Proprietarii de maşini electrice din Suedia se plâng că preţurile la electricitate au crescut brusc, din cauza lipsei vântului, a Germaniei şi unor decizii anterioare energetice

Deşi cu doar o lună în urmă scriam că suedezii se plâng de o problemă pe care şi-ar dori-o multe ţări, producând prea multă electricitate proprie, cu surplusuri majore, din cauza a prea puţine maşini electrice, acum tabloul din Suedia s-a schimbat subit şi preţurile la electricitate au crescut brusc, iar proprietarii de maşini electrice se plâng de costuri exorbitante, care fac aceste maşini mai scumpe în operare decât cele cu benzină, chiar dacă le încarci acasă. Fenomenul e unul deosebit de curios şi e cauzat parţial de Germania, de lipsa vântului în această perioadă pentru turbinele eoliene şi de deciziile neinspirate anterioare în energia nucleară.

În Suedia, 99% din electricitate e produsă fără combustibili fosili şi fără emisii CO2. Centralele nucleare acoperă circa 30% din producţie, hidrocentralele acoperă 40% din producţie, iar turbinele eoliene produc încă 25% din total. Circa 4% din producţie îi revine energiei din panouri fotovoltaice şi biomasă, iar la nivelul întregii ţări şi întregului an Suedia produce cam 175 TWh de electricitate, consumând doar 130 TWh şi exportând 45 TWh, producţia fiind aşteptată să crească în următorii ani.

Unul din cei mai mari importatori de electricitate din Suedia acum e Germania, ţară care şi-a închis acum câţiva ani ultimele reactoare nucleare. Germania şi-a crescut considerabil producţie de energie din surse eoliene, dar încă mai întâmpină dezechilibre majore şi e nevoită să importe adeseori electricitate din Franţa, Danemarca, Suedia şi alte ţări din jur.

Suedia era bucuroasă să exporte în Germania de obicei, aşa cum exportă şi în Finlanda sau alte ţări, cu Germania ea având şi un cablu subacvatic HVDC dedicat. Doar că acum în zona Mării Baltice se atestă o lipsă acută de vânt, fapt care a făcut ca turbinele eoliene să-şi scadă considerabil producţia de electricitate în această perioadă, creând un gol major şi în reţeaua Germaniei şi cea a Suediei.

Totodată, în Suedia unul din marile reactoare, RInghals-4, a fost repornit în septembrie după reparaţii lungi, dar în octombrie au existat din nou îngrijorări tehnice, care au determinat pauze în operarea sa. Totodată, un alt reactor la o altă centrală nucleară, Forsmark 1, se află în pauză de mentenanţă programată şi nu poate livra puterea sa obişnuită de peste 1,1 GW în reţea. Un alt reactor, Oskarshamn 3, cu o putere de 1,45 GW, e într-o perioadă în care e deconectat din cauza unei defecţiuni la o conductă presurizată, cu speranţa că va fi repornit pe 31 octombrie 2025. Asta a făcut ca în total acum centralele nucleare din Suedia să livreze cam 55% din puterea instalată pe care ar putea-o livra.

Prin urmare, această scădere de capacitate de la reactoarele nucleare s-a suprapus cu lipsa vântului şi cu o scădere dramatică a contribuţiei de la parcurilor eoliene, iar asta a dus la o situaţie în care energie produsă nu mai e în surplus, ci în deficienţă, efectiv, mai ales că Germania are contracte prin care cere şi maxim ce se poate pentru ea, întrucât înfruntă aceleaşi probleme de lipsă de vânt pentru parcurile sale eoliene şi are zero reactoare nucleare pe care să mizeze.

