Un norvegian a fost obligat să plătească 6.500 euro pentru un simplu mesaj către vânzătorul unei maşini, în care îşi exprima intenţia de a o cumpăra

Ce se întâmplă, atunci când plasezi un anunţ de vânzare a unei maşini online şi potenţialii cumpărători încep a-ţi scrie? Sunt acele discuţii doar nişte negocieri neobligatorii sau, dacă potenţialul cumpărător spune că vrea să-ţi cumpere maşina, apare şi o obligaţie legală pentru acesta? Un norvegian tocmai a trecut printr-o experienţă prin care a fost obligat să plătească echivalentul a 6.500 euro pentru un simplu mesaj către vânzătorul unei maşini, în care îşi exprima intenţia de a cumpăra, informează publicaţia norvegiană motor.no.

Era anul 2023, când vânzătorul, pe nume Jon Fredriksen, plasase un anunţ de vânzare a unei Toyota Corolla GT din 1985 — o maşină foarte specială şi rară pentru zilele noastre. Preţul cerut pe ea atunci era de 350.000 coroane, echivalentul a circa 30.000 euro.

La ceva timp după plasarea anunţului, în septembrie 2023, un utilizator pe nume Alexander, i-a scris lui Jon un mesaj prin site-ul de anunţuri: „Salut, îţi cumpăr maşina pentru preţul cerut. Pot să vin să o iau week-end-ul următor, pentru că trăiesc în Bergen?”

A doua zi dimineaţa, vânzătorul a văzut mesajul, a confirmat recepţionarea şi i-a scris „Perfect, ne-am înţeles atunci, eu voi avea grijă ca maşina să treacă şi ITP-ul în această săptămână. Cum vei plăti pentru maşină?”.

Cumpărătorul nu a mai răspuns la acest mesaj. Din acel moment el nu a mai răspuns la niciun alt mesaj, deşi Jon i-a mai trimis câteva mesaje pe parcursul zilelor următoare, întrebându-l despre ridicarea maşinii. La 30 septembrie 2023, Jon l-a informat pe cumpărător că oferta făcută şi acceptată are putere legală şi el îl va da în judecată dacă tranzacţia nu va fi încheiată.

Foto: Toyota Corolla GT, imagine simbol

Vânzătorul a mai avut o altă ofertă ce venise la scurt timp după oferta lui Alexander şi l-a refuzat pe acel cumpărător, informându-l că cineva va veni să ridice maşina în week-end. După ce cumpărător iniţial a dispărut, Jon n-a mai putut vinde maşina repede, deşi e o maşină rară, pentru care cererea şi preţul e doar în creştere. A vândut-o în iarna anului 2024, la un preţ de 275.000 coroane, sau aproximativ 24.000 euro, ceea ce e cu circa 6.000 euro mai puţin decât preţul iniţial.

Jon spune că a trebuit să vândă maşina mai ieftin din cauza că era presat de timp. Conform legii, o astfel de vânzare e definită ca vânzare de alternativă, după eşuarea unui contract principal de vânzare. Jon a depus o plângere la Protecţia Consumatorului în Norvegia, cerând ca Alexander, cumpărătorul dispărut, să acopere diferenţa de 6.000 euro.

Autoritatea l-a găsit pe cumpărător şi l-a notificat că acesta trebuie să acopere această diferenţă. Alexander a fost revoltat, scriindu-le că notificarea e una stupidă şi nu înţelege de ce acest caz a fost acceptat. Protecţia Consumatorului i-a spus că mesajul lui nu era o negociere sau o solicitare de a vedea maşina înainte de a lua o decizie, ci o decizie clar exprimată cu intenţia de a cumpăra la preţul indicat, iar vânzătorul a accepta oferta. Prin urmare, această interacţiune a creat deja obligaţii legale, pe care cumpărătorul nu le-a respectat. Organizaţia i-a indicat şi care articole din lege susţin această supoziţie.

În rezultat, cumpărătorul iniţial şi-a luat o pauză de gândire, probabil sfătuindu-se cu avocaţi pentru a vedea dacă are şanse să câştige în eventualitatea în care cazul ajunge în instanţă şi a ajuns la concluzia că e obligat de lege să plătească aceste 75.000 coroane, sau 6.000 euro. Iar vânzătorul, Jon, confirmă că a primit deja banii de la Alexander, menţionând pentru publicaţia norvegiană că e mulţumit că astfel a fost făcută dreptate în acest caz.

Astfel, norvegienii spun că acest caz este acum un exemplu şi un precedent pentru interacţiunea dintre cumpărătorii şi vânzătorii de maşini la mâna a doua, care sunt sfătuiţi să se gândească bine înainte de a confirma faptul că au decis să cumpere o maşină. Şi asemenea legi similare, despre confirmarea intenţiei de cumpărare şi vânzare şi efectele legale ale acesteia, există în multe alte ţări europene, prin urmare cazul ar putea avea replici similare şi în alte regiuni ale Europei.