. Criza despre care vorbim e motivată de faptul că Olanda a preluat controlul producătorului de semiconductoare Nexperia, deţinut de chinezi în Europa, din motive excepţionale de securitate naţională. Chinezii au reacţionat prin interzicerea exporturilor de materie primă şi pământuri rare către compania europeană deţinută de ei, dar preluată temporar sub controlul autorităţilor olandeze. Iar Nexperia riscă să nu mai poată produce în scurt timp semiconductori, o mare parte din care ajungeau fie direct la producătorii auto, fie indirect, prin furnizorii de componente, care integrau module electronice ce foloseau semiconductoare. Situaţia e una pe cât de gravă, pe atât de curioasă atunci când intrăm în profunzimea ei. Şi e absolut emblematică pentru nepăsarea europeană din ultimele decenii faţă de cine cumpără şi deţine industriile cele mai tehnologizate şi mai strategice din Europa.

Încă de acum 4 ani, când o altă criză de semiconductori se manifestase în lume, devenise clar că producţia acestor e foarte inegal concentrată în Taiwan şi China, în pofida faptului că semiconductorii au cunoscut marea lor dezvoltare iniţială în Europa. Fizicienii din Europa au fost cei care au dezvoltat teoria iniţială a acestora, apoi în anii 1950, în paralel cu cei americani, au reuşit şi producţia primelor semiconductoare. Primele companii din Europa care au reuşit să producă semiconductoare au fost Phillips din Olanda, Siemens din Germania, apoi Ferranti din Marea Britanie, urmate de altele de pe continent. Europa devenise centrul inovaţiei de semiconductoare, circuite integrate şi ceea ce numim azi microchip-uri.

Europa a avut centre de cercetare excelente pentru a avansa în aceste tehnologii, precum Institutul Fraunhofer din Germania, IMEC în Belgia, şi CEA-Leti. Europa îşi crescuse companii puternice în anii 1960-1970, care deveneau tot mai inovative, colaborând cu aceste centre de cercetare, care le pregăteau specialiştii necesari şi uneori elaborau şi tehnologiile necesare pentru următori paşi. Cei de la Siemens au devenit o companie emblematică, derivând apoi în Infineon, în 1999, o companie pe care o cunoaştem mult mai bine în timpurile noastre. Companiile Thomson-CSF din Franţa şi SGS-ATES din Italia erau ambele nişte coloşi în acest domeniu, iar în 1987 au fuzionat în STMicroelectronics. Iar Phillips a fost o companie şi mai dominantă, având avantajul pionieratului în aceste tehnologii, şi fiind de multe ori prima din companiile europene şi mondiale, care adopta noi soluţii în construcţia şi producţia de semiconductoare, precum integrarea germaniului şi siliciului în semiconductoare pentru a le face mai performante.

Mai mult ca atât, în anul 1968 tot în Olanda a fost fondată compania ASM International, de către antreprenorul Arthur del Prado, care a inventat procesul de depunere a straturilor de atomi în prodcuţia de semiconductori, şi a inventat şi utilajele industriale care să producă semiconductorii prin aceste procese.

Foto: Arthur del Prado şi echipa sa, la începuturile companiei lor

Practic, acest olandez şi compania sa au inventat maşinăriile care pot produce semiconductoare în condiţii industriale, tehnologiile lui fiind folosite până în prezent. În 1984, cei de la Siemens au făcut un parteneriat cu ASM International şi au fondat împreună compania ASML. Deci, Phillips şi start-up-ul ASM International, ambele companii olandeze, au fondat împreună compania ASML, care există şi azi şi e una din cele mai preţioase şi strategice din lume, deşi puţini ştiu de ea.

Marele avantaj al companiei ASML e că aceasta e în continuare singura companie din lume, capabilă de a produce utilajele industriale pentru producţia de semiconductoare! Aceste utilaje sunt atât de complexe şi dirijează procese de fabricaţie atât de complexe şi de înaltă precizie, încât nicio altă companie din lume nu le poate fabrica. Prin urmare, chiar dacă în China şi Taiwan se produc acum cele mai multe semiconductoare, utilajele necesare sunt fabricate de compania olandeză ASML, deţinută azi de o mulţime de fonduri de investiţii occidentale care îi ştiu adevărata valoare. Capitalizarea de piaţă e în prezent evaluată la peste 350 miliarde de euro. Philips nu mai deţine azi vreo cotă importantă de acţiuni în această companie şi doar ASM International, unul din cei doi fondatori originali, mai deţine 1,4% din acţiuni.

Nici Siemens, de fapt, nu mai deţine o cotă importantă de acţiuni Infineon, şi cam aceleaşi fonduri mari de investiţii, împreună cu câteva bănci mari scandinave şi elveţiene, au ajuns să deţină cea mai importantă cotă de acţiuni. STMicroelectronics e deţinut în raport de circa 55% prin acţiuni tranzacţionate liber la bursă, dar printre marii deţinători de acţiuni se numără multe din aceleaşi fonduri de investiţii menţionate şi în cazul celorlalte companii. În acest caz, însă, guvernele francez şi italian mai deţin 13,7% din acţiuni, cu 27,5% drepturi de vot.

