Proprietarul unuia din primii importatori specializaţi de maşini electrice din Norvegia conduce maşini cu combustie şi cu motoare mari

Ştim cu toţii că Norvegia e ţara cu cea mai mare rată de adopţie a maşinilor electricelor, cota lor prin maşinile noi ajungând deja la 98,3% în luna septembrie 2025. În rândul celor înmatriculate în ţară, cota lor se apropie deja de un milion, ceea ce ar fi cam o treime din maşinile de toate vârste, electricele fiind deja mai multe la număr decât cele cu benzină şi foarte aproape de a le depăşi şi pe cele diesel. Şi inclusiv dealerii de maşini la mâna a doua s-au tot orientat spre maşini electrice de mai mulţi ani. Norvegianul Robert Naess e proprietarul unuia din primii importatori specializaţi de maşini electrice la mâna a doua, pe care l-a fondat încă în 2013, numit Ecocar. Tot el e şi un investitor profesionist la Nordea, dar afacerea cu maşini electrice a fost şi continuă a fi una de succes, de la fondare şi până azi importatorul vânzând mii de maşini electrice. Totuşi, norvegianul proprietar al afacerii conduce maşini cu combustie şi cu motoare mari, se arată într-un articol al publicaţiei norvegiene motor.no.

Foto: Norvegianul Robert Naess şi maşina sa actuală

Robert are o abordare de investitor şi în domeniul maşinilor, dar e şi un pasionat auto. El spune că legea norvegiană prevede că dacă deţine maşina în proprietate mai puţin de două luni, nu mai trebuie să plătească taxa de reînmatriculare. Şi el îşi tot face un carusel de maşini savuroase, pe care e deţine câte maxim două luni consecutiv, după care le revinde.

El a început a importa maşini încă din 1994, pe atunci făcând-o cu maşini cu combustie. Iar din 2013 a iniţiat şi unul din primii importatori specializaţi în maşini electrice. De când maşinile electrice şi-au luat un având mare în Norvegia, această companie a avut un succes enorm, iar Robert era pasionat de ideea de a vinde şi maşini electrice atractive, la mâna a doua.

La un moment dat, dacă tot deţinea o companie specializată de maşini electrice, norvegianul şi-a cumpărat un Porsche Taycan pentru el. Era o maşină cu inginerie superbă, performantă şi confortabilă, şi reprezenta aceeaşi tendinţă de mobilitate electrică, ce cucerise Norvegia. Dar când a vrut să-şi revândă maşina, a pierdut o sumă enormă de bani la ea din cauza devalorizării. A fost un adevărat şoc pentru el, mai ales ca investitor profesionist.

Ulterior, din această cauză o perioadă nici n-a avut o maşină înregistrată pe numele său. Şi-a mai schimbat rutina pentru a alerga pe jos până la muncă în loc să stea în trafic, a mai folosit transportul public, iar când avea nevoie de o maşină, găsea una fie de la compania sa, fie prin alte metode.

Apoi, i s-a făcut dor de senzaţia de condus, şi şi-a redescoperit pasiunea pentru decapotabile. Şi a început să-şi înregistreze maşinile pe perioade de câte două luni, fără a le ţine prea mult, pentru a nu le devaloriza, doar că de această dată n-au mai fost electrice.

Maşina sa actuală e un BMW 640d Convertible, cu un motor diesel de 6 cilindri şi 313 CP. E fabricată în 2015, deci are 10 ani, iar norvegianul e sigur că astfel nu va pierde nimic la ea. Şi chiar dacă el deţine o companie specializată în vânzarea a mii de maşini electrice, a ales să conducă un motor diesel mare, de 3,0 litri, 6 cilindri şi 313 CP.

„Înainte de asta am avut şi un Mercedes, tot cu motor mare, tot de 10 ani vechime”, spune acesta. „Ştii, aceste maşini cu combustie de 10 ani, îmi aduc o plăcere mult mai mare de condus, şi ele se simt minunat după 10 ani, exact ca la început, când erau noi”, mai spune acesta.

„În acelaşi timp, avem acum în vânzare la companie exemplare de Nissan Leaf la mâna a doua, din 2017, care costă doar 40.000 coroane (circa 3.400 euro, n.r.). E atât de ieftin şi devalorizat în preţ acest model, încă orice defecţiune mai serioasă, chiar şi schimbarea unui singur modul de baterie, îi face iraţională repararea. Se întâmplă ceva şi gata, maşina ajunge să fie casată, deşi are doar 8 ani. Nu mi se pare corect, trebuie să facem ceva, că e o irosire de resurse şi nu mă pot împăca cu ideea unei durate de viaţă atât de scurte a unor maşini electrice”, mai spune norvegianul. „Trebuie să mai există avantaje de a conduce o maşină electrică, altele decât costurile curente de electricitate comparate cu costul benzinei”, mai spune acesta.

Tot el mai recunoaşte că mai are acum o maşină, cu motor şi mai mare. „E un Chevrolet Camaro cu motor V8 imens şi cu 400 CP. Ştiu că este incorect din punct de vedere politic. Dar nu conduc distanţe foarte mari, maxim 5.000 km pe an, preponderent când merg spre casa mea de vacanţă. Şi cum mi-am descoperit pasiunea pentru decapotabile, se întâmplă se descopăr aceste modele cu motoare mari, cu combustie, şi trebuie să recunosc că le conduc cu satisfacţie.”, mai spune acesta.

Şi tot el mai spune că mai are un Corvette pe care-l consideră deja de colecţie, pentru are o vârstă de 20 de ani. Tot cu motor mare, bineînţeles.

Aşadar, Robert nu planifică să renunţe la condusul de maşini cu combustie, chiar dacă nu e principial împotriva celor electrice. Pentru afacerea sa, se bucură când găseşte situaţii cu modele care se devalorizează rapid la mâna a doua — aşa a găsit recent o partidă mare de Mercedes EQS şi le-a importat din SUA, aşteptându-le acum livrarea în Norvegia. Şi va face bani frumoşi pe ele. Dar pentru garajul său propriu şi pentru senzaţia proprie de condus, zice că după experienţa cu Porsche Taycan nu prea mai vrea să fie el cel care ia aceste lovituri financiare de la ele şi preferă maşini cu combustie, cu motoare mari, fie ele şi de 10 ani vechime. Interesantă perspectivă, deci, de la omul care vinde cu compania sa mii de maşini electrice în ţara dominată de acestea.