Criza semiconductoarelor Nexperia se acutizează cu noi interdicţii de export şi primele suspendări în producţia de maşini, iar Olanda a explicat cum s-a ajuns aici

Acum două săptămâni, publicam primul articol în care anunţam că o nouă criză a semiconductoarelor este pe cale să se deruleze în lumea auto, după ce Olanda preluase controlul producătorului de semiconductoare Nexperia, deţinut de chinezi în Europa. În acel prim articol am explicat în detaliu cum a ajuns Europa de la locul începutului industriei de semiconductoare şi teritoriul generator al celor mai mari inovaţii în acest domeniu, cu companii precum Philips, Siemens şi ASML la baza acestor inovaţii, să transfere tot mai mult din producţia de semiconductoare în Asia şi să admită ca asemenea companii din domenii strategice să fie deţinute acum de chinezi în mijlocul Europei. Tot atunci spuneam că în urma preluării controlului de către olandezi, chinezii au interzis companiei-fiică a Nexperia din China să exporte materii prime şi produse finite spre compania mamă din Olanda. Divizia chinezească a Nexperia primise o notificare de la autorităţile chinezeşti să nu mai asculte de ordinele companiei-mamă din Olanda şi să nu mai raporteze către entitatea olandeză, provocând o divizare de facto a entităţilor din Olanda şi China. Ulterior, acum o săptămână, scriam că producătorii germani şi japonezi îşi avertizau angajaţii şi acţionarii că ar putea opri producţia din cauza crizei semiconductoarelor Nexperia. Atunci mai mulţi producători auto spuneau că ei au reuşit să-şi asigure parţial nişte stocuri sau unele soluţii de alternativă, dar aceste soluţii erau foarte limitate, întrucât mulţi producători auto, chiar dacă nu cumpără direct semiconductoare de la Nexperia, depind de ele prin componentele cumpărate de la furnizori, care le conţin. Spuneam atunci că s-ar putea ca doar în 1-2 săptămâni să vedem primele suspendări de producţie şi o acutizare a crizei. Şi iată că azi vedem exact asta — o acutizare a crizei Nexperia cu noi interdicţii de export din Europa către China şi cu primele suspendări în producţia de automobile. Totodată, Olanda a oferit mai multe explicaţii despre motivele din care s-a ajuns aici.

Autorităţile olandeze au anunţat că CEO-ul Nexperia, Zhang Xuezheng — suspendat acum odată cu preluarea controlului de către statul olandez — intenţiona să mute utilaje sofisticate de producţie a plachetelor de siliciu din Europa în China, iar odată cu asta şi documentaţia tehnică, cu patentele industriale urma să ajungă la subsidiara Nexperia din China. Chinezul Zhang Xuezheng avea rol dublu de CEO al Nexperia, dar tot el era şi fondator şi CEO al companiei Wingtech Technology, care a cumpărat Nexperia în 2018 şi care deţine acum 100% din acţiunile companiei cu sediul în Olanda. Autorităţile olandeze au considerat astfel că un transfer nepermis de tehnologie sensibilă urma să aibă loc spre China, ceea ce echivalează cu un furt industrial.

Foto: Zhang Xuezheng, CEO suspendat la Nexperia şi CEO Wingtech Technology


Wingtech a reacţionat rapid la aceste explicaţiei ale Olandei şi a amintit că ea, compania chineză e deţinătoarea a 100% de acţiuni ale Nexperia, prin urmare, toate utilajele şi patentele deţinute de Nexperia în Europa îi aparţin şi nu poate exista o noţiune de furt industrial de la propria companie pe care o deţii. Şi, vorbind strict în termeni corporativi, chinezii au dreptate aici, iar noi menţionam încă în primul articol că problema de la origine e acel moment al vânzării, când această vânzare a unei companii dintr-un domeniu strategic, a fost admisă şi autorizată. Acum, după ce vânzarea e un fapt împlinit demult, e mult mai dificil să se manevreze în motivări legale.