Cei de la Philips, pe lângă faptul că au fondat în 1984 compania ASML, împreună cu ASM International, cum am menţionat mai sus, au mai fondat în 2006 şi compania NXP Semiconductors, ca o companie specializată care să dezvolte această ramură de semiconductori. În anii 2016-2017, însă, Phillips a decis să vândă divizia se „semiconductoare standard” către chinezii de la Wingtech Technology, lăsând compania NXP Semiconductors să se concentreze doar spre semiconductoare mai avansate. NXP Semiconductors există şi azi, şi e deţinută cam în raport de 85% de aceleaşi fonduri de investiţii menţionate mai sus. Cei de la NXP Semiconductors au chiar şi o colaborare cu compania românească Prime Battery Technology, în a dezvolta o nouă baterie proprie de 1.500 V, având în sarcina lor partea de semiconductoare.

Dar acea divizie de „semiconductoare standard”, detaşată din NXP Semiconductors şi vândută de Siemens către chinezii de la Wingtech Tecnology a devenit Nexperia, adică exact compania de la care am început articolul de azi şi am spus că e cea cauzatoare a noii crize. În 2016-2017, când olandezii au vândut această companie chinezilor, acestora nu le-a păsat foarte mult cine o va deţine şi ce va putea face cu ea. Suna foarte atractiv ideea că Nexperia urma să-şi păstreze sediul central în Olanda şi producţia europeană, pe lângă câteva fabrici, în mare parte de procesare a materiei prime, în China şi în alte regiuni din Asia. Proprietatea intelectuală pentru acei semiconductori a fost vândută la pachet chinezilor, cu cele 100% de acţiuni.

Şi acea tranzacţie, de fapt, era emblematică pentru circa 40 de ani de tranziţie treptată a puterii de producţie şi inovaţiei din Europa spre Asia. În anii 1980, atât companiile americane, cât şi cele europene, s-au grăbit să construiască mici fabrici de semiconductoare în Shanghai, Suzhou, sau Tianjin — la început pentru testare, asamblare finală sau producţie completă a celor mai simple semiconductoare. China i-a primit cu braţele deschise şi şi-a antrenat forţa de muncă proprie în aceste fabrici, începând a câştiga experienţă primară. În anii 1990 tot mai multe fabrici au fost construite în China şi Taiwan şi ele avansaseră tot mai mult în gradul de complexitate a operaţiunilor care le erau încredinţate. Din nou, nici europenii, nici americanii nu păreau să vadă vreo problemă sau vreun risc în asta, iar profiturile mai mari făcute datorită forţei de muncă ieftine din China păreau o recompensă suficient de mare încât să nu mai existe alte întrebări.

În anii 2000, tot mai mulţi producători au externalizat total unei faze din procesul de producţie spre China şi Taiwan. Acum, ei nu mai puteau produce un semiconductor doar în Olanda, sau doar în Germania, ci făceau unele faze ce necesitau timp şi forţă de muncă mai intensă exclusiv în China şi Taiwan. Asta însemna că fabricile de acolo au primit noi nivele de complexitate, iar odată cu asta aveau nevoie de documentaţie tehnică mai avansată. Iar astfel China şi Taiwan şi-a primit şi teoria profundă a cunoştinţelor necesare în fabricarea de semiconductoare.

După criza din 2008, China a decis că nu se mai mulţumeşte doar cu asamblarea de semiconductoare şi a anunţat fonduri de zeci de miliarde de dolari în susţinerea companiilor proprii care pot asigura ciclul complet de elaborare şi producţie a semiconductoarelor. Aici a început epoca prin care companiile chinezeşti primeau credite preferenţiale de la stat pentru a cumpăra companiile occidentale. Aşa a fost cumpărată şi Nexperia de la Phillips, dar şi mai multe alte companii mai mici, dar importante în logistica producţiei. Nici măcar la această fază autorităţile europene de atunci n-au sesizat vreo tendinţă riscantă şi au tot aprobat aceste tranzacţii. Tot pe atunci, însă, autorităţile americane începuseră a raporta cazuri de atacuri cibernetice ce vizau companiile producătoare de semiconductoare, când se suspecta spionajul industrial, iar China devenise suspectul principal.

Trezirea parţială a venit abia în ultimii ani. SUA a început a limita exportul de utilaje avansate de producţie a semiconductoarelor, precum cele produse de ASML. Şi Europa a început a fi mult mai atentă şi a-şi susţine producătorii locali de a-şi revigora producţia locală de semiconductoare în ciclu complet, pentru a nu mai depinde de China. Iar mai nou SUA a început a interzice accesul pe piaţa sa a unor companii din această industrie care au acţionariat chinez. Nexperia are acţionari 100% chinezi, deci, chiar dacă ea nu intrase încă în lista de interdicţie, compania-mamă din China a devenit deja interzisă în SUA şi era o problemă de timp până şi Nexperia ar fi avut interzis în exporturile către SUA, ceea ce ar fi însemnat stagnarea fabricilor, inclusiv cele din Europa.