Asta a făcut ca preţul electricităţii în Suedia să ajungă la 6 coroane per kWh, sau circa 0,54 euro/kWh, fără a luat în calcul alte tarife adiţionale de reţea. Asta a lovit direct spre buzunarele proprietarilor de maşini electrice, care, la un consum efectiv de 17-25 kWh/100 km pentru maşinile lor, au ajuns să plătească mai mult decât cei care conduc maşini pe benzină sau diesel, mai ales că preţurile la benzină au tot scăzut în ultimul timp în Suedia şi constituie cam 1,42 euro/litru. Respectiv, o maşină care consumă 8 litri/100 km generează costuri de 11,36 euro/100 km, în timp ce o maşină electrică, la un consum mediu de 21 kWh/100 km, generează aceeaşi 11,34 euro/100 km, la care se mai adaugă tarifele de reţea. Şi asta e valabil dacă se încarcă acasă. Imediat ce se merge la o staţie publică fast charge, decalajul devine uriaş, în defavoarea maşinilor electrice.

Paradoxul e că aceste preţuri majore sunt valabile mai ales în sudul şi estul Suediei, în timp ce în nord şi vest, unde sunt concentrate hidrocentralele, preţurile sunt mult mai joase, uneori chiar de 10 ori mai joase! Asta arată ce beneficiu major aduc hidrocentralele în garantarea unui preţ moderat. Doar că în prag de iarnă şi aceste hidrocentrale au nişte limite cu cât îşi pot creşte producţia, or, de obicei în următoarea perioadă a lunii noiembrie şi decembrie consumul la nivel de ţară creşte din cauza pompelor de căldură, care asigură încălzirea în locuinţe, şi atunci hidrocentralele păstrează şi aceste rezerve sezoniere de capacitate.

Prin urmare, situaţia de acum va însemna că atât timp cât există această lipsă de vânt, preţul va fi o perioadă foarte mare. Iar aici devine clar că energia eoliană e o sursă preţioasă regenerabilă, dar cuantumul ei într-un sistem general trebuie să poată fi compensat atunci când e nevoie şi cu alte surse mai stabile, pentru a evita asemenea situaţii.

Ce făcea Suedia anterior? Avea centrale nucleare din belşug. În anii 1980 şi 1990, avea 10 GW putere de producţie de la reactoarele sale nucleare, însă ultimele sale reactoare nucleare au fost construite în anii 1980. În 1999, a fost închis reactorul Barseback 1 (600 MWe), în 2005 a fost închis Barseback 2 (600 MWe), în 2016 a fost închis Oskarshamn 2 (638 MWe), în 2017 a fost închis Oskarshamn 1 (473 MWe) în 2019 a fost închis Ringhals 2 (852 MWe), iar în 2020 a mai fost închis şi Ringhals 1 (881 MWe). Deci, 4.044 MWe de putere cumulată a fost exclusă din sistem, prin închiderea acestor 6 reactoare în ultimii 25 de ani.

Astăzi Suedia mai are încă 6 reactoare funcţionale, cu puteri nete mai mari, cu o sumă de 7.008 MWe. Însă toate au 40-45 de ani de când sunt construite şi abia acum se discută despre noi reactoare nucleare, însă din cele mici şi modulare, nu din cele mari. Vârsta reactoarelor actuale face ca acestea să fi întâmpinat mai multe pauze neprogramate în ultimii ani, iar acum, când câteva din ele sunt oprite şi pauza lor a coincis cu lipsa vântului pentru parcurile eoliene suedeze şi germane, s-a produs şi acest salt uriaş în preţ.

Deci, au fost ani la rând în care reactoarele nucleare doar erau închise, fără ca altele similare să fie construite în loc. Iar capacitatea lor de a furniza cantităţi uriaşe de energie ieftină, fără intermitenţe, a fost înlocuită cu alte surse de producţie, în special parcurile eoliene dezvoltându-se cu o viteză galopantă în ultimii ani. Construcţia acestor a fost cu siguranţă un lucru bun şi energia eoliană poate avea un rol important. Deciziile neinspirate, însă, au fost cele similare cu multe alte ţări europene, în care nu s-a mai investit în energia nucleară o lungă perioadă de timp. Iar acum aceste efecte se văd şi în Germania, unde economia şi industria are de suferit şi Mercedes, spre exemplu, îşi mută o mare parte din producţie din Germania în Ungaria, dar şi în ţări ca Suedia, cel puţin temporar, când coincid mai mulţi factori, deşi în mod normal Suedia este încă o ţară cu surplus enorm de energie la nivelul cifrelor anuale.