Or, această achiziţie a fost calificată ca una obscură şi bizară încă din start, inclusiv de către cei de la Bloomberg. În 2018, când tranzacţia s-a materializat, Wingtech a făcut o ofertă de 25,2 miliarde RMB pentru a cumpăra iniţial 75,86% din acţiunile Nexperia, în timp ce capitalizarea totală a Wingtech era mai mică decât 20 miliarde RMB. Tranzacţia a avut loc atunci în două etape — întâi Nexperia a fost vândută către un consorţiu investiţional chinez, format din Beijing Jianguang Asset Management şi Wise Road Capital, iar apoi a urmat vânzarea a 75,86% de acţiuni către Wingtech, după care Wingtech a mai ofertat 6,7 miliarde pentru a cumpăra şi toate procentele rămase din Nexperia. Asta a adus costul total efetiv al achiziţiei Nexperia la echivalentul a circa 4,1 miliarde euro, după cursul de atunci.

Wingtech Technologies era în acel moment o companie care proiecta circuite integrate şi le fabrica pentru unii producători de telefoane, deci departe de ambiţia unui jucător global în domeniul semiconductoarelor, dar cu suficientă pricepere pentru a putea învăţa din mers şi, cu o infuzie uriaşă de bani, pentru a putea prelua controlul unei companii strategice în lume. Tot în acel prim articol am menţionat că asta a devenit la un moment dat o politică de stat în China, să garanteze infuzii de capital enorme pentru a cumpăra companii strategice în acest domeniu, întrucât China nu se mai mulţumea cu rolul de locaţie de asamblare a semiconductoarelor şi circuitelor, ci-şi dorea întregul ciclu, inclusiv pentru semiconductoarele mai avansate. Asta era explicaţia acelei tranzacţii de cumpărare, prin care un şoarece a înghiţit un elefant, după cum se exprimau analiştii vremii. Doar că atunci nimeni din autorităţi n-a reacţionat la asta ca la un element alarmant.

Iar acum, imediat după explicaţiile Olandei despre intenţiile fostului şef al Nexperia a urmat şi anunţul noului CEO interimar al Nexperia, Stefan Tilger, numit de autorităţile olandeze, că entitatea europeană Nexperia a decis oprirea exporturilor de plachete de siliciu către fabrica sa din China. Iar aceste plachete, adeseori de forma unor discuri cu multiple semiconductoare pe ele, sunt elementul cel mai esenţial şi mai dificil în producţia de chip-uri finale şi plăci cu circuite integrate. Aici, în formarea acestor plachete se ascunde cea mai complexă şi sofisticată parte din toată producţia de semiconductoare.

Tot în primul articol, despre care menţionam mai sus, spuneam că în lume există o singură companie, numită ASML, localizată tot în Olanda, care produce echipamentele de litografie EUV, cruciale în formarea acestor plachete de semiconductori. Aceste utilaje sunt cele care aplică straturi de polimeri ultra fini, apoi generează plasmă, care generează la rândul ei lumină cu o lungime de undă de 13,5 nm, numită drept ultravioletă extremă, cu ajutorul căreia ale loc litografierea tiparelor de circuite din interiorul semiconductoarelor. Fiecare plachetă cu semiconductoare trece prin acest proces de înaltă precizie de până la 100 ori, pentru a obţine cele mai performante produse la final. Şi nimeni altcineva în lume nu poate produce aceste utilaje de litografie EUV, decât compania olandeză ASML, pentru că ele sunt de o complexitate şi precizie enormă, pornind de la mediul de generare şi control al plasmei până la optica de înaltă precizie, produsă de Carl Zeiss pentru ele. Şi acelaşi utilaj are şi capacitatea de scanare cu aceeaşi precizie, pentru a-şi verifica propria muncă şi a calibra fiecare nouă etapă. Un asemenea utilaj costă între 180 şi 400 milioane de dolari, fiind unul din cele mai scumpe utilaje industriale existente în lume, şi doar maxim 10-12 asemenea utilaje sunt fabricate anual de ASML.

Şi — surprinzător sau nu — dar China nu a primit încă niciodată livrarea unui asemenea utilaj de litografiere EUV pe teritoriul său. În Taiwan, la TSMC, asemenea utilaje există, dar nu şi în China. Pe lângă aceste maşinării, producţia de semiconductoare are şi alte utilaje complementare, unele din care pot converge astfel încât la semiconductoarele mai simple nu e nevoie de utilajele de litografiere EUV şi China s-a învăţat să producă aceste semiconductoare mai simple fără litografiere. Însă în cazul Nexperia, până acum, creşterea şi formarea plachetelor de silicon cu toate procesele direct conectate cu acestea, aveau loc în Olanda. Apoi, cam 70% din aceste produse erau exportate la subsidiara din China, unde erau asamblate în chip-uri şi plăci cu circuite integrate, fiind apoi vândute distribuitorilor. Şi asta chiar dacă unele pământuri rare pentru etapa europeană de producţie veneau tot din China.