Nexperia e în continuare concentrată spre semiconductorii mai puţini avansaţi tehnologic — deci ei nu sunt buni pentru inteligenţă artificială sau plăci video super performante, însă ei sunt absolut necesari în milioane de dispozitive mai simple, precum banalele unităţi de control ale motoarelor din maşini, unităţi ABS, sau chiar unităţi ce controlează lucruri simple şi elementare, ca ştergătoarele de parbriz. Acolo nu e nevoie de putere de procesare, şi acolo se vând sute de milioane de semiconductoare. Fără ele, însă, industria auto ar fi extrem de afectată, or, Nexperia a una din companiile cu o prezenţă masivă, semiconductoarele căreia se regăsesc pe marea majoritate a maşinilor, compania olandeză deţinută de chinezi având o cotă de circa 40-42% de piaţă între acele semiconductoare simple, folosite la maşini! Da, o companie despre care puţini ştiu, e atât de prezentă pe maşinile noastre.

Iar acum, guvernul olandez a invocat o conduită puternic viciată de afaceri în modul în care compania Nexperia cu sediul în Olanda comunică şi raportează către entităţile sale chinezeşti. Oficial, compania din Olanda reprezintă sediul central, însă autorităţile olandeze au constatat că, de facto, comunicarea cu chinezii nu reprezintă doar nişte comenzi de producţie şi raportări de cifre economice anuale, ci entităţile chineze efectiv dirijează activitatea cotidiană a companiei, având control asupra mult mai multor procese decât ar trebui. Iar asta i-a făcut pe olandezi să invoce o lege specială pentru stări de urgenţă naţională şi periclitare a securităţii naţionale, pentru a prelua efectiv controlul asupra companiei olandeze producătoare de semiconductoare. Compania e foarte limitată acum în ce poate comunica cu chinezii, sub control absolut al autorităţilor din Olanda. Fabricile continuă producţia, dar totul e monitorizat de autorităţile olandeze.

Chinezii au reacţionat imediat şi au interzis companiei olandeze să importe de la subsidiara sa chineză materiile prime pentru semiconductoare, pregătite în China. Nici exporturile de pământuri rare către compania olandeză nu sunt aprobate, iar chinezii au readus în joc şi limitarea pământurilor rare pentru toate celelalte industrii europene, ca o pârghie suplimentară de a pune din nou presiune pe europeni în această situaţie. Iar ieri divizia chinezească a Nexperia a primit o notificare de la autorităţile chinezeşti să nu mai asculte de ordinele companiei din Olanda şi să nu mai raporteze către entitatea olandeză, provocând o divizare de facto a entităţilor din Olanda şi China. Situaţia, deci, e într-un punct de fierbere acum şi contextul nu pare să sugereze că în viitorul apropiat ar putea apărea o soluţie amicală care să readucă lucrurile la normalul de până acum.

Din cauza acestor interdicţii şi tensiuni, Nexperia riscă să nu mai poată produce în ritm obişnuit semiconductorii şi să nu-i mai poată furniza către fabricile auto, ceea ce ar putea afecta toată industria auto occidentală. Mai mulţi producători auto au confirmat deja că ei şi furnizorii lor ar fi afectaţi şi sunt într-o căutare activă de alternative. E foarte probabil, însă, să apare brusc un deficit sesizabil pe piaţă, care să limiteze producţia de maşini şi să ne aducă din nou într-o situaţie în care producătorii auto nu vor putea fabrica suficiente maşini din cauza disponibilităţii limitate de semiconductoare.

Iar toată această situaţie arată elocvent unde a dus nepăsarea europeană şi americană faţă de aceste industrii strategice, faţă de mutarea de către acestea a producţiei, par cu pas, spre ţările asiatice, şi faţă de scurgerea de proprietate intelectuală. Din fericire, au existat şi vizionari care au oprit cel puţin scurgerea celor mai avansate semiconductoare sau a utilajelor sofisticate de producţie a lor. Dar acum europenii au deja de înfruntat aceste situaţii când companiile de pe teritoriul lor sunt deja înfiltrate prin acţionat chinez în această industrie şi pot angaja talente din alte companii cu experienţă sub pretextul unor elaborări noi, iar astfel informaţia şi tehnologia se scurge cu viteză enormă. Până la urmă, acea forţă de muncă ieftină din China de acum 15-30 de ani se lasă cu o notă de plată uriaşă acum, când europenii şi americanii ajung să vadă tabloul mare a modului în care chinezii au pătruns în aceste industrii chiar în adâncul ţărilor lor şi cât de multe pârghii au ajuns să deţină pe neobservate. S-a ajuns într-un punct critic acum, deci, şi Nexperia e exemplul elocvent. E puţin probabil să se ajungă la o soluţie miraculoasă. Aşa că e mult mai probabil să avem de înfruntat o nouă criză în industrie.