Atunci când chinezii au aplicat interdicţia pentru subsidiara din China a Nexperia, ei au interzis exportul acestor chip-uri finale şi plăci înapoi spre Europa sau spre clienţii europeni ai Nexperia. Totodată, au restricţionat şi exportul de pământuri rare de la subsidiara chineză către compania mamă. Acum, Olanda a aplicat o interdicţie inversă, când aceste plachete de siliciu nu mai pot fi exportate de oficiul central Nexperia din Europa spre subsidiara sa din China. Iar asta înseamnă că fabrica din China nu mai poate asambla efectiv nimic fără aceste componente primare hi-tech. Nexperia, însă, mai păstrase capacitatea de a face asamblarea la 30% din semiconductoare în afara Chinei, inclusiv în Europa, aşa că teoretic se poate descurca în a le fabrica mai departe, chiar dacă volumele de producţie ar fi afectate.

Divizia chinezească Nexperia, care anunţare anterior că va continua să furnizeze semiconductoare către producătorii chinezi, a spus acum că mai are stocuri de plachete de siliciu până la sfârşitul anului curent şi chiar pentru primele săptămâni ale anului viitor, liniştindu-şi clienţii locali. Însă e absolut clar că dacă Olanda nu le mai exportă aceste plachete, producţia nu poate continua la nesfârşit. Deci tot sediul central are o forţă mai mare de influenţă.

Şi tocmai de aici devine clar de ce chinezul Zhang Xuezheng intenţiona să mute utilaje din Europa în China — pentru ca să nu mai existe părţi ale procesului de producţie care se desfăşoară doar în Europa, dar nu şi în China. Olandezii nu spun clar despre ce utilaje exacte e vorba, dacă e vorba de cele fabricate de ASML sau nu, dar e cât se poate de clar că vorbim de cele mai sofisticate, responsabile de „creşterea” şi producţia plachetelor, ceea ce lipsea în China.

Deci, criza propriu-zisă e departe să se rezolve într-un mod simplu, şi e foarte probabil că în lumina acestor acţiuni, Olanda nu va admite reîntoarcerea controlului către chinezi asupra Nexperia, din cauza riscurilor majore identificate. S-ar putea merge până la naţionalizare forţată, cu tot cu plata despăgubirilor uriaşe aferente şi s-ar putea încerca o soluţie maxim de amiabilă prin faptul că entitatea europeană s-ar obliga să livreze plachete o perioadă în China, pentru ca şi compania chinezească să poată funcţiona. Însă entitatea europeană din Olanda, cu toate utilajele şi patentele, are şanse să nu mai revină în control în chinezesc, iar asta înseamnă că toate şocurile aşteptate de industriei se vor materializa o perioadă bună, încă imposibil de prezis în amploare.

Sâmbătă, Honda a anunţat deja că suspendă producţia în SUA din cauza insuficienţei de chip-uri Nexperia. Deci, criza începe să se manifeste deplin. VW a anunţat că are stocuri doar pentru a-şi securiza producţia în prima săptămână din noiembrie în Germania, după care ar putea urma suspendări, dacă nu se găsesc între timp noi stocuri. Nissan şi Stellantis au făcut avertizări similare, spunând că stocurile sunt pe epuizate. Deci, sistările de producţie ar putea urma de la o zi la alta, la foarte mulţi producători.

Nexperia nu e cel mai mare producător de semiconductoare din lume şi nici nu dispune de cele mai avansate tehnologii sau cele mai avansate chip-uri, dar tocmai specializarea ei către semiconductoare mai simple o face indispensabilă din multe componente auto, unde nu e nevoie de putere mare de procesare, ci de lucruri relativ elementare, precum conectări şi deconectări electronice. Cota de piaţă a semiconductoarelor Nexperia printre acest tip mai simplu de componente, folosite în industria auto, ajunge la 40-45%, deci o foarte mare parte de maşini au măcar un semiconductor Nexperia pe ele. De aici şi amploarea uriaşă a acestei crize.